joi, 30 septembrie 2010

3!... în blogu' meu!

De data asta nu o să pun 3 piese de la acelaşi artist, schimb obiceiu', şi pun aceeaşi piesă în interpretarea a 3 artişti diferiţi. Nu ştiu de ce am ales piesa asta, poate din cauza stării pe care o am în ultimul timp... Dar piesa e superbă, omu' ce a compus-o e o legendă...

Prima interpretare: Bob Dylan. Originalul.


A doua interpretare: Alanis Morissette



Şi cea de-a treia interpretare, e una de la noi, Florian Pittiş.



Îmi place Pittiş:)

joi, 23 septembrie 2010

Să vreau sau să nu vreau?

Tot timpul am fost intrigată de faptul că nu văd la teve oameni care se pot numi, într-adevăr, artişti. Că nu sunt invitaţi prea des, sau, de cele mai multe ori, chiar o dată la câţiva ani. Şi mă tot întreb de ce tre' să mă intereseze pe mine cine de cine s-a mai despărţit, de ce nu ar mai trebui să dorm eu noaptea de grija extensiilor fetelor semidezbrăcate şi iubitoare de propria lor fiinţă, care împărtăşesc cu noi, telespectatorii, această iubire nemărginit de mare, hlizăndu-se la camera de filmat, făcând în acelaşi timp, pe filoZoafele. Probabil că ar trebui să mă intereseze.
Am cam renunţat la teveu, tocmai din pricina asta, în schimb, mai urmăresc ceva emisiuni, doar ca să mai râd, sau dacă ştiu că e invitat într-o anume emisiune, un om de care-mi pasă. Sunt vreo 5-7 emisiuni, gen: Dincolo de Aparenţe, Apropo Tv (m-am cam plictisit în vacanţa asta fără apropotv), Vizor Monden (pt că îmi place tare mult cuplul Liviu&Ela), În gura presei, It's show time (imi place tare mult cum comentează tipa prezentatoare), Răi da' buni(cam rar, ce-i drept) şi mai nou, Utopia.
Mă rog, la emisiunile astea, am mai multe şanse să văd oameni chiar interesanţi. Sau se vorbeşte de oameni interesanţi. Sau râd.

Ei bine, serile trecute, chiar nopţile trecute, mă uitam la reluarea emisiunii It's Show Time, de pe antena2, asta face parte din categoria: emisiune-la-care-mă-uit-ca-să-râd. -Că acolo prezintă toaaaate fufele descrise în paragrafu' de mai sus, iar ele sunt comentate de oameni drăguţi cu muuult simţ al umorului.- şi am văzut prezentată ca "ştire" principală cearta dintre un OM, un artist veritabil, zic eu, şi un patron de club. Cei cu emisiunea, au prezentat OMU' la categoria "ignoranţi", pentru că nemulţumită de sunet şi atmosferă, a vrut să plece. Ceea ce s-a şi întâmplat după ce a mai cântat niste piese.
Mă rog, povestea e cam aşa: un anumit club din Cluj împlinea acum câteva zile, un an, şi s-au gândit să organizeze un concert gratuit. Au avut ca invitat principal (am ceva cu cuvântu' ăsta), fix pe Omu de care tot tastez eu aici. Asta după ce s-au rugat un timp de El, şi el le-a spus că nu prea e posibil să ajungă la acel concert, şi mai bine să cheme pe altcineva, însă patronii, organizatorii au tot insistat. motivul pentru care nu se putea prezenta Omu la concert, e faptu' că juca în două spectacole de teatru, care au avut avanpremierele sâmbată şi duminică. Concertul aniversar al clubului era duminica seara. Văzând că organizatorii tot insistă, nu a contat cam cât de obosit era Omu, aşa că a acceptat, şi s-a deplasat în seara respectivă din oraşul în care a jucat în acele două piese de teatru, şi anume la Tg Mureş, şi s-a îndreptat spre Cluj. A specificat însă faptul că i se descărcase bateria de la chitara electro-acustică, şi avea la El doar o chitară rece. Din nou, organizatorii, i-au spus, că totul se rezolvă. A ajuns într-un final, pe la ora 22, ora la care, am înţeles că nu se mai pot face probe de sunet, deci nici Omu nu a făcut, însă s-a produs acolo o microfonie gravă (bă, vorbesc sau nu frumos?) şi nu se putea înţelege nimic din ce cânta. s-a chinuit ce s-a chinuit, nişte oameni tare drăguţi s-au hotărât că ar fii tare haios dacă i-ar scoate un cablu esenţial de prin vreo priză. deja nu se mai auzea nimic, doar de la parter, o muzică din aia de club, barmanii care agitau chestiile alea specifice barmanilor, chiar lângă locul în care presta Omu' (sau cel puţin încerca), lumea din sală vorbea cam foarte tare, unii huiduiau, ce mai, era o harababura totală. La un moment dat, Omului i s-a ajuns cu toată tentativa de concert, şi s-a ridicat să plece. Încă nu fusese plătit, şi deci, putea să facă asta. Daaar a venit organizatoru/patronu' şi l-a făcut pe OM de tot... rahatu'... nu ştiu dacă era turcesc sau... mă rog, Omu, s-a întors, a mai încercat câteva piese, în care, evident, l-a ironizat pe patron şi a plecat, după cum spune chiar Omu', să-şi înece amaru într-un alt local. Ciudat e că fanii care merseseră special pentru Om la acel concert aniversar, l-au urmat şi în celălalt local, unde a cântat gratis, iar sonorizarea a fost perfectă, desi, avea aceeaşi chitară rece. De la acel club drăguţ, în care a încercat să susţină concertu', nu a luat niciun ban. Şi nici de la celălalt local. La ora asta, e în avion spre Helsinki, unde are un concert. ieri, adică pe 23, a avut la Viena, iar mâine o să aibă un concert în Berlin.

