duminică, 30 decembrie 2012

album faaain

Hei, hei, hei! Trecurăm şi de Crăciun, vine le Revel, iar eu... tot fără bucurii materiale sunt. Oricum nu pun preţ pe ele. Daaar, cred că făcusem cândva rubricuța aia penibilă, cu melodii, gen 3!!! în blogu' meu..., unde am scris despre el, K-lu! În sfârşit a scos un album întreeeeeg cu muzica lui specială! Şi am hotărât că ăsta îmi este cadoul de Crăciun şi an nou. Şi tot ce trebuie. Am muzică frumoasă făcută din fragmente ale filmelor româneşti, cum ar fi: Pistruiatul, Brigada diverse şi multe alte fragmente cu vocea lui Toma Caragiu. Pe lângă aceste fragmente, aparent are şi nişte remixuri ale pieselor Cea mai frumoasă zi, piesă a lui Alexandru Andrieş, sau melodiile Aurei Urziceanu şi Mihaelei Runceanu. Sună bine, sună bine de tot! Mă bucur că am un cadou chiar aşa frumos! Şi e fix de la el, K-lu! :D dacă e cineva curios, voi pune aici un link cu albumul! E un cadou, primiţi-l!

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Cum mi-am petrecut al 34565 presupus sfârşit al lumii

Şi acum, că tot ne-am luat un mare ţepoi de la poporul mayaş şi am aşteptat un zadar măcar un bulgărel de foculeţ, măcar un beţiv care tocmai se ridică dintr-un şanţ şi cu mâinile întinse, se îndreaptă agale precum un zombie spre un birtache - nu, nu am avut parte nici de foc din cer, nici de zombilăi... niciun extraterestru nu a aterizat să ne cucerească, rasa superioară ce locuieşte în centrul Pământului nu a urcat la suprafaţă să ne salveze... sunt tristă că nici măcar scenariul ăla nu s-a petrecut, scenariul meu preferat în care se spune că orice obiect îşi pierde proprietatea electromagnetică şi timp de 2 luni vom trăi ca nişte primitivi. Iar, mai apoi, nu trebuie să ne facem curaj să privim la ce e afară, că nu ne-am putea crede ochilor ceea ce am fi putut vedea. Şi asta pentru că multe lucruri pe care noi, în mod normal, nu le puteam percepe, vor fi fost superaccentuate şi erau capabile să ne înnebunească. Trist. Nu s-a întâmplat nimic. Dar nu despre asta vreau să scriu eu, aici, acum (a se citi în intonaţia Zânei Nu-i Aşa?), ci despre cu totul şi cu totul altceva.

Mbine, poate că are o oarecare legătură şi cu finalul, pentru că mi s-a întâmplat azi, adică 21 decembrie 2012. Nu ştiu dacă măcar nenorocitele de planete s-au aliniat cum trebuia. Aşa, reiau. Deci cum ar veni, eu am fost răcită cum nu am mai fost în toată viaţa mea, însă datorită Lui (şi nu mă refer la duamne-duamne) m-am făcut bine cu o zi înainte de sfârşit. Superb, nu? Ştiu. Şi dacă tot m-am făcut bine, trebuia să părăsesc şi eu, ca toate veniturile lumii, Timişoaoa. Trebuia să plec spre casă. Da, acesta este un articol demn de "aiurea în tren". Este mai mult decât demn. Şi, după ce am aruncat sacii de gunoi fix la gunoi, am plecat cu băgăjoiu' dupe mine. El avea bagajele lui, că doar mă îngrijise, şi am zis că oricum stau între două staţii de taxi, să aleg una din ele şi să iau un taxi, să merg la gară, să-mi iau bileţel şi gata. Dar, minune, ce să vezi în staţia de taxi??? orice om normal la cap s-ar fi aşteptat să răspund că taxiuri, dar tocmai alea nu erau. Aşa că am mers la o a treia staţie. Unde nu era, de asemenea, nicio maşină galbenă ce funcţionează pentru noi, oamenii fără carnete de şoferi. Sau cei care sunt prea beţi ca să mai poată conduce. Aşadar, toată lumea din lume era în staţia aia de taxi. Unii mai norocoşi, furau neşte taxiuri, alţii plecau spre obositele tramvaie. Am încercat să sun la firmele de taxi din Tm. Liniile erau ocupate, iar când am reuşit să fiu preluată de-o dispecerată dintr-asta, mi-a spus că nu sunt taxiuri disponibile, că-i o nebunie în tot oraşul. Nu ştiu unde se grăbeau toţi, poate fugeau de sfârşit. Oameni manipulaţi de media. Presaţi de timp, am făcut tot posibilul să ajungem în gară. Adică am aşteptat să pice ceva din cer, eram siguri că nu va fi un meteorit sau ceva, pentru că Busu nu pomenise nimic cu o seară înainte, plus că fusese îmbrăcat la fel de jucăuş ca în fiecare seară. Din cauza asta nu aveam nici umbrelă după mine. Mbine şi pentru că urăsc umbrelele şi prefer să fiu plouată, ninsă sau superprăjită de soare decât să car o umbrelă pentru protecţie. Aşa, am aşteptat şi un taxi şmecher se plimba prin faţa noastră. A fost luat de un tip, da' ne-am uns cu el la un taxi. L-am împărţit până la gară, acolo, am tuşnit-o spre casa de bilete. Şmaf, ditamai codoaia şi acolo, la toaaaate ghişeele. Am încercat din răsputeri să nu intru în panică, am aşteptat cuminte la coadă. Cu calm mi-am luat biletul şi... ţuşti, după tren. M-a ajutat El să-mi duc bagaju' până în compartiment şi acolo, surrrprrrizăăă, un fost coleg de liceu. Călătoria mi-a fost presărată de o echipă de clujeni ce mergeeau spre Cluj, şoc, care se ţineau de bancuri şi 4 sticle de vin. N-aveau tirbuşon, aşa că a fost un adevărat spectacol să-i văd chinuindu-se. Dar despre asta, într-o altă postare...

