luni, 27 decembrie 2010

Online vs. Print

Atenţie!!! Această postare reprezintă tema mea la ISMM, seminar şi trebuie considerată ca atare.

Bun. Trebuia sa pun 5 motive serioase pentru care presa online e mai bună decât cea tipărită şi alte 5 care nu sunt chiar nişte motive serioase. Sunt doar aşa... de umplutură, vorba unui cântecel. Ok, să lăsăm explicaţiile şi să trec la cerut scuze. Îmi pare rău că va trebui să cititţi asta, nu prea mi-a ieşit, chiar deloc, dar m-am străduit, serios m-am străduit.
10 motive:

  • Presa online e mult mai rapidă, ştirile sunt actualizate permanent.
  • Se pot găsi informaţii despre orice şi oricine cu doar un singur click.
  • Presa online îi oferă cititorului posibilitatea de a-şi exprima opiniile în legătura cu ceea ce citeşte, feedback-ul fiind instantaneu.
  • Presa online e gratuită.
  • Sintagma: “o imagine face cât 1000 de cuvinte” se aplică în presa online, deoarece poţi viziona un filmuleţ, pe când acest filmuleţ îţi este relatat în presa tipărită.
  • Online-ul este mai atractiv, deoarece între două ştiri politice şi una mondena, ca să nu oboseşti de la atâta informaţie, poţi accesa Facebook-ul ca să fii la curent şi cu ce fac prietenii tăi.
  • În cadrul unei publicaţii online, comentariile articolelor leagă prietenii. Poate într-o bună zi, ajungi sa joci Fifa, cu unii din colegii de comentarii.
  • De obicei când citeşti presa dimineaţa, ai întotdeauna cafeaua în faţă. Ei bine, datorită presei online, poţi bea cafea de mai multe ori pe zi, deoarece poţi accesa o publicaţie online oricând ai chef.
  • Presa online e mai sigură, fiindcă nu te poţi tăia în hârtia ziarului, folosită cel mai adesea pentru ştiri de genul: “Bote lansează colecţia de lenjerie intimă toamna – iarnă” sau “Vârciu şi Adelina se confruntă în emisiunea lui Măruţă”.
  • Poţi dormi liniştit ştiind că niciun copac nu a fost rănit pentru informaţiile primite de tine în ziua precedentă.
Încă o dată, îmi cer scuze pentru că motivele mele nu se ridică la nivelul motivelor colegilor mei.





sâmbătă, 25 decembrie 2010

Crăciun???

Ca în fiecare an, mama aşteaptă colindători. Colindători, care niciodată nu ajung şi la mine. Nici măcar atunci când îmi erau prieteni, nu ajungeau... Cum vine asta cu prietenii? Ei bine, mi-au spus că: gata cu prietenia, acum, suntem doar cunoştinţe... dar vorbeam, mă rog, scriam despre Crăciun... Deci, ca de obicei, după ora 9 am plecat spre Ramona... şi am stat la ea, cu fratele meu şi cam atât... a primit colindători, la ea tot timpul veneau, oricum, dar nu cei cu care chiar am fost cândva foarte buni prieteni... şi pe urmă am plecat noi cu colinda la mătuşa ei... am colindat-o şi am plecat spre casă... acasă la mine, am început cu frate-miu să o colindăm pe mama... tata dormea... afară aproape ploua liniştit... în casă ardea focul... şi toate alea... dar, azi, adică mai înainte, am dat peste o colindă (pun pariu că o să le placă multor oameni):

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Viţa de vie

S-a întâmplat din nou. I-am revăzut, reascultat pe acei oameni care m-au făcut să văd totul altfel. De când s-a anunţat concertul am zis că merg. Am plănuit să merg cu supercolegii mei, o parte ce-i drept, pentru că restul deja erau de mult timp la ei acasă, în oraşele lor... au luat vacanţa mai repede. 17 decembrie 2010. Asta e ziua. A început puţin anormal, deoarece, toată lumea pleca acasă, inclusiv bubu, tipa pe care o ştiu de atâta timp, şi care mi-e colega de cameră. Eu sper să fie şi în continuare... Nu contează asta acum... după cum ziceam, ea a plecat, de dimineţă chiar... şi eu dormeam şi nici măcar nu am putut să o salut sau ceva... Mă rog... am umblat puţin prin cămine, la nişte colege, să ne luăm "la revedere" unele de la altele... pe urmă, am plecat cu draga de Ramona spre gară, să ne luăm bilete, dar principalul motiv pentru care ne-am dus înspre gară, era sosirea Deei. Care a venit cu Adrian. Sunt nişte oameni super. Deci, ne-am întâlnit cu ei şi am venit spre casă. Unde, Adrian, mi-a explicat care-i faza cu fizica cuantica. Sau ceva de gen... Anyway, am găsit clubul, eu m-am întors spre casă, ei au aşteptat formaţia... Am îngheţat un pic până mi-au venit mirobolanţii colegi, şi am plecat şi noi spre club... Acolo, i-am reîntâlnit pe Deea şi Adrian, care erau la masă cu cei din trupă. Evideeent, am văzut-o pe Simina. Alt om super:) cred că am mai zis-o de n ori că dau doar de oameni super :D Chiar sunt, nu exagerez deloc. Trupa nu a apucat să facă probele de sunet, pentru că doar ce poposiseră şi ei acolo, şi chiar nu era timp... În schimb, au încercat să facă probe de sunet, pe Vina, una din piesele mele preferate de pe Egon. Deea şi Adrian ne-au dus în faţa de tot. Partea urâtă a fost că în acel club, oamenii stăteau la mese şi au început să urle, cum că nu văd de noi şi că ar trebui să ne dăm la o parte... Mă rog... Nişte oameni frustraţi... nimeni nu merge la un concert să stea jos, la masă, cu bolul de popcorn în faţă... Totul a fost perfect... în afară de partea asta cu oamenii ce nu aveau chef de nimic, în schimb, se pricepeau la comentat... Am ţipat, dat din cap şi toate alea. A fost foarte, foarte, foarte tare!!!Mi se pare frumos
faptul că atunci când am plecat din Hunedoara, ca să ma mut aici, în Timişoara, am prins concert Viţa de vie... cu asta am considerat că îmi iau "la revedere" de la tot ce am lăsat acolo... iar acum... mai am câteva ore, şi ma sui în tren... înapoi spre Hunedoara... cu concertul VDV, mă despart de Timişoara...




luni, 13 decembrie 2010

tmylove

De ceva timp, am renunţat să trec doar profesorii pe lista cu oameni preferaţi. Mai nou, de vreo lună, cam aşa, mi-am dat seama ca mă pot înţelege cu colegii mei, pe care, oricum, îi consider suuuper. Mi-am dat seama că toţi sunt super, şi de asemenea, am renunţat să mă plâng de orice. Mi s-au întâmplat lucruri fantastice. Cum ar fi faptul că unul din profesorii mei preferaţi mi-a dat de înţeles că m-am descurcat bine la un mic proiect, despre care, evideeent, că m-am plâns în postările trecute, şi asta mă face să mă simt bine. Nu ştiu cum se face, dar, toţi oamenii pe care ajung să-i îndrăgesc, au o oarecare legătura cu alţi oameni pe care-i ştiu, sau pe care-i admir mult de tot, ori au aceleaşi gusturi. Evident, aici se aplică teoria similarităţii, sau ceva de genu'... am auzit eu la unul din seminarii. Cred că totuşi o să-mi placă la facultate. Deja am început să mergem la petreceri, şi să facem multe chestii împreună. De exemplu, vineri seara, am fost la o petrecere organizată de una din colegele mele, şi a fost bestial!!! Duminică seara, am fost cu colinda prin complexul studenţesc. Şi da, mi-a plăcut.
Mi se pare atât de ciudat ca lumea să-mi spună ceea ce gândeşte despre mine, în faţă, deşi sunt chestii pozitive, şi nu negative cum m-aş fi aşteptat. De obicei, lumea nu are păreri despre mine, dar colegii mei superdraguţi, au. Am început să mă simt mai în largul meu şi cred că anii ce vor veni or să fie foarte interesanţi. Prietenii deja se leagă.
Mi se mai pare ciudat faptul ca toţi se poartă foarte fain, iar la petrecere, oameni din alte grupe ştiau cum mă cheamă... asta chiar m-a şocat. unii se bazau pe faptul că o să pun muzică "normală", după cum spunea un coleg din grupa 4... AC/DC, gen. Oameni drăguţi. Of.
Parcă nu mai mi-e aşa de dor de casă şi alte din astea... nici nu mai prea vreau să merg acasă... da' presimt că o să fie cel mai fain crăciun. nu ştiu de ce... Anyway, îmi place tare mult la Jurnalism, îmi plac foarte mult colegii, profesorii, totu' e minunat, e exact aşa cum trebuie să fie. e mai mult decât îmi imaginam.
Şi acum, o piesă, pe care voiam tare mult să o aud la petrecere...

EAST ROOTS CONNECTION

luni, 6 decembrie 2010

O lună Fără Zahăr = O Lună Amară.


Luna Amară a concertat vineri, 26 noiembrie, în Timişoara, în cadrul turneului X. Pe scurt, au împlinit 10 ani, şi au sărbătorit cu fanii din toată ţara.
Nu trebuia să fiu prezentă la acel concert, deoarece, trebuia să fiu la ziua unei colege din grupa, cea mai roz dintre ele, dar care e foarte tare, şi deci, nu-mi programasem concertu', deşi îmi doream foaaaarte tare să îi mai văd live, după ce îi văzusem cu o lună în urmă, însă era concert acustic...


Am ajuns acasă la colega mea drăguţă, iar după un timp a spus: hai să mergem în Setup (fix locul în care se ţinea concertul Luna Amară). Am ajuns acolo pe la 00.00 şi a fost BESTIAL!!! Am şi poză cu Mihneaaaa :D:D:D:D



4 decembrie, concert Fără Zahăr. Îmi plac oile, deci mers în turmă. 3 colegi bestiali, Ramo, Bubu şi Cojo. Noi 7 la un concert de gen. Evident că a fost cel mai fain concert la care am fost, şi în acelaşi timp, Fără Zahăr închide lista mea de trupe favorite pe care voiam foarte mult să le văd live. Mai rămâne un singur artist de văzut. Oricum, cei de la Fără Zahăr, au fost foarte ok, lui Bobo (tizul meu) îi făceam semne disperate să vină la poză cu noi, după ce în momentul în care Bobi a stat la poze cu noi, ne-a făcut să
râdem, spunând că el nu mai face prea multe poze că e foarte transpirat şi "pute". A coborât şi Bobo, a stat fain frumos la vreo 5 poze, iar când a plecat, cu chitara lui superbă în spate, ne-a salutat zicându-ne: ceau şi distracţie faină. pe urmă ne-a tras un zâmbet. Chiar a fost un concert fain, mi-a plăcut că am auzit piese ca: ups, am înfundat din nou closetu', Zob da Club, Hip hop ş-aşa, Dunitru, 2r2rik, Fără zahăr şi alte doine.
A fost chiar foarte, foarte, foarte fain. Sper să-i mai văd!
MOLDOVA RULZ!!! (as Gaby would say)

next: Viţa de Vie

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Leapşa: Zâmbete.