faza e că mi-am dat seama că nu îmi place totuşi să se vorbească despre Oamenii care-mi plac la teve. Cel puţin nu în felu' ăsta, să vină orice piţipoancă şi să îşi dea cu părerea despre persoanele respective, piţipoance care probabil, de fapt, cu siguranţă habar nu au cu ce se ocupă Oamenii. prefer să fac eu cumva şi să mai aflu câte ceva despre ei.

luni, 20 septembrie 2010

VIŢA DE VIE

În sfârşit, rugăciunile mi-au fost ascultate. Asta ar zice o vecină de a mea foarte credincioasă;))
Sâmbăta, 18 septembrie, a fost Viţa de Vie în Hunedoara. Sincer, când am auzit/citit că o să vină în Hunedoara, mi-a trecut prin cap cam cum o să fie concertul. Dar m-am hotărât să renunţ să-mi las imaginaţia să zburde, şi să văd pe viu ce o să se întâmple. a trecut aproape săptămâna fără să-mi imaginez ceva şi a si venit concertu'. Ajung in ză town, o sun pe Simina, care-mi spusese să o sun când ajung, mi-a spus ca deja trupa face probele, şi m-am dus şi eu acolo. Am cunoscut-o pe Simina în spatele scenei, care e o tipă suuuuuupeeeeer de treabă, după care am asistat liniştiţi la probe (era şi nelipsitu' fratimiu;))) ). Trupa a plecat la masă, iar noi am rămas cu Simina (toţi copilaşii se lipeau de ea). Am ascultat împreună talentele adevărate de la mine de aici, şi care probabil vor ajunge celebrii... cândva. Cel mai rău îmi pare că m-am comportat exact aşa cum îmi imaginasem că o să mă comport. Adică, muream acolo de ruşine. nici eu nu-mi dau seama de ce. Cât timp Simina era acolo, cu noi, totu' era ok, dar s-a întâmplat să plece de vreo două ori, pentru 5 minute doar, şi o dată să fie înlocuită fix de Sorin Dănescu. Era la 1 metru de mine. Mă rog, faza e că mă urăsc maxim pentru că, nu ştiu de ce, nu am avut tupeu să-i spun ceva.
Concertu', am încercat să fac în aşa fel încât să-l am şi io acasă, deci l-am cam filmat. poze, filmuleţe, poze. Evident, concertu' a fost muuuult peste aşteptări, ale mele, cel puţin, şi când mă pregăteam eu să îi spun Siminei că plec, ea mi-a spus să mai am puţină răbdare. Am avut, şi pe urmă mi-a zis să merg cu ea să iau multdoritul, multaşteptatul autograf de la Viţa de vie.
Tupeu', ca de obicei, m-o lăsat naibii singură, şi încercam să o conving pe Simina că, de fapt, nu pot... nu aveam niciun CD la mine, niciun marker, nicio foaie de hârtie şi nici măcar un pix. sau creion. şi că, poate data viitoare, o să am. Am fost salvată de telefon, nici nu mai ştiu de către cine, şi m-am întors puţin să vorbesc. Pe urmă Simina m-a luat de mână, spunându-mi: "hai mă, că până acum nu au mâncat pe nimeni." Şi m-a dus până lângă dubă, unde era şi Pupe. Vorbea cu lumea pe acolo. Simina şi ea vorbea cu lumea pe acolo, şi eu la un moment dat, după ce că mă uitam ca o idioată ce sunt, numai îi zâmbeam lui Pupe, el zâmbea înapoi, m-am hotărât că era momentu' să zic şi io ceva: salut!... am specificat, ca o idioată!!!
Apoi, am făcut o poză cu Pupe, care observase cam câţi megapixeli are aparatu'. După asta am fost dusă la Adrian Despot. Nu ştiu de ce, dar tot timpu' mi se părea că nu e prea abordabil. Adică, e plin netu' de poze cu cei din Vdv şi oamenii ce merg la concertele lor, în care, vorba unui amic, parcă fac zidu' la fotbal. Aşa mă aşteptam să fie şi acuma. Numai că am fost un pic şocată, când Adrian Despot m-a salutat şi m-a întrebat: Ce faci?... după care a urmat poza, în care mă aşteptam să aibă fix poziţia aproape descrisă mai devreme, da' m-a luat de după cap si a făcut "semnul diavolului". Nu i-a plăcut fotografului(Siminei) poza, aşa că a urmat o dublă. fără semn. fără bliţ.
M-am despărţit de Simina, şi am plecat de acolo. Io sper să mai întâlnesc oameni aşa faini, cândva... curând. sper ca tot atât de curând să scap şi de frica mea de oameni.
imaginaţia o să o îngrădesc eu cumva... îi găsesc eu leac. Şi ruşinii o să-i fac ceva. cât de curând.
"A fost frumos... Atât de frumos... a fost bine..." (o replică din "Viaţa lui Helge")

