Malvina: Admir viaţa în sine

Pe tren. După mai bine de o lună mă duc puţin până acasă. Trenul şi-a schimbat ora şi linia. Nu mai pleacă la 8:09, nu. Vine şi pleacă mai tărziu cu 13 minute şi două linii. Mai puţin şi-s acolo. Încă vreau două ore. De data asta am avut noroc. Am nimerit oameni faini. O tanti c-un Andrei de vreo5-6 ani. Ce frumos îi citeşte poveşti. Când o să am copii - dacă o să am - aşa o să fac şi eu, le voi citi poveşti. Mie nu mi s-au citit când eram mică. Kind of trist. Andrei tot ascultă şi face comentarii pe marginea conversaţiei reginei cu oglinjoara. Mămica îi citeşte cu o voce caldă, calmă, Albă-ca-Zăpada. Şi nici cu piticii nu-i Andrei în clar. El nu ştia de existenţa vreunui pitic sfios. Era doar Voiosul, nicidecum Sfiosul. Îi explică, dar el nu acceptă pitici sfioşi. Toţi sunt voioşi sau morocănoşi. Acum au plecat de lângă mine. Şi-au luat oul cu surpriză şi s-au mutat. Pentru că nu era locul lor aici. S-au mutat mai încolo, iar în locul lor au venit o duamnă plus her child. Fetiţa ei pare destul de timidă, are un zâmbet pe care vrea să-l ascundă undeva în podeaua trenului. Şi două codiţe împletite invers. Jackie. Nu Alexandra sau Andreea, nici chiar Maia sau Ilinca, sau cum se mai poartă acum: Sofia sau Mara. Nu, prietene. E englezoaică, cică. D-aia o cheamă Jackie. M-am gândit la That 70's show. Poate şi-l găseşte pe Michael. Jackie e destul de ciudată... se trezeşte vorbind singură. Spune doar: Apa... şi râde. Vorbeşte mult... singură. Nice. Eu citeam "In Vitro" a Danielei Raţiu (am fost şi eu la un festival internaţional de literatură - tre' să amintesc despre asta, altfel nu se pune că am scris pe blog)  - care a costat doar 5 lei. Citeam, şi citeam, şi bâţâiam  c-un picior. Cu stângul. Aparent, fac progrese în diferenţierea stângului de dreptul.  Şi bâţâi, şi bâţâi, şi citesc, şi bâţâi, şi citesc, şi bâţâi. Piciorul mi-a fost oprit de două degeţele  ce s-au aşezat imperativ pe genunchiul meu. Mama ei îmi observă brăţara de la mână. Am o brăţară frumoasă din pietre verzi. De la muzeul Antipa. Mă întreabă dacă e un anumit fel de pietre şi bolboroseşte vreo trei denumiri. Nu am realizat ce-o zis. I-am spus că habar nu am. Ea ne-a mărturisit că o atrage chestgia asta cu chackrele, pietrele preţioase, aură şi tot ce trebe. A scos din geanta ei o piatră sferică, roz. am dat să pun mâna pe ea, dar duamna a închis pumnul şi mi-a comunicat că nu e în regulă s-o ating. Că acolo e toată energia ei. Şi dacă vreodată voi primi vreo bijuterie, gen moştenire de familie, s-o depurific, că iau energiile strămoşilor şi "nu-i de jucat cu asta". Are ş-un dragon de jad acasă. Verrrde. Deci da. Iar Malvina admiră viaţa în sine. Eee, lasă... Îi trece. Păi ce să şi admire? A mai experimentat ea  altceva în afară de propria-i viaţă? Bine că e pă teveu.
Azi dimineaţă, înainte să mă trezesc, vorbeam cu al meu despre mitul Lucky Strike şi cum duamna de la magazin, mi-a spus că poate e, poate nu e adevărat. Al meu m-a îmbrăţişat şi am oprit alarma ce mi-a întrerupt îmbrăţisarea.