Acum ceva timp, am participat la campania "Un zâmbet pentru tine" a celor de la "Lume Bună". În principiu, trebuia să împart pe stradă zâmbete desenate pe nişte hârtiuţe... S-a schimbat situaţia de data asta. Trebie să acord zâmbete virtuale oamenilor pe care îi citesc. Mie mi-a acordat un zâmbet, şi mă mândresc cu asta, fix Anca G. a.k.a. Sunetul Mai Tare. Zâmbetele pe care o să le "acord" unor persoane din blogosferă, sau ce vrea să fie chestia asta, iar acele persoane, la rândul lor, trebuie să dea mai departe zâmbetul. Deci:

Primul zâmbet merge laaa... Pikchiu, pentru că este un om care m-a făcut de o mulţime de ori să zâmbesc, prin postările de pe blog, prin fotografiile ei, prin talentu' ei şi pentru că mi-a dat-o spre îngrijire pe Oi. Şi că de doi ani e prima persoană care mă uimeşte de ziua mea. Şi nici nu o cunosc personal... încă...

Deea, pentru simplu' fapt că e Deea... şi că din cauza ei, am ajuns să îi îndrăgesc şi mai mult pe cei de la Viţa de Vie...

Anca, deşi de la ea am luat leapşa, dar îi dau nişte multe zâmbete, pentru că şi ea la rândul ei mă face să zâmbesc, sau mă ţine în suspans cu poveştile ei. Chiar merită o mână de zâmbete:)

Nicole, tu primeşti un zâmbet, pentru că îmi plac postările tale. (şi chiar le citesc, cu toate că nu las vreun comentariu)

Zâna, primeşti şi tu un zîmbet, pentru că postările tale, de multe ori, mă fac să-mi pun ceva semne de întrebare.

Andreea, tu meriţi multe zâmbete, pentru că te ţii de capul celor de la Iris. Mă mândresc cu faptul că eşti din Hunedoara, şi cu toate astea, nu ai lipsit de la vreun concert Iris:) eşti bestială.

Gata, cam asta a fost. Îmi place să împart zâmbete. Toata lista de bloguri merită un şir de zâmbete şi, evideeent, unul de aplauze:)

joi, 25 noiembrie 2010

CE?

Cum ar trebui să arate cadoul perfect? Sincer, nu-mi pot da seama... până acum ceva timp, îmi era foarte uşor să fac un cadou cuiva. Acum trebuie să cumpăr două cadouri, pentru două persoane şi nu am nicio idee. Ok, luăm în ordine cronologică. Trebuie să cumpăr ceva pentru ziua unei colege. Unei noi colege. Dacă e nouă, nu prea ştiu nimic despre ea. Nu ştiu ce îi place, ca să mă pot orienta şi eu un pic. Celalalt cadou, ar trebui să-l cumpăr pentru eterna Bubu. Pe ea o ştiu de 5 ani, cam aşa, şi, din nou, habar nu am ce aş putea să îi cumpăr... Îi plac o grămadă de chestii, dar cu toate astea, nu îi plac... adică îi place o chestie, da' nu prea... ştiu, îi complicat. Nu am nicio idee!!!
faza faină îi că mâine îi ziua lu' Bubu, şi îşi ţine ziua sâmbătă. La colega mea trebuie să merg mâine, deşi ziua ei a fost pe 21. Şi ghici ce?... Nu am cumpărat nimiiiiiiiiiiiic!!! Nu am nici măcar o amărâtă de idee.
Şi, în plus, nu mi se pare corect că-s născută în august... Că mie nu o să-mi cumpere nimeni cadou. şi aici mă refer strict la colegi. Nu conteaaaază... acu' ar trebui să mă concentrez pe alte lucruri... Ce să cuuuumpăăăăăărrrr???

marți, 16 noiembrie 2010

Superinterviu cu SuperBubu

Reporter: Bună seara! sunteţi pregătită să începem acest mirobolant interviu?
SuperBubu: bună seara, femeie!
SuperBubu: adică. stimată doamnă...

R: domnişoară, vă rog frumos!
SuperBubu: domnişoară*

R: să începem, deci... cum arată, în viziunea dumneavoastră, bineînţeles, societatea perfectă?
SuperBubu: aaa [aici era ă din a, da' n-am tastatura în romînă], societatea perfectă... puii mei... ce chestie inteligentă să spun io aici? băi, ar trebui să fie superplin de superoameni din supertimişoara... ca aştia din Timişoara
SuperBubu: corectezi tu...
SuperBubu: dumneavoastră...

R: deci aşa... povestiţi-ne mai multe despre copilăria voastră... vă urcaţi în copaci?... sau năzbâtii din astea?
SuperBubu: stai ca imi intra cablu de la laptopul dumneavoastră între degetele de la picoare
SuperBubu: staţi*
SuperBubu: deci, i guess că aici tre' să zic superpovestea cu supernasul meu superstrâmb?
SuperBubu: nu?
SuperBubu: sau aia cand m-a muşcat câinele de cur?
SuperBubu: fund
SuperBubu: *

R: povestiţi fix ce vă amintiţi
SuperBubu: e o poveste prea lungă şi o să trebuiască să se taie nişte supermulţi supercopaci ca să se superscrie superpovestea supercopilăriei mele

R: staţi liniştită, că nu sunt copaci implicaţi... povestiţi, vă rog... a fost vreun lucru traumatizant?... sau, v-au interzis vreodată părinţii ceva?
SuperBubu: ioi, Da!
SuperBubu: de exemplu', atunci când eram io supermică, de fiecare dată când era o înmormântare, draga de maică-mea mă chema în casă pentru că aveam prostul obicei să sar pe burtă atunci când în intersecţii se arunca cu bani...
SuperBubu: ...din care îmi cumpăram gumă cu tatuaj sau biscuiţi la bucată
SuperBubu: by the way, am o avut o copilărie nefericită deoarece eram alergică la guma turbo, atât de "în vogă" la vremea aceea.

R: vai, trist...
SuperBubu: supertrist, chiar

R: dar, vai, am observat ca aveti ceva mai ciudat la nas... alta intamplare nefericita?
SuperBubu: in afara de supermultii mei pistrui,am supernasul superstramb...
SuperBubu: asa pentru ca tot atunci cand eram mica,ca un supercopil ce eram,alergam random si razele soarelui [insert "verb" here] in pletele mele(mint,eram tunsa "castron"),m-am impiedicat si am picat cu nasul pe marginea galetii in care mamaia-mea,mulgea vaca
R: BUNICA, VRETI SA SPUNETI
SuperBubu: daaa,uatevar...
SuperBubu: nu va suparati?
SuperBubu: da' io cati bani primesc pentru superinterviul asta?
SuperBubu: faci cafea maine dimineata?
R: nu ma supar, da' interviurile astea nu se platesc ca nu scriu pentru cancan sau click
R: fac cafea, frateeee
R: da' io nu am cursuri de dimineata, deci iti faci singura
R: va faceti singura!!!
SuperBubu: distinsa doamna,un pic de respect ce dracu'?

R: sa revenim... cum ati ajuns atat de celebra si atat de bogata? altfel spus: supercelebra si superbogata?
SuperBubu: pai..sa incepem cu ideea de a face un mp2 cu 2 gauri d-alea de casti,ca ma enerva pe mine sa impart castile cu cineva,dar mi-a luat-o un chinez inainte,apoi mi-am deschis bobornac-loc lejer..da stiu,seamana cu alt bar de p'aici da' am dat zece mii de euro si au uitat de franciza si toate alea
simple bubu: mp3

R: dar, totusi, cum v-a venit ideea sa deschideti acel loc foarte lejer?
SuperBubu: pai,de cand am venit io in timisoara,o studenta tanara si plina de sperante...si m-am dus intr-un bar megadragut...unde e foarte fain...[insert "cuvinte faine" here}
iulianabobora: dumneavoastra ce ati adaugat acelui bar? stiu ca in locul original, ca sa-i spun asa, se dadea ceai la halba si cafea la bol.... ati mai pus ceva in plus?
simple bubu: da,supa la ceasca
R: o, ingenioasa idee.
R: cum reactionati in conditii de criza?
SuperBubu: ma inrosesc si ma blochez
SuperBubu: cred...

R: Care sunt pasiuniile dumneavoastra?
R: cum o sa treceti prin criza?
R: cum o sa o depasiti, mai egzact
SuperBubu: aaa...pai imi plac filmele.Filmele.FILMELE,fotografiile si ...nu mai stiu,,,io nu ma prea pricep sa apreciez arta la adevarata ei valoare...
SuperBubu: aaa...unde e criza bai?ce ai mancat azi?aia e de criza)?

R: nu mai tin minte. vad ca deja ne permitem prea multe, gen, ne tutuim... Cum credeti ca societatea noastra se va indrepta, daca dumneavoastra, ca model, exact cum e Hannah Montana pentru fetitele inapte, sunteti pentru alte fetite, vorbiti asa?
R: uitam de respect
R: de doctrine, de spirit civic, si alte muuulte clisee de genu asta
R: ha?
SuperBubu: aaa...sunt un fel de hannah montana?

R: pai, din moment ce sunteti supercelebra si bogata
R: superbogata
R: mi sete, da si mie apa
SuperBubu: poftim!
R: mersi

R: O sa trecem la o intrebare mai delicata... Care este superbarbatul superviselor d-voastra
iulianabobora: ?
SuperBubu: pai io sunt exemplu de urmat,adica am vandut multe halbe de ceai,boluri de cafea si cesti de supa sa ajung aici
SuperBubu: aaa...pas

R: ei, haideti, banuiesc ca aveti un model
SuperBubu: ashton kutcher/gerard butler si mai era un nene ce a jucat in the dreamers,nu-mi amintesc cum il cheama da' sigur nu era brad pitt

R: Nu poooot sa creeeeeed... nu va place brad pitt??
SuperBubu: imi place cum joaca da' nu e superbarbatu' supervietii mele

R: aha. Mai voiam sa va intreb ceva, dar am uitat
SuperBubu: scremeti-va si amintiti-va

R: cine e persoana cu care comunicati in momentul de fata, tinand cont ca id-u' e guess who, ceva-ceva?
SuperBubu: guess_who2070 chiar),care foloseste chestii ca "aja" si "nuj"...stai sa mai aflu

R: doriti sa public acest mid=c detaliu, semnificativ, totusi pentru aceasta persoana?
R: mic*
SuperBubu: nu...io zic sa-l cenzuram sa fie guess_who2*7*
R: asa...daca este fix guess who? nu simtiti nevoia sa il anuntati pe superrapperul de la dumneavoastra din grupa?
SuperBubu: nuuu,homesick asculta doar melodiile lui...e prea bun omu'
R: corect

R: ce faceti cand va plicitisit, si sa zicem ca ale dumneavoastra superscumpe colege de camera nu vor sa iasa din casa?
SuperBubu: ma rostogolesc in pat.

