marți, 27 noiembrie 2012

SENZAŢIONAL!!!

Ce-mi mai pot dori de la viaţă? credeam că le-am nimerit pe toate. Ei bine, nu. Acum două minute am trăit dezamăgirea vieţii mele. Cred că am făcut un salt în timp, cred că am sărit într-un univers paralel. Unde nimic din ce ştiam eu nu e cum credeam. Se poate, se poate, deşi pare incredibil... Situaţia stă în felul următor: îmi place orezul cu lapte. Îmi place mult. Tocmai de asta, de fiecare dată când mi-e poftă, şmaf, îmi fac. Voiam să îmi fac şi în seara asta. Dar, mi-am spus că mai bine să reverific, pentru că în memoria mea nu prea pot avea încredere, drept pentru care am decis să deschid un goagăl. să văd cam care mai e treaba. Şi ce să vezi? am trăit în minciună toată viaţa mea!!! Nu în modul în care am învăţat să-l prepar se face. Incrediiiibiiiiil!!! Nuuuuuuu, pretenaaaaş, e diferit blană! Of... Deci nu am păpat până acum orez cu lapte ci o improvizaţie dulce... Duamne, aşa ceva. Dar acum că ştiu îl voi face exact aşa cum ar trebui. Of, duamne!!!

marți, 20 noiembrie 2012

advertorial

Odată ca niciodată exista o ţară. Cu un bogat background cultural, dar şi de altă natură, oamenii se ajutau între ei. Erau primitori, respectuoşi, altruişti şi toate cele. Dar, cumva, când ei au ajuns să fie conduşi de nişte unii cu "stofă de conducători", oamenii au încetat a mai fi, cel puţin, altruişti. Fiecare pentru el. Tocmai de aceea eu vreau tare mult să mă îmbogăţesc, cât mai repede, dacă s-ar putea. Şi primul meu pas a fost în a găsi o cale prin care să fac asta. Am realizat că pot să fac un singur lucru, şi anume: brăţări. Acum visez doar să mă îmbogăţesc. Cineva de la o asociaţie le-a văzut şi mi-a spus să iau legătura cu ea cât mai curând să punem la cale ţara şi taraba mea de brăţări handmade. Dar, ce să vezi? a venit iarna şi târguri... canci. Aşa că promovez pe unde pot. Unii care mă au în listele lor de mess, vor primi nişte mass-uri deranjante, asta până când cumpără cineva. Când s-au achiziţionat primele 5 brăţări, şmaf, am terminat cu promovarea :D Ăsta sună puţin a şantaj... dar nu e :) soooo, promovăm şi aici.
Moment  publicitar:
Bună, sunt Iuliana şi eu ştiu să fac nişte chestii numite brăţări. Acum încerc să le vând. Dacă sunteţi interesaţi, accesaţi acest link: brrrrrrrrăţări!

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

le-am experimentat pe aproape toate.
Vorbeam zilele trecute cu o prietenă despre sfârştiul lumii, iar amândouă păream destul de împăcate cu gândul ăsta. Ne spuneam că le-am experimentat pe toate până acum. Desigur, avem un singur mic regret. Nu am văzut lumea. Dar atât. În rest, le-am făcut aproape pe toate. Chiar aseară am experimentat puţintel moartea. Şi nici măcar nu am fost conştientă de asta. Am aflat abia azi-dimineaţă că puteam să nu mă mai trezesc din somn. Uitasem aragazul deschis. Colega mea de cameră, una dintre ele, mi-a spus că am uitat aragazul deschis. O luaseră tot felul de ameţeli. Iar eu dormeam. Nu mi-am văzut viaţa prin faţa ochilor, cum trebuia. Normal, dormeam, deci întrebarea e cam asta: ce să şi faci? Însă, la auzul veştii, mi-am pus problema ce s-ar fi întâmplat dacă ea nu se trezea în toiul nopţii să observe asta? i-aş fi lipsit cuiva? cine ne-ar fi găsit? cine şi-ar fi dat seama că nu mai dăm niciun semn? am mai avut nişte experienţe de genul ăsta, în trecut, doar că eram conştientă de faptul că aş putea dispărea. ba când mă înecasem, ba ând nu ştiam dacă voi mai putea merge... e destul de interesant, cumva, devii mai umil.
Cu toate astea, nu mi-am schimbat percepţia asupra vieţii, şi nici măcar nu i-am acordat credit divinităţii pentru faptul că cineva şi-a dat seama înainte de a fi prea târziu. Pentru faptul că m-am şi trezit. Dar, aş fi fost împăcată cu mine. Aş fi avut nişte regrete, însă nu mai aveam nicio grijă pe urmă. Aceeaşi veste a avut niciun impact asupra mea, aparent şi gândul morţii mă face indiferentă.
dacă s-ar repeta asta, aş prefera să fie plecate colegele mele, iar eu să fiu singură aici. Ar fi minunat.

