sâmbătă, 20 septembrie 2014

to me. from me.

Cred că sunt într-o depresie adâncă. De fapt, sunt sigură. Tot ce simt acum e o extensie amplificată a tuturor trăirilor din copilărie şi, cu precădere, din adolescenţă. Nu o să scriu acum, aici, că mă scufund într-un abis întunecat şi alte lucruri ce aparţin de exprimarea abordată de depresivi. Nu. Scriu doar pentru că vreau să am impresia, pentru câteva clipe, că în sfârşit pot vorbi cu cineva. E un exerciţiu de terapie, aka scrisoarea terapeutică. Vreau să-mi spun aşa:

Dragă Iuliana,

Îmi pare rău că te deranjez fix acuma. Ştiu că ai şi tu la fel de multe pe cap. Dar, hai să vorbim. Am nevoie să fie cineva lângă mine. Ştiu că simţi la fel. Ştiu că nici tu nu poţi vorbi deschis cu nimeni. Scrie-mi înapoi, te rog. Răspunde-mi. Uite, voiam să-ţi spun că am nevoie să-mi fii alături şi să nu mă laşi să aleg acea cale despre care vorbim telepatic. Ştiu că toată lumea se evaporă brusc când ai nevoie de o vorbă bună şi de un sprijin. Dar eu sunt aici. Cu mine poţi discuta. Ştiu că acum de simţi încurajată de gestul unora, de curajul unora, dar tu nu o face. Stai cuminte. Haide să încercăm amândouă să luptăm. Ştiu că nu mai e nimic în sufletul tău, că motivele de bucurie sunt prea puţine. Ştiu că încerci din răsputeri să te prefaci că e totul în regulă, când de fapt, în mintea ta nimic nu mai are sens. Nu te-a abandonat nimeni. Contezi pentru familia ta. Gândeşte-te la ce laşi în urmă. Nu ai voie să pleci până nu realizezi ceva. Chiar dacă nimeni nu-ţi dovedeşte că ţine la tine, încearcă să te preţuieşti tu. Ştiu că tu crezi că eşti compusă din defecte. Ştiu că mereu a fost cineva acolo care să te convingă că tot ceea ce ai tu sunt defectele şi că altcineva e mai bun ca tine. Dar pentru tine, tu ar trebui să fii mai importantă. Nu face vreo prostie. Lasă totul câteva zile, încearcă să te relaxzi. Citeşte. Închide-ţi telefoanele şi renunţă la internet. Cufundă-te în cărţi, în ce îţi place să faci, ce te relaxează. Fă în aşa fel încât să te preţuieşti şi caută câte o calitate în fiecare zi. Haide să ne reparăm.

Te îmbrăţişez,
Iuliana. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu