luni, 27 decembrie 2010

Online vs. Print

Atenţie!!! Această postare reprezintă tema mea la ISMM, seminar şi trebuie considerată ca atare.

Bun. Trebuia sa pun 5 motive serioase pentru care presa online e mai bună decât cea tipărită şi alte 5 care nu sunt chiar nişte motive serioase. Sunt doar aşa... de umplutură, vorba unui cântecel. Ok, să lăsăm explicaţiile şi să trec la cerut scuze. Îmi pare rău că va trebui să cititţi asta, nu prea mi-a ieşit, chiar deloc, dar m-am străduit, serios m-am străduit.
10 motive:

  • Presa online e mult mai rapidă, ştirile sunt actualizate permanent.
  • Se pot găsi informaţii despre orice şi oricine cu doar un singur click.
  • Presa online îi oferă cititorului posibilitatea de a-şi exprima opiniile în legătura cu ceea ce citeşte, feedback-ul fiind instantaneu.
  • Presa online e gratuită.
  • Sintagma: “o imagine face cât 1000 de cuvinte” se aplică în presa online, deoarece poţi viziona un filmuleţ, pe când acest filmuleţ îţi este relatat în presa tipărită.
  • Online-ul este mai atractiv, deoarece între două ştiri politice şi una mondena, ca să nu oboseşti de la atâta informaţie, poţi accesa Facebook-ul ca să fii la curent şi cu ce fac prietenii tăi.
  • În cadrul unei publicaţii online, comentariile articolelor leagă prietenii. Poate într-o bună zi, ajungi sa joci Fifa, cu unii din colegii de comentarii.
  • De obicei când citeşti presa dimineaţa, ai întotdeauna cafeaua în faţă. Ei bine, datorită presei online, poţi bea cafea de mai multe ori pe zi, deoarece poţi accesa o publicaţie online oricând ai chef.
  • Presa online e mai sigură, fiindcă nu te poţi tăia în hârtia ziarului, folosită cel mai adesea pentru ştiri de genul: “Bote lansează colecţia de lenjerie intimă toamna – iarnă” sau “Vârciu şi Adelina se confruntă în emisiunea lui Măruţă”.
  • Poţi dormi liniştit ştiind că niciun copac nu a fost rănit pentru informaţiile primite de tine în ziua precedentă.
Încă o dată, îmi cer scuze pentru că motivele mele nu se ridică la nivelul motivelor colegilor mei.





sâmbătă, 25 decembrie 2010

Crăciun???

Ca în fiecare an, mama aşteaptă colindători. Colindători, care niciodată nu ajung şi la mine. Nici măcar atunci când îmi erau prieteni, nu ajungeau... Cum vine asta cu prietenii? Ei bine, mi-au spus că: gata cu prietenia, acum, suntem doar cunoştinţe... dar vorbeam, mă rog, scriam despre Crăciun... Deci, ca de obicei, după ora 9 am plecat spre Ramona... şi am stat la ea, cu fratele meu şi cam atât... a primit colindători, la ea tot timpul veneau, oricum, dar nu cei cu care chiar am fost cândva foarte buni prieteni... şi pe urmă am plecat noi cu colinda la mătuşa ei... am colindat-o şi am plecat spre casă... acasă la mine, am început cu frate-miu să o colindăm pe mama... tata dormea... afară aproape ploua liniştit... în casă ardea focul... şi toate alea... dar, azi, adică mai înainte, am dat peste o colindă (pun pariu că o să le placă multor oameni):

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Viţa de vie

S-a întâmplat din nou. I-am revăzut, reascultat pe acei oameni care m-au făcut să văd totul altfel. De când s-a anunţat concertul am zis că merg. Am plănuit să merg cu supercolegii mei, o parte ce-i drept, pentru că restul deja erau de mult timp la ei acasă, în oraşele lor... au luat vacanţa mai repede. 17 decembrie 2010. Asta e ziua. A început puţin anormal, deoarece, toată lumea pleca acasă, inclusiv bubu, tipa pe care o ştiu de atâta timp, şi care mi-e colega de cameră. Eu sper să fie şi în continuare... Nu contează asta acum... după cum ziceam, ea a plecat, de dimineţă chiar... şi eu dormeam şi nici măcar nu am putut să o salut sau ceva... Mă rog... am umblat puţin prin cămine, la nişte colege, să ne luăm "la revedere" unele de la altele... pe urmă, am plecat cu draga de Ramona spre gară, să ne luăm bilete, dar principalul motiv pentru care ne-am dus înspre gară, era sosirea Deei. Care a venit cu Adrian. Sunt nişte oameni super. Deci, ne-am întâlnit cu ei şi am venit spre casă. Unde, Adrian, mi-a explicat care-i faza cu fizica cuantica. Sau ceva de gen... Anyway, am găsit clubul, eu m-am întors spre casă, ei au aşteptat formaţia... Am îngheţat un pic până mi-au venit mirobolanţii colegi, şi am plecat şi noi spre club... Acolo, i-am reîntâlnit pe Deea şi Adrian, care erau la masă cu cei din trupă. Evideeent, am văzut-o pe Simina. Alt om super:) cred că am mai zis-o de n ori că dau doar de oameni super :D Chiar sunt, nu exagerez deloc. Trupa nu a apucat să facă probele de sunet, pentru că doar ce poposiseră şi ei acolo, şi chiar nu era timp... În schimb, au încercat să facă probe de sunet, pe Vina, una din piesele mele preferate de pe Egon. Deea şi Adrian ne-au dus în faţa de tot. Partea urâtă a fost că în acel club, oamenii stăteau la mese şi au început să urle, cum că nu văd de noi şi că ar trebui să ne dăm la o parte... Mă rog... Nişte oameni frustraţi... nimeni nu merge la un concert să stea jos, la masă, cu bolul de popcorn în faţă... Totul a fost perfect... în afară de partea asta cu oamenii ce nu aveau chef de nimic, în schimb, se pricepeau la comentat... Am ţipat, dat din cap şi toate alea. A fost foarte, foarte, foarte tare!!!Mi se pare frumos
faptul că atunci când am plecat din Hunedoara, ca să ma mut aici, în Timişoara, am prins concert Viţa de vie... cu asta am considerat că îmi iau "la revedere" de la tot ce am lăsat acolo... iar acum... mai am câteva ore, şi ma sui în tren... înapoi spre Hunedoara... cu concertul VDV, mă despart de Timişoara...