vineri, 9 noiembrie 2012

V from… voyo!



Se făcea că era odată internet, unde libertatea era la ea acasă. Toată lumea punea filme şi filmuleţe pe internet, chiar dacă nu deţineau vreun drept asupra lor. Asta până când, nişte oameni au decis să înfiinţeze legile ACTA sau SOPA. Ceva ce opreşte oamenii din a folosi internetul în orice scop doresc ei. Ei bine, legile respective nu au trecut, iar libertatea a dominat, din nou, întreaga lume virtuală. Site-urile de seriale online ne încântau gratuit. Puteam să-l vedem pe mizantropul, sarcasticul, cinicul, ironicul doctor House oricând doreau sufleţelele noastre. Ne plac şi desenele animate, de aceea puteam vedea Family Guy sau The Simpsons. Desigur, sunt nenumărate seriale online pentru toate gusturile şi, mai ales, pentru buzunarele tuturor. Pentru că era gratis.
Între timp, la televizor, prea multe nu mai sunt de văzut. Mai sunt câteva televiziuni care cred că au rating datorită comediilor minunate făcute în propriile lor ogrăzi. Dar oamenii mai uită câteodată pe ce canal au lăsat, asta deoarece ei vizionau online câte un serial interesant. Ăştia cu televiziunea, mai exact SC ProTv SA aveau impresia că lumea adoră serialele de genul: Las Fierbinţi, Pariu cu Viaţa sau cel cu doamna Călinescu. Penibile. Ei au lansat de vreo doi ani, maxim, un site unde se pot urmări toate producţiile Media Pro integral. Însă, trebuie să scoţi banul. Că vorba aia... calitate. Ei bine, s-au păcălit singuri. Nimeni nu e curios să ştie cine ce rol are în Las Fierbinţi sau Spitalul de Demenţă. Nici chiar Happy Hour nu mai atrage public. Nu se uita nimeni, drept pentru care, ei şi-au luat jucăriile şi s-au dus la C.N.A. Să se plângă acolo că nu au audienţă. Şi să dea cumva în concurenţă, chiar să o elimine. CNA nu prea are ce să facă în cazul ăsta, nu-i poate opri pe deţinătorii site-urilor, însă poate face şi ea, la rândul ei, o sesizare la Poliţie. Ceea ce s-a şi întâmplat. Aşadar, timp de două zile, cel puţin două dintre site-urile gratuite cu seriale – vplay.ro sau cinemaxx.ro – nu au mai funcţionat. Ba pentru că s-a nimerit ca site-urile să aibă probleme de mentenanţă exact în acelaşi timp, pe aceeaşi durată, ba pentru că ar fi avut vreo legătura toată tevatura respectivă. Eu cumva cred în conspiraţie mult mai mult decât în coincidenţă, de asta înclin să cred că trustul Media Pro chiar a avut o legătură cu pauza site-urilor. Dar, iată că au rezistat şi au revenit în mediul virtual.
Ar trebui ca cei de la Pro să se ambiţioneze şi să producă şi ei ceva de calitate. Ceva ce să nu includă cântăreţi de manele şi fotomodele, destul de încete la minte. Nimeni nu mai gustă un astfel de umor. Şi pe cât posibil să interzică ceea ce face Florin Călinescu în serialul acela. Adică se observă cu ochiul liber că omul nu prea are mult talent actoricesc. Nimeni nu e dispus să plătească pentru a vedea nişte emisiuni şi seriale ce lasă de dorit. Acesta este şi motivul pentru care ne place să accesăm acele site-uri. Cu siguranţă că dacă ni s-ar oferi o alternativă mai bună, am plăti să vedem serialele ce ne sunt oferite, momentan, gratis. Dacă voyo ar da asta publicului, nu s-ar supăra nimeni. Dar asta e doar părerea mea.