R: va rog, transmiteti un mesaj tuturor fanilor dumneavoastra... ca io m-am plictisit, nu stiu ce sa te intreb...
SuperBubu: "ce sa va mai intreb"
R: nu stiu ce sa va mai intreb
SuperBubu: aaa gata incheiem aici?
R: incheiem, dara
SuperBubu: adica tre' sa zic chestie de la revedere?

R: m-am razgandit
R: cand v-am studiat profilu' gen, al fetei, si v-am vazut nasul mai stramb, am observat ceva tare ciudat la bretoin
R: breton
R: exista o povestioara in legatura cu asta?
SuperBubu: pai,intr-o seara cand contemplam pe wc...si razele becului de la baie cadeau asupra bretonului meu,mi-am dat io seama ca nu-i ok...si am inceput sa tai(nu in timp ce eram pe wc,cum au multi tendinta sa creada)si asa am ajuns eu sa am un breton in V

R: nu va suparati, dar la ce contemplati?
SuperBubu: acum?sau atunci?
R: atunci
SuperBubu: la problemele existentei,avident...
SuperBubu: e*
R: cum ar fii... puteti sa dati detalii?
SuperBubu: poluarea,criza,d'astea...

R: ok, eu m-am plictisit, deci, ce mesaj puteti lasa fanilor?
Ra: care sunt o multitudine
R: din cate stiu
R: pucli e fanu tau
R: ala alb din parcul rozelor
SuperBubu: deci pentru dragul de pucli si pentru cei 12 fani ai mei de pe facebook:
SuperBubu: aaa domnu' sa va calauzeasca pasii
R: nu erau 7?
SuperBubu: sanatate
SuperBubu: noroc
SuperBubu: conduceti cu grija
SuperBubu: 7 erau dintre preteni

R: va multumesc pentru amabilitatea de care ati dat dovada, si sper ca data viitoare sa-mi pregatesc niste intrebari
SuperBubu: cu multa placere suithart

joi, 11 noiembrie 2010

ofofof

Acum ceva timp, mă plângeam cu privire la faptul că nu făceam nimic la facultate şi că singura chestie pe care trebuia să o fac, era să citesc zilnic ziare. Ei bine, problema s-a cam schimbat... Spre exemplu, în urmă cu două săptămâni, m-am oferit să fac şi eu revista presei, pentru că mă plictiseam, evident, şi mă gândeam că gata, notez ce mi se pare mie important şi prezint în următoarea săptămână... numai că, seminarul la care trebuia să prezint revista presei, s-a amânat pentru săptămâna viitoare, pentru că am văzut un film, sau am încercat, aşa că seminarul de ISMM de luni dimineaţa a fost, oarecum, filmul respectiv. Deci revista presei pe două săptămâni. Evident, nu m-a obligat nimeni, dar totuşi... Între timp, un alt profesor, care îmi place, ne-a anunţat că el e coordonatorul nostru de practică. Nu prea ştiam eu ce înseamnă asta. Dar am aflat... Fiecare din noi trebuia să-şi aleagă o temă, un subiect despre care să se informeze... Ok... Subiectul la care mă gândisem, mi se părea neinteresant pentru restul lumii, deci am preferat să nu mai pomenesc de el, aşa că mi-a fost oferit un subiect: hoţii de buzunare. Mişto sau ce?
O să încerc, pe bune, o să încerc să scriu ceva, mă gândeam... daaaaaaaar, în primul rând nu trebuie să scriu nimic, sub formă de articol, mă refer, ci sub formă de documentare, dacă pot spune aşa, iar în cel de-al doilea rând, mă gândeam că o să am la dispoziţie ceva timp, gen, muult, dar am o singură săptămână... aproape o săptămână, mai am timp până luni... şi ghici ce?... exact... nu am mai nimic. Încă... bipu-i.
A, da, era să uit de mini-testul de mâine. sper să fac faţă. Adică am rezistat matematicii atââââţia ani... Apropo de matematică, azi e ziua de naştere a profei de mate din liceu:D

P.S: L-a văzut cineva pe Mister Superman???

miercuri, 3 noiembrie 2010

rems şi virmă.

Nu îmi place poezia... aproape deloc... deşi se spune că poezia te face să gândeşti altfel... sau ceva de gen... nu-mi amintesc exact. Nu contează.
Astăzi am fost până la biblioteca universităţii să împrumut ceva cărţi ciudate şi taaaaaare plictisitoare. Dar cum căutam eu cărţi din astea, m-am gândit să iau şi o carte citibilă (ce ciudat sună), care să nu mă plictisească. Sau să nu conţină terorie din asta... of. Şi care să joace rolul de "bun tovarăş", o carte pe care aş putea-o citi repede, în centrul mirific al Timişoarei (sau Timişorii). Aşa că am împrumutat o carte, un volum de poezii, după care se făcuse o piesă. Volumul se numeşte "Loto Poeme", al Ninei Cassian. Poezia, e scrisă într-o limbă, mai ciudată, şi anume: limba spargă. Mă rog, poezia se numeşte "Unei ingrate".

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă,

Te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui

Multembilara voşcă pe-o crepitură pangă

Şi să-ţi jumizi firiga lîngă-un hisar mîrzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,

Să-ntrauri eligenţa unui letusc aţod

Pe care tentezina humblidelor ţiferă

Şi plenturează istra în care hurge Dod.

O poezie care-mi place mult de tot, deşi nu înţeleg mare lucru, adică de fiecare dată înţeleg altceva. Nu sunt făcută pentru citit poezii, însă Nina Cassian chiar are nişte poezii ce-mi plac mult:D Şi Gellu Naum... of...

duminică, 31 octombrie 2010

Playlist şi Luna Amară


Sâmbătă, 30 octombrie, o zi care părea să fie una din cele mai plictisitoare zile ever. Sau cel puţin, de când stau aici, în Timişoara. Trebuia să mă viziteze bunicu-miu, dar nu a mai venit, nu ştiu de ce s-a răzgândit. Deci era o zi în care chiar nu aveam nimic de făcut. Noroc că, totuşi, se întâmpla ceva în Timişoara, şi anume, o lansare de carte, una tare frumoasă, care se numeşte Playlist. Semnată Mihnea Blidariu.


A fost o lansare ok, cu o invitaţie la concertul care urma, în aceeaşi seară, concert la care plănuiam să merg, doar că, din nou, nu eram prea sigură. Mai ales că nu voia nimeni să vină la acel concert. Da' ţinând cont că m-am distrat foarte fain la concertul Kumm, la care am fost singură, am zis că merg şi la ăsta, tot singură. Nu ştiu cum de s-a hotărât Bubu, până la urmă să vină cu mine, mai ales că nu ne-am certat, mai bine zis, reproşat nimic în ziua aia. În club, mare aglomeraţie, chiar foarte mare, spaţiu mic, membrii trupei înghesuiţi şi ei şi toată lumea se uita ciudat la noi, iar pe parcursu concertului, am avut impresia că nu stăteam unde trebuie. Un concert foarte fain, în timpu' căruia am băut două sticle de... "Pepsi". Jumate. În club, după ce că erai întâmpinat de lume drăguţă, pentru că e un club, la urma urmei, de motociclişti, erai, de asemenea, întâmpinat şi de mirosuri colorate... diverse culori... deschise sau nu. Concertul a început undeva pe la 11, iar la ora 1 am fost acasă. A ţinut ceva.

duminică, 24 octombrie 2010

Paraziţii şi Kumm

În sfârşit îmi place Timişoara. Adică, Timişoara oricum îmi place, iubesc clădirile de aici, oamenii, care sunt atât de drăguţi, însă mă plictiseam tare mult. Mergeam la cursuri şi veneam acasă, unde faceam curat sau orice altceva în afară de ieşit. Şi cam la asta se rezuma, până acum ceva seri, viaţa mea de studentă. Viaţa de student, a prins contur în ziua balului Uvt, care după mine, nu a fost cine ştie ce, doar că invitaţi la bal, au fost Paraziţii. Asta se întâmpla miercuri seara. A venit la noi o tipa, şi ea tare drăguţă, şi am mai mers cu încă doi baieţi de la universitatea de lângă uvt. Mă rog, nu am văzut nicăieri mai multe piţipoance la un loc decît la balu’ ăsta. Dar mă linişteam şi încercam să mă consolez gândindu-mă la faptul că urmau pe scenă Paraziţii. A fost multă lume. Fiţe şi figuri. Se explică ţinând cont că balul se ţinea într-un club de fiţe şi figuri. Asta a fost miercuri seara.

Plănuiam de ceva timp să merg la un concert, într-un club, în care, mă rugam, să nu văd vreo piţipoancă. Şi, din nou, rugăciunile mi-au fost ascultate. Concertul, avea loc joi seara, adică, a doua zi după bal. Nu eram foarte sigură că mă mai duc la concert, un concert Kumm, pentru că nu aveam cu cine şi parcă nici nu aveam chef. Dar mă gîndeam că deja anunţasem ceva lume că merg şi m-aş fi simţit tare aiurea dacă era numai gura de mine. Aşa că mi-am asumat riscu de a fi jefuită pe străduţele drăguţe din Timişoara, nu că aş fi avut eu mulţi bani în seara aia la mine, şi am pornit singură spre club. Club numit Bunker. Am ajuns acolo, evident, mult mai devreme, şi nu ştiam ce să fac: să intru sau nu. Nu ştiu de ce, dar simţeam că mor de ruşine. Şi tot aşteptam eu să se întâmple ceva, ceea ce s-a şi întâmplat, şi am intrat. Bunkeru’ e un club fain. M-am dus acolo ca să scap de impresia lăsată de Heaven, clubul de miercuri seara, şi nu aveam nicio aşteptare de la trupa ce urma să concerteze joi seara, şi anume Kumm. Nici nu am fost curioasă să-i caut pe youtube, să văd kumm decurge un concert specific Kumm. Ştiam vreo 2, 3 piese de la Kumm. Dar era altceva, totuşi. Kumm în Bunker. Suna promiţător. Sincer, muzica lor m-a impresionat. Nu m-am simţit în viaţa mea aşa de fain şi bine ca la concertul lor. Probabil şi pentru simplul fapt că nu cunosteam pe nimeni de acolo, aşa că mă puteam comporta exact aşa cum muzica celor de la Kumm îmi dicta. Am cunoscut oameni faini în clubu’ ăla. Muzica făcută de ei şi felul în care ei s-a comportat acolo pe scenă, m-au făcut să uit pentru ceva timp de mine, de tot, pur şi simplu m-am detaşat, şi am putut să fiu eu şi să reacţionez exact aşa cum simţeam că trebuie. A fost un concert fain şi sper să îi mai văd live pe oamenii ăştia. Şi oricât de mare fană Paraziţii sunt eu, trebuie să recunosc că la Kumm m-am simţit muuuuuuuuuuuuult mai bine decât la Paraziţii. Ambele trupe au fost în primă audiţie (live) pentru mine. De asta şi compar. A fost bestial. Lista mea de oameni preferaţi se lărgeşte. Mă bucur că am fost în Bunker, în principiu să-l văd pe Mihai Iordache, cine nu ştie cine e, să caute clipuri cu el pe youtube, şi în felul ăsta am devenit fană Kumm şi Bunker. Aaa, nu cred că am menţionat, dar nu am găsit nicio piţipoancă în Bunker. Cred că nu se pretează ele la cluburi de gen. Să rămână la fiţele şi figurile lor.

