on the road

rise up this morning/ smiled with the rising sun/ three little birds/ pitched by my doorstep/ singing sweet songs/ of melodies pure and true/ sayin' this is my message to you-uh-uh... 
- De ce are alea pe cap? o întreabă un copilaş pe mama lui.
- Alea sunt căşti, probabil ascultă muzică, îi răspunde mama cu un zâmbet larg pe faţă.
- Da' ce ascultă?
- Nu ştiu, muzică.
- Pot să ascult şi eu?
- Nu, sunt prea mari căştile pentru tine, tu ai nevoie de căşti micuţe.
Se opreşte cu privirea pe mine şi mă scanează. Copilaşul are nişte ochi negri în care-i pot citi uimirea şi curiozitatea.
- Sunt aşa de colorate, mami.
- Am văzut.
- Dar, vreau şi eu să ascult. Şi fetele nu vin la băieţi, aşa-i?
- Nu, băieţii merg la fete.
- Da, fetele merg doar la fete. Ar trebui să mergem noi, băieţii. Şi trebuie să ne purtăm frumos, nu? Că ele sunt fete şi nu-i bine să te porţi urât cu ele. De ce s-a ridicat de pe scaun?
- Poate că se dă jos aici.
- Da' de ce?
- Păi şi noi tot aici ne dăm jos.
- Şi mergem cu ea?
- Nu, noi mergem acasă.
- Păi şi ea nu merge acasă?
- Ba da, doar că la casa ei.
Zâmbesc şi-i fac copilului cu ochiu'. Ne dăm jos din microbuz şi ne uităm unul după celălalt. Parcă îmi pare rău că a trebuit să ne dăm jos. Îmi ajustam căştile şi-l lăsam să asculte. Făceam o excepţie şi eu, ca fata, mergeam la drăguţelul ăsta de băiat. Îmi pun căştile pe urechi şi-mi continui drumul...
Don't worry/ about a thing/ cuz every little thing is gonna be alright/  don't worry/ about a thing...

de pe net adunate

Îmi place 9gag. Toată lumea din jurul meu ştie asta. Dar nimeni nu ştie, sau aproape nimeni, that i do have a crush. Aşa că, de la 9gag citire... that awesome moment when...

Timishort 2012

A auzit careva de Timishort? E  fix ceea ce scrie pe afiş, un festival internaţional de film. Anul acesta am hotărât că trebuie să fac ceva să mă simt utilă, şi mi-am promis solemn că mă voi implica în tot ce se poate. Aşa că, în acest moment, scriu rândurile astea, grăbindu-mă, în acelaşi timp, ca să pot pleca spre una din locaţiile special amenajate, pentru că sunt voluntar acolo. Moment de respiro. Am împărţit flyere, am cunoscut oameni noi, străini, cu care m-am împrietenit din prima zi. De asemenea, eu sunt fata cu butonul. Nu orice buton, ci cel al reflectorului. Dar îmi pierd timpul cu băieţii de la tehnic şi asistenţă de cinema. Ajut la ce îmi spun oamenii să ajut, and this feels good. Serile sunt party-uri în locurile mele preferate din Timişoara. Iui, ce oameni faini. Dar, să spun ceva şi despre festival, nu? În festival sunt 5 competiţii internaţionale, cu scurtmetraje super faine, abia aştept să văd celelalte două competiţii. Deja am văzut 3. În sala, după fiecare calup de scurtmetraje, se aprinde lumina, iar pe scenă sunt invitaţi regizorii unor filme pe care publicul tocmai le-a vizionat, astfel se încinge o discuţie, iar oamenii din sala pot pune întrebări şi regizorii răspund. Avem şi două competiţii naţionale. Din ce am văzut eu până acum, românii au nişte filmuleţe super. Nu o spun doar că am reuşit cumva să fac parte din echipa festivalului, nu, chiar sunt foarte bune scurtmetrajele noastre. Timishort a fost deschis de filmul lui Radu Jude, care a şi fost prezent în sală pentru Q&A, filmul Toată lumea din familia noastră. Nu ştiu ce să spun, am fost fascinată de filmu' ăsta, cumva mă face să nu ştiu ce să cred despre el, e aceeaşi senzaţie ca anul trecut, nu ştiu dacă să râd, deşi situaţia nu-i una tocmai bună, dar replicile actoriilor te fac să râzi, în ciuda faptului că e mult sânge. Pe alocuri. Veniţi la Timishort, chiar se merită! :D