luni, 5 noiembrie 2012

ApocaLipsa

700 de milioane de oameni, adică aproximativ zece la sută din populaţia Pământului, ar putea muri în mai puţin de două luni. Asta pentru că, potrivit unei avertizări făcute pentru agenţia spaţială americană NASA de un monah tibetan, pe 21 decembrie planeta va fi afectată de fenomenul "zona zero", când dispare câmpul electromagnetic al tuturor obiectelor. Drept urmare, la ora opt dimineaţa, ora Moldovei, peste Terra se va lăsa bezna şi haosul - spune realitatea.net.
Deci da, două lucruri sunt clare: ApocaLipsa nu a mai fost amânată şi vine în 21 decembrie, ora 8, dar ora Moldovei. Vine, prietene. Şi nu glumă. Conform articolului ce l-am citit acu' vreo două zile, îi musai să ne ascundem în case, cu perdelele trase, în clipa în care haosul vine şi se aşază peste întreg Globul Pământesc. O colegă îmi spunea astăzi că ea are mare încredere în ceea ce zic tibetanii, că poate mayaşii... na, cu al lor calendar, şi-or fi spus: bă, am scris destul, ia hai să facem noi altceva. Şi de asta se întrerupe la 21 decembrie.
Aşadar, un monah tibetan prevesteşte lumea, anunţând-o să-şi facă provizii din timp, pentru că în luna “cadourilor”, Moşul vine şi ne aduce următorul dar: face în aşa fel încât Pământul va trece prin zona zero. Astfel, dispare câmpul electromagnetic al tuturor obiectelor. Proviziile trebuie să fie făcute pentru două luni, pentru că în ziua de 7 februarie - cu doar 7 zile înainte de ziua îndrăgostiţilor - şmaf, reapare acel câmp electromagnetic.
De asemenea, tibetanul recomandă ca noi să închidem geamurile şi să le acoperim cu perdele dense sau jaluzele. Nu trebuie să facem greşeala de a admira priveliştea, pentru că vom vedea şi auzi lucruri pe care în mod normal nu le precepem. În felul ăsta vom înnebuni. Aşa spune tibetanul, nu eu. Pe mine m-a prins ideea asta şi  mi-ar plăcea să ştiu ca măcar unul din scenariile astea care se tot scriu, săptămânal, nu neapărat să se adeverească, dar măcar să facă cineva un film sau ceva. Că mă interesează să ştiu cum vor decurge lucrurile.  Scenariul ăsta mă interesează tare mult. Cumva, am o plăcere bolnavă de a experimenta asta.
Oricum, după ce tot acest coşmar se va încheia (ce formulare am şi eu, clişee, domne’), umanitatea va învăţa mai multe despre spiritualitate. Se vor developa diverse învăţături spirituale, ştiinţifice  şi sisteme alternative de dezvoltare a individului. Dar asta doar în ţările dezvoltate. Deci noi nu avem cum să fim mai spirituali. Nu se poate şi asta e. Poate se activează toate chackrele. Poate o mare parte din România va muri, că la noi curiozitatea e mare şi deschidem uşa oricui. 
Dacă simte cineva nevoia să citească articolul, here it is.