Urmează Luna Amară.


Kumm - Different parties

marți, 19 octombrie 2010

Nimic important.

Cred că nu-s făcută pentru posibila mea viitoare meserie. Adică profesoara de introducere în ştiinţele sociale, cu toate ca îmi place mult de tot de ea, m-a făcut să-mi dau seama de asta. Într-un fel sau altu'. Nu contează acuma şi cum a reuşit. Îmi pare bine să aflu că-mi va preda vreo 3 ani de acuma înainte. Plus, că mi-am dat seama şi singură de asta (gen, nu-s faăcută pentru asta), în seara asta minunată, când am fost într-o mică vizită a unui fost coleg de liceu al colegei, şi în acelaşi timp, al prietenei mele de când mă ştiu, iar tipu' are o chitară... de fapt, două, dar o avea numai pe cea electrică la el acasă. Mai are una acustică. iar fetele, au insistat mult de tot, la un moment dat faza a devenit penibilă, să cânt la chitară. de fiecare dată când o făceau, la rându-mi, refuzam. Nu am tupeu. Nu am ce-mi trebuie, nu doar ca să activez în meseria asta super interesantă, ci şi în viaţa de zi cu zi. Sunt o cauză pierdută. Trebuie neapărat să re-umplu borcanul cu optimism. Clar.

miercuri, 13 octombrie 2010

Alexandru Andrieş

Azi e o zi specială pentru iubitorii muzicii folk. E ziua lui Alexandru Andrieş.
Tare ciudat mi se pare faptul că, eu deşi sunt fană Ada Milea, nu am scris nimic, când a fost ziua ei. Ori nu-mi mai amintesc eu să fi scris. De asemenea, nu am scris nimic, nici pe 4 octombrie, legat de Florian Pittiş. Nici nu voiam. A fost un om, şi l-am pierdut. Să ne bucurăm, totuşi, de cei pe care ii mai avem încă. Ştiu, mulţi adolescenţi nu au auzit de oamenii mai sus menţionaţi, sau dacă au auzit, au rămas doar la stadiul ăla, nu i-au ascultat vreodată, şi încă venerează oameni ca Inna, Anna Lesko, Andreea Bălan sau Bănică sau, mai rău, Monica Columbeanu (ştiu, nu se ocupă cu muzica, da' nu e timpul pierdut).
Oricum, nimeni nu vorbeşte de oamenii care mai fac şi muzică bună, din care, cine vrea, cine poate, mai are câte ceva de învăţat. Aşa că, măcar pe net să circule vestea zilelor de naştere, a unor oameni faini.
Azi e o zi specială pentru iubitorii muzicii folk. E ziua lui Alexandru Andrieş.

luni, 11 octombrie 2010

hmmm

Întrebată fiind de către profesori mei actuali, de ce am ales jurnalismul, am început să mă întreb şi eu asta. În mintea mea e foarte simplă explicaţia, însă când trebuie să spun cu voce tare, mă pierd. Cred că nu am ce trebuie ca să fiu un bun jurnalist. Sau simplu, jurnalist. Mulţi dintre colegi, îşi doresc, ba să fie Mircea Badea, ba să ajungă oarecum celebrii. Nu în cazul tuturor, evident. Eu vreau presă scrisă sau jurnalism online. Altceva nu mă interesează. Sau nu mă mai interesează. Voiam într-un timp radio. Ei bine, m-am răzgândit. Iar.
Azi mai adaug încă un om pe lista de oameni preferaţi. Profa de ISS. E ca profa de mate din liceu:)
Încă mai am probleme de adaptare, şi eu care credeam că mă adaptez uşor... eee, mi-am dat seama că nu îmi iese la faza cu împrietenitu' cu colegii. Deloc chiar. Da' nu e vina lor, ci a mea. Ştiuuuu, clişeu. Da' aici chiar aşa e. Nu mă pot apropia de ei. Cu toate că suntem la jurnalism şi ar trebui să avem multe în comun. Eu nu găsesc punctele alea. Poate în timp o să-mi fac şi eu prieteni. Cel mai probabil, după ce termin facultatea.
Mi-e un pic dor de chitară. Un pic mai mult, ca să fiu mai exactă. Cred că doar chitara îmi lipseşte tare mult. Chitara şi Black. De ai mei, nu prea. Din punctu' ăsta de vedere, sunt foarte ok, nu+mi lipsesc ai mei. Mă gândeam că o să-mi fie greu fără ei. Mai ales fără prieteni. Ok, de prieteni mi-e dor. Nici de brăţărit nu mai am chef. Şi aşa m-aş duce şi eu în weekend acasă... doar că nu pot pleca singură... nu pot să plec fără una din colegele de cameră... care se întâmplă să-mi fie vecină, acolo, la mine.
Ziceam că pe blogu' ăsta pun muzică. am şi uitat de muzică.o să încerc totusşi să pun ceva.
KUMM. Că tot vin aici. Măcar atât.

marți, 5 octombrie 2010

FUCKultate

prima zi. nasoooaaaală! nu mi-a plăcut. oamenii erau drăguţi cu restul oamenilor speriaţi (eu, gen), dar oamenii speriaţi nu şi-au schimbat "statusul" şi răspundeau doar la întrebările puse de oamenii drăguţi. eu nu m-am simţit bine, pentru că simţeam că nu o să mă integrez vreodată. sunt multe fete. majoritatea chiar se comportă ca nişte fete. mă refer, la faptul că sunt prea... nu ştiu cum să le zic. se îmbracă foarte elegant, pun muuuult accent pe aparenţe. m-am liniştit atâta timp cât am fost singură în minunatul centru:)
a doua zi: am avut curs de la 8. adică m-am trezit la 7. am ajuns la curs, şi l-am ascultat pe prof. care e foarte amuzant. seminar la 14.40: nimic. sala era a celor din anul 2. am stagnat prin uvt până mi-a venit rău. dar o tipă tare drăguţă, una din puţinele fete cărora le-am reţinut numele, m-a chemat să merg cu ele. am stat pe nişte băncuţe până să ne înceapă cursul şi am râs de o tipă. pe urmă am ajuns şi la curs. guvernanţă şi comunicare. habar nu am cu ce se ocupă asta. apoi, din nou singură prin universitate, mi-am găsit şi sala, care e de fapt, amfiteatru. am mai stat la un curs şi mi-am dat seama că de fapt m-aş putea, probabil înţelege şi eu bine cu cineva. pe urmă, mai spre seară, ne-au vizitat nişte foşti colegi din ilceu:) şi a fost destul de frumos. drăguţ, chiar. am făcut clătite, de fapt ei, că eu nu mă pricep.
a treia zi: mi-am primit carnetu' de stundent. Şi am avut un curs de ISMM. adică: introducere în sistemul mass-media. Cică profu' e tare drastic, cel puţin aşa umblă vorba printre colegele mele. Dar mie, mi s-a părut tare de treabă. Şi amuzant. Şi cinic. Şi ironic. Şi are o grămadă de realizări. Mă rog, acuma, e pe lista mea de oameni preferaţi. După profa de mate, evident:D
vineri: un singur seminar. atât. nimic remarcabil. În schimb, m-am plimbat cu Bubu şi m-a dus la Cărtureşti. Loc pe care îl ador de pe acuma. Şi, singura vedetă pe care am văzut-o până acuma aici, a fost una de carton, gen vedetă Otv, am văzut-o pe Magda Ciumac. Mi-ar fi plăcut tare mult să o văd pe Claudia Ieremia sau orice alt actor de aici. Nu s-a întâmplat. Încă. mâine-i sâmbătă. Nu am niciun plan, ca de obicei.

joi, 30 septembrie 2010

3!... în blogu' meu!

De data asta nu o să pun 3 piese de la acelaşi artist, schimb obiceiu', şi pun aceeaşi piesă în interpretarea a 3 artişti diferiţi. Nu ştiu de ce am ales piesa asta, poate din cauza stării pe care o am în ultimul timp... Dar piesa e superbă, omu' ce a compus-o e o legendă...

Prima interpretare: Bob Dylan. Originalul.


A doua interpretare: Alanis Morissette



Şi cea de-a treia interpretare, e una de la noi, Florian Pittiş.



Îmi place Pittiş:)

joi, 23 septembrie 2010

Să vreau sau să nu vreau?

Tot timpul am fost intrigată de faptul că nu văd la teve oameni care se pot numi, într-adevăr, artişti. Că nu sunt invitaţi prea des, sau, de cele mai multe ori, chiar o dată la câţiva ani. Şi mă tot întreb de ce tre' să mă intereseze pe mine cine de cine s-a mai despărţit, de ce nu ar mai trebui să dorm eu noaptea de grija extensiilor fetelor semidezbrăcate şi iubitoare de propria lor fiinţă, care împărtăşesc cu noi, telespectatorii, această iubire nemărginit de mare, hlizăndu-se la camera de filmat, făcând în acelaşi timp, pe filoZoafele. Probabil că ar trebui să mă intereseze.
Am cam renunţat la teveu, tocmai din pricina asta, în schimb, mai urmăresc ceva emisiuni, doar ca să mai râd, sau dacă ştiu că e invitat într-o anume emisiune, un om de care-mi pasă. Sunt vreo 5-7 emisiuni, gen: Dincolo de Aparenţe, Apropo Tv (m-am cam plictisit în vacanţa asta fără apropotv), Vizor Monden (pt că îmi place tare mult cuplul Liviu&Ela), În gura presei, It's show time (imi place tare mult cum comentează tipa prezentatoare), Răi da' buni(cam rar, ce-i drept) şi mai nou, Utopia.
Mă rog, la emisiunile astea, am mai multe şanse să văd oameni chiar interesanţi. Sau se vorbeşte de oameni interesanţi. Sau râd.