marți, 11 decembrie 2012

am văzut că oamenii se pregătesc intens de Crăciun, dar şi de... sfârşit. aş fi vrut să mă pot pune la punct cu astea. deocamdată am început să fac crafturi de Crăciun. de sfârşit nu vreau să mă pregătesc, dar mi-ar plăcea să vină, să vină, să vină, nu mi-e frică să mor, că d-aia am zis să vină. asta a fost ceva din piesa lu' bean şi vali umbră. doar că ei invocă ploaia, nu moartea. da, frate. hai cu sfârşitu'. deja m-am plictisit de tot. şi de stările astea ce mi se schimbă la fiecare minut, şi de ipocrizia celor din jur, câteodată de a mea... m-am plictisit şi săturat de toate. hai odată, frăţică. să se termine cu toate.

luni, 3 decembrie 2012

Dragă Moşule,

Bună! :D Hei, uite cum stă treaba. M-am gândit că ar trebui să-ţi trimit o scrisoare din când în când, cum ar veni: din an în Paşti. Ştiu că probabil nu vei avea vreme, că trebuia să-ţi dau un semn mai din timp, dar n-a fost să fie. Ştii ce vreau anu' ăsta? Fii atent. Nu-mi doresc nimic din atelierul tău colorat, poţi să cumperi ceva de pe drum. Vreau un ceva ce aş putea eu să fac cadou cuiva. Ştiu că sună aiurea, dar nu te enerva. Chiar nu prea mă pricep cu gestionarea banilor. Ştiu că-mi vei replica: da bine tu, pentru câini ai! Dar să ştii, moşule-ce-tânăr-eşti, că nu pariez de mult timp şi că nici măcar nu pot cataloga asta drept viciu. Nu sunt dependentă. Dar ştii tu cum e cu banii... E greu. Haide, mă, moşulică, adu-mi ceva ce aş putea da eu cuiva. Gen o carte, un boorcan de miere, un parfum - ăsta pentru tata. În rest, promit să mă las de toate chestiile pe care le fac acum. Deja la capitolul băuturi alcoolice am lăsat-o moaale de tot. Să ştii. Chiar sunt o fată cuminte. Moşule, cum mai stai cu durerea aia de spate? Sper că are Crăciuniţa grijă totală de tine. Da. Ştii ce ai putea să-mi aduci din atelier? cred că ai pe undeva nişte răbdare. Dintr-aia vreau. Multă. No, şi cam atât îmi doresc. Voi încerca la anu' să fiu mai cuminte, astfel încât să-mi pot permite să cer ceva şi pentru mine. Ceva material gen.
Să auzim numai de bine,
A ta Iuliana!
Muah!!!