vineri, 2 noiembrie 2012

Malvina: Admir viaţa în sine

Pe tren. După mai bine de o lună mă duc puţin până acasă. Trenul şi-a schimbat ora şi linia. Nu mai pleacă la 8:09, nu. Vine şi pleacă mai tărziu cu 13 minute şi două linii. Mai puţin şi-s acolo. Încă vreau două ore. De data asta am avut noroc. Am nimerit oameni faini. O tanti c-un Andrei de vreo5-6 ani. Ce frumos îi citeşte poveşti. Când o să am copii - dacă o să am - aşa o să fac şi eu, le voi citi poveşti. Mie nu mi s-au citit când eram mică. Kind of trist. Andrei tot ascultă şi face comentarii pe marginea conversaţiei reginei cu oglinjoara. Mămica îi citeşte cu o voce caldă, calmă, Albă-ca-Zăpada. Şi nici cu piticii nu-i Andrei în clar. El nu ştia de existenţa vreunui pitic sfios. Era doar Voiosul, nicidecum Sfiosul. Îi explică, dar el nu acceptă pitici sfioşi. Toţi sunt voioşi sau morocănoşi. Acum au plecat de lângă mine. Şi-au luat oul cu surpriză şi s-au mutat. Pentru că nu era locul lor aici. S-au mutat mai încolo, iar în locul lor au venit o duamnă plus her child. Fetiţa ei pare destul de timidă, are un zâmbet pe care vrea să-l ascundă undeva în podeaua trenului. Şi două codiţe împletite invers. Jackie. Nu Alexandra sau Andreea, nici chiar Maia sau Ilinca, sau cum se mai poartă acum: Sofia sau Mara. Nu, prietene. E englezoaică, cică. D-aia o cheamă Jackie. M-am gândit la That 70's show. Poate şi-l găseşte pe Michael. Jackie e destul de ciudată... se trezeşte vorbind singură. Spune doar: Apa... şi râde. Vorbeşte mult... singură. Nice. Eu citeam "In Vitro" a Danielei Raţiu (am fost şi eu la un festival internaţional de literatură - tre' să amintesc despre asta, altfel nu se pune că am scris pe blog)  - care a costat doar 5 lei. Citeam, şi citeam, şi bâţâiam  c-un picior. Cu stângul. Aparent, fac progrese în diferenţierea stângului de dreptul.  Şi bâţâi, şi bâţâi, şi citesc, şi bâţâi, şi citesc, şi bâţâi. Piciorul mi-a fost oprit de două degeţele  ce s-au aşezat imperativ pe genunchiul meu. Mama ei îmi observă brăţara de la mână. Am o brăţară frumoasă din pietre verzi. De la muzeul Antipa. Mă întreabă dacă e un anumit fel de pietre şi bolboroseşte vreo trei denumiri. Nu am realizat ce-o zis. I-am spus că habar nu am. Ea ne-a mărturisit că o atrage chestgia asta cu chackrele, pietrele preţioase, aură şi tot ce trebe. A scos din geanta ei o piatră sferică, roz. am dat să pun mâna pe ea, dar duamna a închis pumnul şi mi-a comunicat că nu e în regulă s-o ating. Că acolo e toată energia ei. Şi dacă vreodată voi primi vreo bijuterie, gen moştenire de familie, s-o depurific, că iau energiile strămoşilor şi "nu-i de jucat cu asta". Are ş-un dragon de jad acasă. Verrrde. Deci da. Iar Malvina admiră viaţa în sine. Eee, lasă... Îi trece. Păi ce să şi admire? A mai experimentat ea  altceva în afară de propria-i viaţă? Bine că e pă teveu.
Azi dimineaţă, înainte să mă trezesc, vorbeam cu al meu despre mitul Lucky Strike şi cum duamna de la magazin, mi-a spus că poate e, poate nu e adevărat. Al meu m-a îmbrăţişat şi am oprit alarma ce mi-a întrerupt îmbrăţisarea.