Ei bine, serile trecute, chiar nopţile trecute, mă uitam la reluarea emisiunii It's Show Time, de pe antena2, asta face parte din categoria: emisiune-la-care-mă-uit-ca-să-râd. -Că acolo prezintă toaaaate fufele descrise în paragrafu' de mai sus, iar ele sunt comentate de oameni drăguţi cu muuult simţ al umorului.- şi am văzut prezentată ca "ştire" principală cearta dintre un OM, un artist veritabil, zic eu, şi un patron de club. Cei cu emisiunea, au prezentat OMU' la categoria "ignoranţi", pentru că nemulţumită de sunet şi atmosferă, a vrut să plece. Ceea ce s-a şi întâmplat după ce a mai cântat niste piese.
Mă rog, povestea e cam aşa: un anumit club din Cluj împlinea acum câteva zile, un an, şi s-au gândit să organizeze un concert gratuit. Au avut ca invitat principal (am ceva cu cuvântu' ăsta), fix pe Omu de care tot tastez eu aici. Asta după ce s-au rugat un timp de El, şi el le-a spus că nu prea e posibil să ajungă la acel concert, şi mai bine să cheme pe altcineva, însă patronii, organizatorii au tot insistat. motivul pentru care nu se putea prezenta Omu la concert, e faptu' că juca în două spectacole de teatru, care au avut avanpremierele sâmbată şi duminică. Concertul aniversar al clubului era duminica seara. Văzând că organizatorii tot insistă, nu a contat cam cât de obosit era Omu, aşa că a acceptat, şi s-a deplasat în seara respectivă din oraşul în care a jucat în acele două piese de teatru, şi anume la Tg Mureş, şi s-a îndreptat spre Cluj. A specificat însă faptul că i se descărcase bateria de la chitara electro-acustică, şi avea la El doar o chitară rece. Din nou, organizatorii, i-au spus, că totul se rezolvă. A ajuns într-un final, pe la ora 22, ora la care, am înţeles că nu se mai pot face probe de sunet, deci nici Omu nu a făcut, însă s-a produs acolo o microfonie gravă (bă, vorbesc sau nu frumos?) şi nu se putea înţelege nimic din ce cânta. s-a chinuit ce s-a chinuit, nişte oameni tare drăguţi s-au hotărât că ar fii tare haios dacă i-ar scoate un cablu esenţial de prin vreo priză. deja nu se mai auzea nimic, doar de la parter, o muzică din aia de club, barmanii care agitau chestiile alea specifice barmanilor, chiar lângă locul în care presta Omu' (sau cel puţin încerca), lumea din sală vorbea cam foarte tare, unii huiduiau, ce mai, era o harababura totală. La un moment dat, Omului i s-a ajuns cu toată tentativa de concert, şi s-a ridicat să plece. Încă nu fusese plătit, şi deci, putea să facă asta. Daaar a venit organizatoru/patronu' şi l-a făcut pe OM de tot... rahatu'... nu ştiu dacă era turcesc sau... mă rog, Omu, s-a întors, a mai încercat câteva piese, în care, evident, l-a ironizat pe patron şi a plecat, după cum spune chiar Omu', să-şi înece amaru într-un alt local. Ciudat e că fanii care merseseră special pentru Om la acel concert aniversar, l-au urmat şi în celălalt local, unde a cântat gratis, iar sonorizarea a fost perfectă, desi, avea aceeaşi chitară rece. De la acel club drăguţ, în care a încercat să susţină concertu', nu a luat niciun ban. Şi nici de la celălalt local. La ora asta, e în avion spre Helsinki, unde are un concert. ieri, adică pe 23, a avut la Viena, iar mâine o să aibă un concert în Berlin.

faza e că mi-am dat seama că nu îmi place totuşi să se vorbească despre Oamenii care-mi plac la teve. Cel puţin nu în felu' ăsta, să vină orice piţipoancă şi să îşi dea cu părerea despre persoanele respective, piţipoance care probabil, de fapt, cu siguranţă habar nu au cu ce se ocupă Oamenii. prefer să fac eu cumva şi să mai aflu câte ceva despre ei.

luni, 20 septembrie 2010

VIŢA DE VIE

În sfârşit, rugăciunile mi-au fost ascultate. Asta ar zice o vecină de a mea foarte credincioasă;))
Sâmbăta, 18 septembrie, a fost Viţa de Vie în Hunedoara. Sincer, când am auzit/citit că o să vină în Hunedoara, mi-a trecut prin cap cam cum o să fie concertul. Dar m-am hotărât să renunţ să-mi las imaginaţia să zburde, şi să văd pe viu ce o să se întâmple. a trecut aproape săptămâna fără să-mi imaginez ceva şi a si venit concertu'. Ajung in ză town, o sun pe Simina, care-mi spusese să o sun când ajung, mi-a spus ca deja trupa face probele, şi m-am dus şi eu acolo. Am cunoscut-o pe Simina în spatele scenei, care e o tipă suuuuuupeeeeer de treabă, după care am asistat liniştiţi la probe (era şi nelipsitu' fratimiu;))) ). Trupa a plecat la masă, iar noi am rămas cu Simina (toţi copilaşii se lipeau de ea). Am ascultat împreună talentele adevărate de la mine de aici, şi care probabil vor ajunge celebrii... cândva. Cel mai rău îmi pare că m-am comportat exact aşa cum îmi imaginasem că o să mă comport. Adică, muream acolo de ruşine. nici eu nu-mi dau seama de ce. Cât timp Simina era acolo, cu noi, totu' era ok, dar s-a întâmplat să plece de vreo două ori, pentru 5 minute doar, şi o dată să fie înlocuită fix de Sorin Dănescu. Era la 1 metru de mine. Mă rog, faza e că mă urăsc maxim pentru că, nu ştiu de ce, nu am avut tupeu să-i spun ceva.
Concertu', am încercat să fac în aşa fel încât să-l am şi io acasă, deci l-am cam filmat. poze, filmuleţe, poze. Evident, concertu' a fost muuuult peste aşteptări, ale mele, cel puţin, şi când mă pregăteam eu să îi spun Siminei că plec, ea mi-a spus să mai am puţină răbdare. Am avut, şi pe urmă mi-a zis să merg cu ea să iau multdoritul, multaşteptatul autograf de la Viţa de vie.
Tupeu', ca de obicei, m-o lăsat naibii singură, şi încercam să o conving pe Simina că, de fapt, nu pot... nu aveam niciun CD la mine, niciun marker, nicio foaie de hârtie şi nici măcar un pix. sau creion. şi că, poate data viitoare, o să am. Am fost salvată de telefon, nici nu mai ştiu de către cine, şi m-am întors puţin să vorbesc. Pe urmă Simina m-a luat de mână, spunându-mi: "hai mă, că până acum nu au mâncat pe nimeni." Şi m-a dus până lângă dubă, unde era şi Pupe. Vorbea cu lumea pe acolo. Simina şi ea vorbea cu lumea pe acolo, şi eu la un moment dat, după ce că mă uitam ca o idioată ce sunt, numai îi zâmbeam lui Pupe, el zâmbea înapoi, m-am hotărât că era momentu' să zic şi io ceva: salut!... am specificat, ca o idioată!!!
Apoi, am făcut o poză cu Pupe, care observase cam câţi megapixeli are aparatu'. După asta am fost dusă la Adrian Despot. Nu ştiu de ce, dar tot timpu' mi se părea că nu e prea abordabil. Adică, e plin netu' de poze cu cei din Vdv şi oamenii ce merg la concertele lor, în care, vorba unui amic, parcă fac zidu' la fotbal. Aşa mă aşteptam să fie şi acuma. Numai că am fost un pic şocată, când Adrian Despot m-a salutat şi m-a întrebat: Ce faci?... după care a urmat poza, în care mă aşteptam să aibă fix poziţia aproape descrisă mai devreme, da' m-a luat de după cap si a făcut "semnul diavolului". Nu i-a plăcut fotografului(Siminei) poza, aşa că a urmat o dublă. fără semn. fără bliţ.
M-am despărţit de Simina, şi am plecat de acolo. Io sper să mai întâlnesc oameni aşa faini, cândva... curând. sper ca tot atât de curând să scap şi de frica mea de oameni.
imaginaţia o să o îngrădesc eu cumva... îi găsesc eu leac. Şi ruşinii o să-i fac ceva. cât de curând.
"A fost frumos... Atât de frumos... a fost bine..." (o replică din "Viaţa lui Helge")

Vita de Vie - Sunetul mai tare Beat mort

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Iunie

"Punct si mai departe

Azi, 18 septembrie, ora 19.30, avampremiera spectacolului Iunie, de Zoltan Egressy, directia de scena - Victor Ioan Frunza, scenografia - Adriana Grand, Teatrul National Targu Mures."
asta scria George Costin pe lbogul lui, si pagina de facebook, de asemenea. deci, nu cred ca o sa vad vreodata piesa asta de teatru. poate pe 9 octombrie... daca as putea.... sa ajung la Alba Iulia, unde se tine un festival de teatru, la care am auzit ca o sa fie si piesa asta tare draguta. acum, mai sper la Viata lui Helge.

miercuri, 15 septembrie 2010

18 septembrie

pe 18 septembrie se întâmplă să mă simt foarte bine după muuuuuuuuuult timp. adică, şi până acuma m-am simţit destul de bine, că aşa-s io. mă simt bine oricând. am învăţat că tre' să te simţi bine, cel puţin aparent, cu toate că nu te simţi bine. acuma, din punctul de vedere al sănătăţii mele, care nu poate să păstreze aparenţele, imi cer scuze pentru cei care tre' să mă suporte în perioada asta de răceală. la propriu. mai am puţin, şi m-aş putea declara "cobză". mă rog, faza cu 18 septembrie e următoarea: Viţa de Vie. cântă pe plaiurile verzi-pălii de aici. adică, dragii de ei, vin în Hunedoara. Sper să am destul tupeu încât să le cer cate o semnătură. o să-i văd laiv pentru a doua oară în viaţa mea. ştiu că ei o să fie bestiali. o să în cerc să nu îmbolnăvesc pe nimeni, tot la propriu.
Aşa. deci festivalu' berii e pe 17, 18, 19. vdv18septembrie. sper să am ce să pun de sâmbătă încolo "în cadrul rubricii" 3!!!... în blogu' meu. şi uite aşa îmi fac debutu' în lumea jurnalismului. cu multe clişee, neapărat. mai ales că le îndrăgesc tare mult.

vineri, 10 septembrie 2010

3!!! in... blogu' meu!

M-am tot gândit ce piese să mai pun aici, ascultând în acelaşi timp muzică. ascultam Fără Zahăr. Acuma ascult "pă sitem", dacă pot zice aşa, Lugu Lugu. Nu ştiu, au ceva oamenii ăştia de îmi plac tare mult. Bine acum îi ascult pe ei, că tre' să ascult muzică în timp ce stau ca o toantă în faţa calculatorului, da' cred că e de vină şi cartea lor, iar tre' să-i mulţumesc pokemoanei pikchiu (MULTMULTMULTMULŢUMESC).
ştiu că trebuia să ţin cont de recomandarea ei, dar ţinând cont că ei sunt în promovare cu piesa asta, tot Fără Zahăr pun. :D (bine, de fapt îi pun aici, tocmai că-mi plac mie mult de tot)
începem cuuuu.... pam-pam-pam.... tobe...