luni, 13 decembrie 2010

tmylove

De ceva timp, am renunţat să trec doar profesorii pe lista cu oameni preferaţi. Mai nou, de vreo lună, cam aşa, mi-am dat seama ca mă pot înţelege cu colegii mei, pe care, oricum, îi consider suuuper. Mi-am dat seama că toţi sunt super, şi de asemenea, am renunţat să mă plâng de orice. Mi s-au întâmplat lucruri fantastice. Cum ar fi faptul că unul din profesorii mei preferaţi mi-a dat de înţeles că m-am descurcat bine la un mic proiect, despre care, evideeent, că m-am plâns în postările trecute, şi asta mă face să mă simt bine. Nu ştiu cum se face, dar, toţi oamenii pe care ajung să-i îndrăgesc, au o oarecare legătura cu alţi oameni pe care-i ştiu, sau pe care-i admir mult de tot, ori au aceleaşi gusturi. Evident, aici se aplică teoria similarităţii, sau ceva de genu'... am auzit eu la unul din seminarii. Cred că totuşi o să-mi placă la facultate. Deja am început să mergem la petreceri, şi să facem multe chestii împreună. De exemplu, vineri seara, am fost la o petrecere organizată de una din colegele mele, şi a fost bestial!!! Duminică seara, am fost cu colinda prin complexul studenţesc. Şi da, mi-a plăcut.
Mi se pare atât de ciudat ca lumea să-mi spună ceea ce gândeşte despre mine, în faţă, deşi sunt chestii pozitive, şi nu negative cum m-aş fi aşteptat. De obicei, lumea nu are păreri despre mine, dar colegii mei superdraguţi, au. Am început să mă simt mai în largul meu şi cred că anii ce vor veni or să fie foarte interesanţi. Prietenii deja se leagă.
Mi se mai pare ciudat faptul ca toţi se poartă foarte fain, iar la petrecere, oameni din alte grupe ştiau cum mă cheamă... asta chiar m-a şocat. unii se bazau pe faptul că o să pun muzică "normală", după cum spunea un coleg din grupa 4... AC/DC, gen. Oameni drăguţi. Of.
Parcă nu mai mi-e aşa de dor de casă şi alte din astea... nici nu mai prea vreau să merg acasă... da' presimt că o să fie cel mai fain crăciun. nu ştiu de ce... Anyway, îmi place tare mult la Jurnalism, îmi plac foarte mult colegii, profesorii, totu' e minunat, e exact aşa cum trebuie să fie. e mai mult decât îmi imaginam.
Şi acum, o piesă, pe care voiam tare mult să o aud la petrecere...

EAST ROOTS CONNECTION

luni, 6 decembrie 2010

O lună Fără Zahăr = O Lună Amară.


Luna Amară a concertat vineri, 26 noiembrie, în Timişoara, în cadrul turneului X. Pe scurt, au împlinit 10 ani, şi au sărbătorit cu fanii din toată ţara.
Nu trebuia să fiu prezentă la acel concert, deoarece, trebuia să fiu la ziua unei colege din grupa, cea mai roz dintre ele, dar care e foarte tare, şi deci, nu-mi programasem concertu', deşi îmi doream foaaaarte tare să îi mai văd live, după ce îi văzusem cu o lună în urmă, însă era concert acustic...


Am ajuns acasă la colega mea drăguţă, iar după un timp a spus: hai să mergem în Setup (fix locul în care se ţinea concertul Luna Amară). Am ajuns acolo pe la 00.00 şi a fost BESTIAL!!! Am şi poză cu Mihneaaaa :D:D:D:D



4 decembrie, concert Fără Zahăr. Îmi plac oile, deci mers în turmă. 3 colegi bestiali, Ramo, Bubu şi Cojo. Noi 7 la un concert de gen. Evident că a fost cel mai fain concert la care am fost, şi în acelaşi timp, Fără Zahăr închide lista mea de trupe favorite pe care voiam foarte mult să le văd live. Mai rămâne un singur artist de văzut. Oricum, cei de la Fără Zahăr, au fost foarte ok, lui Bobo (tizul meu) îi făceam semne disperate să vină la poză cu noi, după ce în momentul în care Bobi a stat la poze cu noi, ne-a făcut să
râdem, spunând că el nu mai face prea multe poze că e foarte transpirat şi "pute". A coborât şi Bobo, a stat fain frumos la vreo 5 poze, iar când a plecat, cu chitara lui superbă în spate, ne-a salutat zicându-ne: ceau şi distracţie faină. pe urmă ne-a tras un zâmbet. Chiar a fost un concert fain, mi-a plăcut că am auzit piese ca: ups, am înfundat din nou closetu', Zob da Club, Hip hop ş-aşa, Dunitru, 2r2rik, Fără zahăr şi alte doine.
A fost chiar foarte, foarte, foarte fain. Sper să-i mai văd!
MOLDOVA RULZ!!! (as Gaby would say)

next: Viţa de Vie