Vita de Vie - Sunetul mai tare Beat mort

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Iunie

"Punct si mai departe

Azi, 18 septembrie, ora 19.30, avampremiera spectacolului Iunie, de Zoltan Egressy, directia de scena - Victor Ioan Frunza, scenografia - Adriana Grand, Teatrul National Targu Mures."
asta scria George Costin pe lbogul lui, si pagina de facebook, de asemenea. deci, nu cred ca o sa vad vreodata piesa asta de teatru. poate pe 9 octombrie... daca as putea.... sa ajung la Alba Iulia, unde se tine un festival de teatru, la care am auzit ca o sa fie si piesa asta tare draguta. acum, mai sper la Viata lui Helge.

miercuri, 15 septembrie 2010

18 septembrie

pe 18 septembrie se întâmplă să mă simt foarte bine după muuuuuuuuuult timp. adică, şi până acuma m-am simţit destul de bine, că aşa-s io. mă simt bine oricând. am învăţat că tre' să te simţi bine, cel puţin aparent, cu toate că nu te simţi bine. acuma, din punctul de vedere al sănătăţii mele, care nu poate să păstreze aparenţele, imi cer scuze pentru cei care tre' să mă suporte în perioada asta de răceală. la propriu. mai am puţin, şi m-aş putea declara "cobză". mă rog, faza cu 18 septembrie e următoarea: Viţa de Vie. cântă pe plaiurile verzi-pălii de aici. adică, dragii de ei, vin în Hunedoara. Sper să am destul tupeu încât să le cer cate o semnătură. o să-i văd laiv pentru a doua oară în viaţa mea. ştiu că ei o să fie bestiali. o să în cerc să nu îmbolnăvesc pe nimeni, tot la propriu.
Aşa. deci festivalu' berii e pe 17, 18, 19. vdv18septembrie. sper să am ce să pun de sâmbătă încolo "în cadrul rubricii" 3!!!... în blogu' meu. şi uite aşa îmi fac debutu' în lumea jurnalismului. cu multe clişee, neapărat. mai ales că le îndrăgesc tare mult.

vineri, 10 septembrie 2010

3!!! in... blogu' meu!