1. 4/69


2. Dunitru (îmi place tare mult machiaju', de fapt, cum le stă lor machiaţi)


3. Lugu lugu


Bine, băieţii au piese faine. multe şi faine. mie-mi place mult Ali Luia, Ups, am înfundat din nou closetu', 2r2rik, Lasă-mă papa-n Italea, manel di la Pomirla, etc, etc, etc.
Enjoy it!

marți, 7 septembrie 2010

hăăăăă?

e aproape 2 a.m. amu, aproape-vorba celor de la Fără Zahăr. parcă aş merge să dorm, sau ceva, da' pur şi simplu, nu mi-e somn. deloc chiar. ce să fac când nu mi-e somn? nu ştiu... că dacă aş ştii... ar fii ceva. mă rog. am pagina asta idioată de feisbuc deschisă şi nu se întâmplă nimic, deşi e o grămadă de lume activă. poate ca toţi dorm. dorm în cor. mi-a intrat în sânge chestia cu "tz". oricui i-aş mulţumi, îi spun: "multzumesc" ca şi când nu pot lăsa diacritica să se manifeste. nu ştiu de ce scriu ce scriu. dacă scriu. văd doar nişte degete care dansează pe o tastatură veche şi prăfuită. cred că ar fii o idee bună să mă apuc cândva să şterg prafu' ăsta... cândva, am spus. nici bloguri nu mi-au mai rămas de citit. cu toate că nu las vreun comentariu, tot trec pe acolo. multe prietene mă întreabă de ce nu le las comentarii la neşte poze. ăăă, niciodată nu las comentarii doar ca să mă aflu în treabă. las vreunu' numa dacă simt eu că ar trebui să las. ce clişeu. aseară chiar faceam curăţenie. ştergeam comentarii. cel mai drăguţ a fost că mi-a răspuns persoana respectivă la întrebarea pusă pe post de comentariu, chiar în momentul în care am vrut să-l şterg. comentariul-întrebare. da, deci mă plictiseam cumplit la ora aproape 2. chiar fix. acuma e fix. fix fix. hmm... şi am zis, hai să scriu. şi nu ştiu ce s-a mai întamplat după aia. am încercat să văd clipuri, care de obicei mă fac să râd. desene animate. audio. sau nu. cred că-mi ciopârţesc păru'. din nou. băăăăăăăăăăi, de acuma încolo cică am casa mea, undeva în Timişoara. de abia aştept să merg acolo. prima mea întrebare, când am ajuns acolo, a fost: unde e teatru' naţional? ee, da... sper să am o viaţă drăguţă acolo. să prind nişte oameni faini pe acolo. a, şi altă primă întrebare adresată proprietarei mele, a fost: pot sa-mi pun magneţii de frigider pe frigiderul dumneavoastră? daaa... tipa... tanti, s-a uitat puţin ciudat la mine... ee, lasă, tanti, am văzut priviri mai ciudate. am un alt tic. cu oamenii care au puţin peste 30 de ani, vorbesc cu "dumneavoastră". şi e ciudat că ţin legătura cu un nene, nene in adevăratu' sens al cuvântului, are aproape 60 de ani, şi cu el vorbesc cu "tu". tanti care mi-a răspuns la întrebarea:
- şi cum să vorbesc?
- cu "tu" vă rog frumos
tanti asta are 35 de ani. şi nu pot să-i vorbesc cu tu.
mă rog, nu ştiu de ce am scris asta. încep să scriu ce citesc. să scriu în modul în care sunt scrise cărţile pe care le citesc. gen "Încă de pe atunci vulpea era vânătorul" semnată Herta Muller. cu două puncte pe "u". o tanti deşteaptă că a fugit din ţară (plecat, nu fugit, eşti o tâmpită. taci.) acuma nu ştiu ce să citesc. nu ştiu dacă am chef să citesc. o mai chinui un pic pe oaia mică. pe acorduri aşa. la minor, coarda 5, pe urmă 3,2,1 simultan, coarda 4, ciupitura din nou pe 3,2,1 simultan. pe urmă alternează acordurile. la minor, re minor, la minor, mi major. şi gata oaia. cred că am nevoie de un control, sau ceva. clar. cu siguranţă.
vine festivalu' berii:))) îmi vine să râd. tot timpu' când merg la festivalu' ăsta beau vin fiert. mai înţelegeam dacă era festivalul vinului fiert. nu înţeleg de ce se cheamă festivalu berii şi oamenii nu dau bere gratis. aşa ar fii normal. cred. adică ar fii drăguţ, în modu ăsta, aş bea şi eu bere... lucru prea puţin realizabil, din moment ce-mi îngheaţă metacarpienele numai în momentul în care mă gândesc să ies din casă. nici chiar aşa. rectific. numai în momentul în care joc cărţi, şeptică, doar aia ştiu şi eu să joc, şi tre' să iau enjpe cărţi. după ce le iau, îmi cad falangele. falange cu care ar trebui să ţin acordurile.
mă întreb cine o cânta... la festival, zic. oare se merită să merg acolo?
vreau să merg la Tg Mureş pentru o piesă de teatru. chiar două piese. sau num una. nu m-am decis. încă. da' chiar vreau. vreau să văd Viaţa lui Helge şi Iunie. Iunie, piesă jucată la sfârşitul lui septembrie. trebuia să se joace de mult. chiar din iunie. da' nu s-a mai jucat. vreau să-mi fie somn.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

3!!! in... blogu' meu!

Azi, după cum am promis, am pregătit iarăşi 3 piese, trupa fiind recomandată de draga de Pikchiu, şi anume Urma. eu nu ştiu nimic despre băieţii ăştia. dar mi-au plăcut melodiile lor:) sunt foarte drăguţe, păcat că sunt în engleză.
1. Terminus:


2. Buy me with a coffee. piesă în care Apolodor e fumător:D îmi place piesa asta, apare Florin iubireavietiimeleanterioare Piersic Jr şi scumpul Apolodor, mă rog, Dorina Chiriac. cred că e clipul unui film de-al lor, de fapt sunt sigură:D


3. What I am. Iarăşi Apolodor:D clip cu multe secvenţe din "Fix Alert". cred ca şi 2. tot de acolo e.:D Dorina Chiriac RUUUUULLLLLLLZZZZZZZZZZZ.


P.S: mulţumesc Pikchiu pentru recomandarea ta:D o să ţin cont şi de celelalte:D

joi, 2 septembrie 2010

septembrie.

o lună care a început destul de dur. cu mult frig. din belşug. şi ploi.
şi eu am început altfel luna asta, m-am hotărât să scriu cu diacritice şi să nu mai fiu nevoită să folosesc "tz" în loc de ţ. ş.a.m.d. în luna asta nu prea ai ce face, înainte mă pregăteam intens pentru şcoală, liceu. acuma, încă mă mai plictiseşte vacanţa... noroc cu cărţile din juruţ meu:D
descarc, din nou, o emisiune foarte drăguţă, pe care nu am apucat să o văd. în timpu' ăsta, mai citesc cîte ceva, "Micul Prinţ"... e a nuştiucâtaoara când o citesc. Îmi place. am un fundal muzical foarte plăcut. apropo de muzică, oare ce se va asculta în toamna asta? că deja sezonul muzicii de club, s-a cam dus. vara e gata. adică, toată lumea cântă procăria aia, pentru că aşa e trendu'. am văzut şi oameni serioşi, care cântau muzica, oarecum nu pentru toată lumea, dar s-au dat şi ei pe trendu' ăsta. acuma sunt curioasă cum mai bate vântu. câţi din ei o sa scoată albume cu colinde, manele, muzică populară (?).
Ieri a fost ziua de naştere a lui Bobo de la Fără Zahăr:D
gata, copii, a venit toamna. începem şcoala, mai devreme sau mai târziu, depinde acuma.

vineri, 27 august 2010

3!!! in... blogu' meu

azi, m-am gandit la alte 3 piese dragutze, acelasi autor. in viitor sper sa iau doar 3 piese, si autori diferiti:) cred:) mi-am reamintit o piesa tare faina, de cand aveam eu vreo 9-10 ani. de curand am descoperit ca sunt mai multe chestii ce ma leaga de trupa asta, nu conteaza acuma si care-s. trupa asta are niste versuri, aparent, inocente, dar foarte dragutze. ei canta despre Violeta, care duce o galeata la gunoi. mai canta si despre maniaci si telefoane ce nu mai suna. da, sunt niste piese dragutze:)am vazut ca au lansat un album nou, sau ceva... ar trebui sa vad despre ce e vorba. cantau impreuna cu Mihai Iordache, asta e una din chestii ce leaga trupa asta de alte trupe sau alti artisti. toate lucrurile se leaga intre ele, facem parte din patura, asta e pentru cei ce au vazut filmul "I love Huckabees":D:D fain film si ala:) ma rog, m-am indepartat grav, mult, tare de la subiect. trupa e Sarmalele Reci:D
1. Telefonul nu mai suna


2. Maniac (Maniak)


3. Vaca. (asta cred ca e noua, da' e faina:) )


data viitoare, pun ceva recomandat de Pikchiu:D

pauza, vacanta, vara.

vreau sa am un pic de pauza. A trecut vara si nici nu am vazut-o. doar i-am simtit inabuseala, tantarii si caldura specifica. vreau pauza, vacanta si vara. vreau sa stau linistita si sa citesc una din cartile de buzunar sau una din cele comandate. vreau sa nu-mi mai pese, macar pentru vreo doua zile, de nimic. pauza, vacanta, vara.

miercuri, 25 august 2010

3!!! in... blogu' meu

hmm, incep agresiv (ma rog, titlul vrea sa fie agresiv), pentru ca vreau sa atrag atentzia... sau ce vreau eu sa fac aici... imi cad ochii din cap, am cautat pana nu am mai putut garsoniere, apartamente cu o camera, apartamente cu doua camere, o camera intr-o casa, cu bucatarie, baie, o canapea pe care sa pot dormi, o saltea, un canal, orice, nimic nu e de gasit sau convenabil... sau sa convina tuturor. aici nu convine nici x1 nici x2. cred ca ecuatia nu are solutii sau ceva... nu conteaza. de asta, m-am gandit sa iau o pauza de la click-uit casutze, apartamente, garsoniere, oriceuri, si sa ascult, evident muzica:D:D:D hmm, aseara am vazut festivalul Om Bun, cu o prezentare de exceptie, pe site-ul asta, festival prezentat de omu meu preferat in acest minut, si anume "Ochi frumosi" (asa a fost si ea la randul ei prezentata de o fetitza), Ada Milea:):D asta se intampla aseara... dar azi, cand am decis eu ca o pauza nu ar strica, mi-am adus aminte de un om, folkist de asemenea, ce-o apreciaza tare mult pe fiintza mai sus mentionata, si am vazut niste clipuri pe iutub... asa ca m-am gandit ca ar fii ceva sa arat intregii populatzii (acelora 3 personae care se chinuie cu blogu meu) ce chestii dragutze fac unii oameni, si ce muzica faina mai avem, inca, in tzarisoara:)
m-am gandit ca o data la saptamana, sa public 3 piese ale unui artist. sau 3 piese. nu stiu de ce am ales 3, probabil are o semnificatzie cifra asta, numai ca nu ar arata foarte dragutz pagina asta a pseudo-blogului, mai multe clipuri.
a, ca mi-am adus aminte, pe blogroll, am pus un nou blog: silent video. semnat silent strike. ar trebui vizitat:D
sa purcedem, deci.
Alexandru Andries
1. prima piesa aleasa de mine e... cea mai frumoasa zi, varianta stiuta de toata lumea ascultatoare, sau nu, de folk:)

2. Ceva mai putzin cunoscut, cred, Sunt Gigi...

si 3!!! in... blogu' meu:
tot cea mai frumoasa zi, doar ca, e cantata de Alexandru Andries si Byron si suna fantastic:

noapte buna, mai, oameni stresati de mine:)

vineri, 20 august 2010

august:D

iubesc luna asta, pur si simplu... fara motiv... nu imi place cand se apropie ziua mea, si mai ales cand e ziua mea... pentru ca mi-e frica... in primu' rand pentru ca ma gandesc ca nimanui nu ii va pasa vreodata, dar cel mai mult mi-e frica de faptu' ca s-ar putea sa-si aminteasca cineva si sa-mi aminteasca si mie ca e ziua mea, tocmai cand e in jur o gramada de lume... ceea ce s-a intamplat anu' asta... adica, in noaptea de 13 spre 14 august, stateam cu niste prieteni in "parculetzu minune", si se apropia ora 12 pm, si imi spuneam: ce fain, nu o sa-si aminteasca nimeni.... cand colo, la 12, au sarit pe mine oameni de la care nu ma asteptam sa-si aminteasca, sau carora macar sa le pese... si mi-au cumparat si cadouri. fix ce imi place mie: clepsidra (cu nisip verde:D:D:D), un glob cu niste delfini inauntrusi multe alte chestii pentru copii:D:D:D chestii pe care le ador... surpriza cea mai mare, a fost insa, un alt cadou... de la o persoana care anu' trecut a fost prima care-si amintise:D:D:D si anume fix ea. si mi-a dat un cadou minunaaaaat:D pokemoano, chiar nu trebuia... da' itzi multzumesc frumos de tot>:D<>acuma, imimai place lkuna asta, pentru ca multe din persoanele pe care le admir sunt nascute in luna asta, si nu ma refer la persoanele pe care le stie toata lumea, nu la idoli si modele ma refer, ci fix la oamenii de langa mine:) ma mir ca admir pe cineva de langa mine:))
luna asta am avut o pofta mare de facut bratari si dat oamenilor astora:) si evident de repetat acorduri, pana ce mi-au iesit basici pe degetele mainii stangi.
achizitzii noi: carti, tricouri, lamai. am devenit obsedata de lamai. de suc facut din lamai. e bun.
mi-am luat acuma o carte, se numeste Inca de pe atunci vulpea era vanatorul, a Hertei Muller:) cica e premiata;))) ma rog, sa vedem ce a scris tanti:) o alta noua obsesie e o tara... Grecia... o vai, ma tot gandesc cand naiba o sa ajung si eu acolo... am o amica, Anamaria, care de curand s-a intors de acolo, si inca de atunci am ramas setata pe Grecia... pe urma, am vazut niste poze ale unei tipe, care fusese si ea in Grecia, fix pe insula pe care fusese Anamaria, iar si mai dragutz mi se pare faptu' ca si pe ea o cheama tot Ana;)) ma rog, nu conteaza... o sa-mi iau o alta pauza... nu mai caut garsoniere un timp... vreo doua zile sau ceva....

luni, 9 august 2010

leapsa.

Leapsa asta am luat-o de aici. Se pare ca pe proprietara o cheama Andreea:) cunosc prea multe Andreea. asta e de bine:) aa, iar toti cei care citesc trebuie sa faca leapsa asta, nu de alta, da' nu am chef sa nominalizez... ii musai sa o faca toata lumea:)
1. Ce faci ? - batzai un picior pe ritmul unei piese si tastez niste litere pe tastatura.
2. Ce vezi ? - vad cam ciudat, ca ma dor ochii, dar ceea ce vad ieste: za monitor, castile pe undeva atarnate, ceasca de cafea, langa ea telefonul meu si un pix, iar pe ea, o parte din cablu de date de la aparatu' foto.
3. Ce auzi ? - "si-a zis: adio ananas, tzigari de foi si jucarii, adio voi cofetarii.... va las si plec fiindca mi-e dor...."
4. Ce simţi ? - Nu simt... adica, in momentu asta nimic... bine, nici de obicei, da' nu conteaza:)
5. Ce citeşti ? - cand? acu-acu? acu-acu citesc intrebarea asta si altele la care nu stiu cum sa raspund. de obicei, citesc ca tot omu carti, sau mai rau, reviste;))))
6. Cum te consideri ? - o vai, nuas avea loc aici. sunt cea mai plictisitoare fiinta din cate exista pe fata pamantului, si poate si pe toata raza caii laptelui. si evident, lenesa. si tampitica. da, cam asta sunt:)
7. Trei defecte. - in afara de cele care se pot vedea mai sus, mai am multe defecte, dar fiindca imi trebe aici numa 3, iote-le: timida, credula si nu pot sa ma exprim cum vreau.
8. Ce te face fericită? - orice chestie micuta primita de la cineva. muzica mea. oamenii pe care-i cunosc (ei ma fac sa ma simt mandra ca ii cunosc, da' nu prea pot sa arat nici asta). oamenii cu simtul umorului.
9. De ce îţi este teamă? - de oamenii noi. de paianjeni. de chestii paranormale.
10. Unde te refugiezi ? - o vai, in lumea mea, evident. cand ma plictisesc de o chestie, trec in lumea mea, cel putin mental, si vreo 5 minute, pana se face teleportarea, stau cu ochii atintiti pe undeva.
11. Ce este important ? - sa fii tu insuti si sa nu-ti fie teama de ceea ce cred ceilalti despre tine (asta imi tot spun si eu, prima parte, e cam rezolvata, daaaar a doua.... e in renovare) si de asemenea mai e important sa nu fii arogant, sa nu te crezi mai special ca restu' lumii. nimeni nu e.
12. Ce înseamnă azi pentru tine? - ce zi e azi? nu prea inseamna nimic ziua de azi.
13. Dar ieri ? - Ieri a fost ziua cand s-a tinut un campionat de fotbal si volei in curtea scolii de la mine, de aici:) si fratimiu a castigat premiu 1. si tata 3. la fotbal. atat:)
14. Ce urăşti cel mai mult ? - mincinosii, fatzarnicii, oamenii care se cred importanti.
15. Ce iubeşti cel mai mult ? - pe oamenii pentru care chiar contez(mama, tata, etc), oamenii care ma fac sa rad pana nu mai pot, desenele animate audio (gen Ada si Fara Zahar), un anume gen de muzica (vdv), sa citesc:), sa fac eu chestii care imi plac cu mainile mele (gen bratari, chestii din lut polimeric, acorduri si game la chitara, poate curand chiar desene animate audio).
16. Azi te simţi. - aiurea. cred. adica, ma dor ochii, vad in ceata, ca fac de dimineata niste bratari cu care nu mai termin.
17. Ai pierdut. - in ultima vreme nu prea am pierdut nimic. mai mult am castigat. aa, ba da. cei mai faini ani, high-school period, da' am trecut io si peste asta. si am pierdut aseara la remy/rummy/remi. si inca pe tabla. imi iau eu revansa in seara asta.
18. Esţi mândră de tine pentru că ... - am cunoscut oameni faini:) gen,
aia cu care am fost io in clasa, prietenii pe care cred ca ii am, asa imi lasa ei impresia, si alti oameni multi si faini toti:) din toate punctele de vedere:)

marți, 27 iulie 2010

absenta.

am fost absenta o saptamana. o saptamana, mi-au scapat informatiile printre degete. si asta din cauza unui fulger, care a ricosat in unitatea mea centrala. asa ca am pus-o pe pauza. pana ieri. eram curioasa ce se intampla cu Jo (verificati blogu Sunetului), curioasa in privinta rezultatelor, pe care nu le puteam afla decat daca aveam net. si cum nu aveam, a trebuit sa rog pe cineva sa imi spuna los rezultatos la telefon, evident; gradina mea, barn buddy, mi-a fost furata intr-un mare fel, nu am mai avut niciun fel de recolta, nenorocitii, ca nu se satura cu putin, nu conteaza, nu asta e important acuma. da, am intrat. fix unde am vrut, insa deoarece sunt asa mai tampitica, nu am intrat la buget, deci, da... acuma ma rog sa imi gasesc un loc la vreun camin. eu speram sa impart macar caminu cu Cineva, daaa' Cineva, are alte planuri. nu conteaza. nici macar asta nu conteaza. De ce fierbe copilu in mamaliga? a? poate ma gandesc la altceva... oricum, cel mai probabil, e sa ma las induplecata de vecina mea, si totodata prietena... cred. maica-sa nu e de acord cu asta. spune ca sunt o fitoasa, si o nemernica, dar azi m-a intrebat de mii de ori daca nu vreau sa stau cu fiica ei in gazda. ma mai gandesc. nu stiu ce naiba sa fac... sper totusi la camin. bine ca macar sunt la Timisoara copiii pe care i-am cunoscut vreo 4 ani:) macar vecini de oras sau ceva... hmm... initial, am vrut sa optez pentru doua facultati: litere si jurnalism. am fost la vest, acum o saptamana, si am completat mai intai forumlarul pt jurnalism, am depus dosaru' si am plecat spre alt hol. hol, care nu putea respira, multi copii inghesuiti acolo, caldura mare, rabdarea mea, practic nu exista, dar, am cerut acele formulare, le-am completat, da' sincer, nu mai puteam respira (poate pentru ca sunt calustrofoba, si arahnfoba, sau doar mi se pare), asa ca m-am decis: nu mai depun dosar la Litere. ma si enervase tipa aia cu formularele. nu conteaza. important e ca mama imi promise ca ma trimite in Cluj, drept pedeapsa, daca nu intram la jurnalism. din fericire am intrat la jurnalism, dar nu conteaza. tot ce conteaza e ca am demostrat cam cat de tampita sunt. pentru ca ma iau dupa niste oameni, si tot io raman aia cu buza umflata. nu vreau in gazda, vreau la camin, cel putin deocamdata. s-ar parea ca raman ca si atunci cand am trecut pe a 5-a, si a 9-a. ma bazam pe anumite persoane. pe a 5-a fix pe prietena care are nevoie de colega de camera, dar care m-a lasat singura intr-un loc pe care nu-l stiam, desi putea sa fie cu mine acolo. pe a 9-a ma bazam pe o persoana pe care o consideram cea mai tare persoana din univers, am dat la acelasi liceu, ea isi dorea mult sa fie acolo undeam fost eu, insa ea nu a intrat. deci, la liceu, a trebuit sa ma descurc, din nou singura. si nu ma pricep sa-mi fac prieteni. acum, tre' sa recunosc ca voiam eu singura la jurnalism, si stiam ca nu ma mai pot baza pe nimeni. si am avut dreptate, insa, io ca o toata ce sunt, tot am facut greseala. si cred ca voi ramane singura si aici. ce tare! foarte dragut! promit ca o sa incerc sa fiu prietenoasa si sa vorbesc mai mult cu persoane cu care nu sunt familiarizata. sunt studenta la...jurnaliiiism, auauauauauauauauauauauaa, viata mea... nu stiu ce rimeaza cu jurnalism... (adaptare dupa femurul)............................

vineri, 16 iulie 2010

zilele Hunedoarei

De ceva timp, ma tot intreb, oare cine o sa vina la Zilele Hunedoarei? ei bine, tot ce am putut afla e ca vor veni Connect-r si Proconsul. cam atata se stie pana acum. aa, si va fi in aceeasi perioada, adica 23-25 iulie, SOS Castelul:) asta ma bucura si mai mult:) am de unde alege:D
sper sa fie mai fain ca anul trecut.:D

joi, 15 iulie 2010

teleconcert.

ma pregatesc pentru inca unul... sper ca voi fi si eu prezenta o data si o data la un concert, si astfel, sa nu mai fie numit tele-concert, desi, suna bine un concert prin telefon, cum spuneam si acum ceva timp... astazi, de la ora 6 voi fii in transa... o voi asculta pe Ada, prin telefon. care va canta in Vama, la folk you. multzam Eleno! sper sa cante asta, asta si asta:):D

duminică, 11 iulie 2010

weekend.

uooof. cel mai aiurea weekend din cate mi-au fost date sa traiesc. Datorita faptului ca am o bunica, aceasta bunica are o zi de nastere. care e pe 11 iulie. am plecat spre bunica-mea, care sta la o distanta de 33-35 de km de locu unde traiesc, sau macar incerc eu sa traiesc, si am plecat vineri seara pe la vreo 9 jumate seara, cu tatal vitreg al Alexandrei, si bineinteles si cu ea, spre locul cu princina. inghesuiti toti intr-un logan.eu, mama, tata, fratimiu, Aly si tac-su vitreg. ma rog, o alta prietena mi-a adus aminte ca tre' sa ajung sambata seara la un majorat de care uitasem complet....... am murit de nervi, pentru ca ma sunase inainte cu vreo 15 minute inainte sa plecam. am ajuns la bunica-mea pe la vreo10 jumate seara. am stat acolo cu ai mei, da' m-au plictisit cu jocul din telecomanda al bunicului meu, asa ca m-am hotarat sa merg intr-o alta camera, si sa citesc Quijote... am adormit, si m-am trezit abia pe la vreo 10 dimineata, cand am fost vizitata de Aly... si ea mi-a spus ca ma cam lasa singura, ca ea tre' sa plece in Niedoara (Hunedoara, regionalism de Hasdau), ca ii ziua lu varu-su Ovidiu. si m-a intrebat daca nu merg si eu cu ea, ca stia ca tre' sa fiu si io la tipa aia la majorat. si am zis da. la vreo 2 am plecat de la buna-mea cu promisiunea ca ma intorc. la majoratu' tipei, mi-am dat seama cat pot fi de demodata, si de plictisitoare, si toate alea, ce tind spre starea de "baba". de ce? pai, pentru ca nu imi placea muzica... adica, era muzica din asta, ce se asculta de obicei in cluburi si discoteci... da' nu puteam sa ma simt io bine pe muzica aia... si faceam crize... nu conteaza, noaptea a trecut cam foarte greu, noroc ca era Oana, vara-mea acolo, si nu m-a lasat sa mor... dimineata, m-am dus la vara-mea, unde am dormit, dupa ce am stat io sa pozez rasaritu de soare, care nu mai rasarea, facea figuri, si pe la 12 jumate, m-am trezit, si o asteptam pe Alexandra sa vina si sa plecam naibii de acolo... si inca vreo 2 ore pe drum, pana la buna-mea, ca sa plec la putin timp dupa... am ajuns acasa pe la vreo 6, nu mai eram in stare de nimic. mi-am dat seama ca luni, adica maine, tre' sa imi fac niste analize... da, nu ma asteptam la analizele astea.. da' trebe, no, daca ii musai, apai ii musai... si niste poze, si niste chestii pe la liceu... si, nici nu imi planuisem bine, cum o sa fie ziua de luni, ca o venit Oana la mine:D:D:D am lenevit cu ea, pana mai inainte...aa, da, si tata vine sa ma intrebe ce prefer, o doina sau o balada? si eu, ce?!?! iar el era cu chitara lu fratimiu, si o inceput sa zdringhi-zdringhi la ea, mai-mai ca rupea niste corzile... compozitie proprie, ce mai...
maine, adica luni, o sa o vad pe Deea, si sper sa mai tina legatura cu mine si dupa... am motivele mele:)))
mi-e foarte sooooooooomn.

luni, 5 iulie 2010

vara?... da' nu vreau....

sunt plictisita... de fapt nu sunt plictisita, problema e ca intotdeauna dupa ce terminam scoala, luam vacanta si trecea timpu degeaba... asa o fost si acuma, numa ca luna iunie o fost tare aglomerata pentru mine, bine, evident ca nu m-am omorat cu invatatu, doar ca eram putin asa stresata ca dau bacu si io sunt varza, da' nici nu invatam, ca sa nu ma mai plang.... asa, si a trecut bacu, si acuma mi dor de sentimentu ala de stresata... ca nu am ce face.... adica, nici macar nu ma pot gandi ca nu pot face un anumit lucru, pt ca sunt obligata sa fac altceva... acu' numa astept sa treaca ziua... hmm... ciudat... da' bine ca mi-am facut o lista de lecturi pe vara... si pana oi merge io sa ma inscriu pe undeva, la vreo facultate, o sa... citesc Quijote, si o sa beau vin seara cu fetele... de fapt, nu, nu mai beau, ca iar o sa imi fie rau...
la sfarsit de liceu am zis... frate, tre' sa invat, sa bag mare, dupaia mi-am dat seama ca daca nu am invat io 4 ani, nu mai pot invata acuma, asa ca doar am citit;))) degeaba:))) ma rog, mi-am spus: vai, dupa ce termin cu bacu asta, o sa dau foc caietelor!!! sau ma tund...", dar caietele sunt tefere:D amintiri din liceu, o sa se numeasca de acu incolo... sper, sa fie totu bine... oioioi... ma rog, nu mai conteaza... planuri sunt o gramada... vara la bunica-mea, sper, si mers cu cortu, o data cu pretenii de aici, o data cu colegii, si pe urma vedem noi:) sper sa fie o vacanta faina...
melodie de calmat inima:)

vineri, 2 iulie 2010

Oaia lui Cervantes.

Quijote m-a asteptat vreo doua saptamani linistit, langa toti ceilalti, cu trei din ei devenind prieten foarte bun, cu Isaac Amin, Aglaja si sor-sa vitrega si schioapa. In momentul in care prezentu' a devenit brusc trecut, a inceput o ploaie mare. Oita re-reciclata, careia nu ii gasesc un nume, se uita la mine si la Cervantes, speriata, de pe semnul de carte facut manual din trei culori... Cervantes imi povestea despre fiul lui vitreg, in timp ce ploaia si tunetele ma trimiteau la culcare in mijlocul zilei... Cervantes mi-a ingaduit sa plec, cu conditia sa il vizitez curand, ca are multe de povestit. I-am promis, si am plecat... Am aterizat in pat trecand in revista evenimentele de azi: bio... femur, sistem respirator, grupe sanguine, colegi, pizza, schimbare de locatie, copil bagat in portbagaj, suc, camin, bagaje, despartire, telefoane anonime... am tras plapuma peste cap, toata camera luminandu-se la intervale inchise de timp, am tras aer in piept si mi-am dorit sa nu imi mai aud cainele latrand, ca sa pot dormi linistita... si ca peste 3 luni sa ma reintalnesc si sa retraiesc anumite momente... Oaia se uita la mine de pe numele tatalui lui Quijote... E bine sa stii pe cineva acolo care te stie, caruia ii pasa de tine, si care te mai si pazeste din cand in cand...
Am promis sa nu plang, si nu am plans... prea mult...
- Oito, ce nume crezi ca ti s-ar potrivi?
- Nu stiu... poate "oaie" e cel mai bine...
- Nu maa, ca trebuie sa ai si tu un nume... gen: Emilia... doar ca nu cred ca ti-ar sta tie foarte bine cu numele asta.. sau ce zici de...
- Cred ca nu vreau un nume...
- Nu stiu, ceva usor, ca na, esti oaie totusi, si mie nu imi plac numele complicate...
- Aaa, pai "oaie" suna destul de simplu...
- E foarte comun, bai, si tu nu esti o oaie comuna, esti mai speciala... esti albastra si mica... cred ca ar trebui sa ai un nume...
- Da... daca tu crezi.... atunci, fie... da-mi un nume...
- Nu maa, tre' sa vrei si tu... tre' sa vrei sa ai un nume...
- Pai, nu prea vreau...
- Stii, ca in filmu' ala... breakup? sa iti doresti sa imi cumperi 12 lamai...
- Lamai?!? astea pentru ce mai is?
- Lasa maa, ca tu nu ai vazut filmu'... nici nu stiam sa fac oi pe atunci cand am vazut filmu asta...
- Nu crezi ca ar trebui sa dormi...? m?
- Bai, nu stiu... cred... pana mea, nu imi pasa... unde-i Cervantes?
- Pai, el doarme... sa nu uiti sa te intorci... ca cica mai are sa iti zica muuuulte.... si stii cat o asteptat...
- Oaie... aaa, crezi ca as putea suna pe cineva sa intreb ce mai face?
- Pe vremea asta, cam toata lumea doarme.. de ce nu vrei sa dormi si tu? rar o sa mai prinzi ploi din astea...
- Cata intelepciune pe tine...
-...
- O sa te cheme Oaia-mea-mica-albastra...
- Pai, ziceai ca un nume usor, deloc complicat...
- Stiu... bai, vreau sa dorm... ma lasi? bine, ceau... spune-i lu Cervantes sa ma astepte putin...
- Bine.. fie...
- Imi canti ceva?
- Ce?
- Nu stiu, orice, ceva, sa adorm...
- Bine... ce zici de...
- Si zeii.. da? se poate? o stii? daca nu o stii, te invat eu... bine?



joi, 1 iulie 2010

in loc de invatat

in loc sa invat la biologie, ma rog, sa repet, pentru ca invatatu' o fost (neah, nici macar cand o trebuit), am inceput sa fac tot cate altceva azi... ca de exemplu.... oi... din ce mi-a mai ramas din lutu' ala pentru cercei:D am facut oaie mare, pe urma, nu mi-a placut cum am facut-o, asa ca am omorat-o... am reciclat-o, intr-o alta oaie... am omorat-o si pe aia, si am facut din nou, o oaie mai mare si una mai mica...... i-am rupt picioarele celei mari, ca sa-i fac urechi si codita... evident, ca orice lucru iesit din mainile mele, sunt oribile... da' le-am facut io...:))))





aa, da, si am facut chiar inainte de prima zi de bac, din machiajele pe care le-am mai gasit printr-o cutie, chestia asta:


imi pare rau ca am oripilat lumea, dar sa stiti ca asta se intampla cand esti stresat, si te loveste arta frate....