M-am tot gândit ce piese să mai pun aici, ascultând în acelaşi timp muzică. ascultam Fără Zahăr. Acuma ascult "pă sitem", dacă pot zice aşa, Lugu Lugu. Nu ştiu, au ceva oamenii ăştia de îmi plac tare mult. Bine acum îi ascult pe ei, că tre' să ascult muzică în timp ce stau ca o toantă în faţa calculatorului, da' cred că e de vină şi cartea lor, iar tre' să-i mulţumesc pokemoanei pikchiu (MULTMULTMULTMULŢUMESC).
ştiu că trebuia să ţin cont de recomandarea ei, dar ţinând cont că ei sunt în promovare cu piesa asta, tot Fără Zahăr pun. :D (bine, de fapt îi pun aici, tocmai că-mi plac mie mult de tot)
începem cuuuu.... pam-pam-pam.... tobe...

1. 4/69


2. Dunitru (îmi place tare mult machiaju', de fapt, cum le stă lor machiaţi)


3. Lugu lugu


Bine, băieţii au piese faine. multe şi faine. mie-mi place mult Ali Luia, Ups, am înfundat din nou closetu', 2r2rik, Lasă-mă papa-n Italea, manel di la Pomirla, etc, etc, etc.
Enjoy it!

marți, 7 septembrie 2010

hăăăăă?

e aproape 2 a.m. amu, aproape-vorba celor de la Fără Zahăr. parcă aş merge să dorm, sau ceva, da' pur şi simplu, nu mi-e somn. deloc chiar. ce să fac când nu mi-e somn? nu ştiu... că dacă aş ştii... ar fii ceva. mă rog. am pagina asta idioată de feisbuc deschisă şi nu se întâmplă nimic, deşi e o grămadă de lume activă. poate ca toţi dorm. dorm în cor. mi-a intrat în sânge chestia cu "tz". oricui i-aş mulţumi, îi spun: "multzumesc" ca şi când nu pot lăsa diacritica să se manifeste. nu ştiu de ce scriu ce scriu. dacă scriu. văd doar nişte degete care dansează pe o tastatură veche şi prăfuită. cred că ar fii o idee bună să mă apuc cândva să şterg prafu' ăsta... cândva, am spus. nici bloguri nu mi-au mai rămas de citit. cu toate că nu las vreun comentariu, tot trec pe acolo. multe prietene mă întreabă de ce nu le las comentarii la neşte poze. ăăă, niciodată nu las comentarii doar ca să mă aflu în treabă. las vreunu' numa dacă simt eu că ar trebui să las. ce clişeu. aseară chiar faceam curăţenie. ştergeam comentarii. cel mai drăguţ a fost că mi-a răspuns persoana respectivă la întrebarea pusă pe post de comentariu, chiar în momentul în care am vrut să-l şterg. comentariul-întrebare. da, deci mă plictiseam cumplit la ora aproape 2. chiar fix. acuma e fix. fix fix. hmm... şi am zis, hai să scriu. şi nu ştiu ce s-a mai întamplat după aia. am încercat să văd clipuri, care de obicei mă fac să râd. desene animate. audio. sau nu. cred că-mi ciopârţesc păru'. din nou. băăăăăăăăăăi, de acuma încolo cică am casa mea, undeva în Timişoara. de abia aştept să merg acolo. prima mea întrebare, când am ajuns acolo, a fost: unde e teatru' naţional? ee, da... sper să am o viaţă drăguţă acolo. să prind nişte oameni faini pe acolo. a, şi altă primă întrebare adresată proprietarei mele, a fost: pot sa-mi pun magneţii de frigider pe frigiderul dumneavoastră? daaa... tipa... tanti, s-a uitat puţin ciudat la mine... ee, lasă, tanti, am văzut priviri mai ciudate. am un alt tic. cu oamenii care au puţin peste 30 de ani, vorbesc cu "dumneavoastră". şi e ciudat că ţin legătura cu un nene, nene in adevăratu' sens al cuvântului, are aproape 60 de ani, şi cu el vorbesc cu "tu". tanti care mi-a răspuns la întrebarea:
- şi cum să vorbesc?
- cu "tu" vă rog frumos
tanti asta are 35 de ani. şi nu pot să-i vorbesc cu tu.
mă rog, nu ştiu de ce am scris asta. încep să scriu ce citesc. să scriu în modul în care sunt scrise cărţile pe care le citesc. gen "Încă de pe atunci vulpea era vânătorul" semnată Herta Muller. cu două puncte pe "u". o tanti deşteaptă că a fugit din ţară (plecat, nu fugit, eşti o tâmpită. taci.) acuma nu ştiu ce să citesc. nu ştiu dacă am chef să citesc. o mai chinui un pic pe oaia mică. pe acorduri aşa. la minor, coarda 5, pe urmă 3,2,1 simultan, coarda 4, ciupitura din nou pe 3,2,1 simultan. pe urmă alternează acordurile. la minor, re minor, la minor, mi major. şi gata oaia. cred că am nevoie de un control, sau ceva. clar. cu siguranţă.
vine festivalu' berii:))) îmi vine să râd. tot timpu' când merg la festivalu' ăsta beau vin fiert. mai înţelegeam dacă era festivalul vinului fiert. nu înţeleg de ce se cheamă festivalu berii şi oamenii nu dau bere gratis. aşa ar fii normal. cred. adică ar fii drăguţ, în modu ăsta, aş bea şi eu bere... lucru prea puţin realizabil, din moment ce-mi îngheaţă metacarpienele numai în momentul în care mă gândesc să ies din casă. nici chiar aşa. rectific. numai în momentul în care joc cărţi, şeptică, doar aia ştiu şi eu să joc, şi tre' să iau enjpe cărţi. după ce le iau, îmi cad falangele. falange cu care ar trebui să ţin acordurile.
mă întreb cine o cânta... la festival, zic. oare se merită să merg acolo?
vreau să merg la Tg Mureş pentru o piesă de teatru. chiar două piese. sau num una. nu m-am decis. încă. da' chiar vreau. vreau să văd Viaţa lui Helge şi Iunie. Iunie, piesă jucată la sfârşitul lui septembrie. trebuia să se joace de mult. chiar din iunie. da' nu s-a mai jucat. vreau să-mi fie somn.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

3!!! in... blogu' meu!

Azi, după cum am promis, am pregătit iarăşi 3 piese, trupa fiind recomandată de draga de Pikchiu, şi anume Urma. eu nu ştiu nimic despre băieţii ăştia. dar mi-au plăcut melodiile lor:) sunt foarte drăguţe, păcat că sunt în engleză.
1. Terminus:


2. Buy me with a coffee. piesă în care Apolodor e fumător:D îmi place piesa asta, apare Florin iubireavietiimeleanterioare Piersic Jr şi scumpul Apolodor, mă rog, Dorina Chiriac. cred că e clipul unui film de-al lor, de fapt sunt sigură:D


3. What I am. Iarăşi Apolodor:D clip cu multe secvenţe din "Fix Alert". cred ca şi 2. tot de acolo e.:D Dorina Chiriac RUUUUULLLLLLLZZZZZZZZZZZ.


P.S: mulţumesc Pikchiu pentru recomandarea ta:D o să ţin cont şi de celelalte:D

joi, 2 septembrie 2010

septembrie.

o lună care a început destul de dur. cu mult frig. din belşug. şi ploi.
şi eu am început altfel luna asta, m-am hotărât să scriu cu diacritice şi să nu mai fiu nevoită să folosesc "tz" în loc de ţ. ş.a.m.d. în luna asta nu prea ai ce face, înainte mă pregăteam intens pentru şcoală, liceu. acuma, încă mă mai plictiseşte vacanţa... noroc cu cărţile din juruţ meu:D
descarc, din nou, o emisiune foarte drăguţă, pe care nu am apucat să o văd. în timpu' ăsta, mai citesc cîte ceva, "Micul Prinţ"... e a nuştiucâtaoara când o citesc. Îmi place. am un fundal muzical foarte plăcut. apropo de muzică, oare ce se va asculta în toamna asta? că deja sezonul muzicii de club, s-a cam dus. vara e gata. adică, toată lumea cântă procăria aia, pentru că aşa e trendu'. am văzut şi oameni serioşi, care cântau muzica, oarecum nu pentru toată lumea, dar s-au dat şi ei pe trendu' ăsta. acuma sunt curioasă cum mai bate vântu. câţi din ei o sa scoată albume cu colinde, manele, muzică populară (?).
Ieri a fost ziua de naştere a lui Bobo de la Fără Zahăr:D
gata, copii, a venit toamna. începem şcoala, mai devreme sau mai târziu, depinde acuma.