marți, 29 iulie 2014



Am mai povestit povestea asta. Oamenilor le place să-i rănească pe ceilalţi. Se simt mai bine după chestia asta. Am mai povestit cum jignirile curgeau spre mine din partea unora la care ţineam. Povestea se repetă şi se va repeta la infinit.
Chiar dacă personajele se schimbă, cuvintele fie rămân aceleaşi, fie trec printr-un proces de amplificare. Sufletul meu deja e vânăt. Nu mai e deloc pur. E tot albastru... Nu mai ştiu să reacţionez la toate. Orice cuvânt aruncat îmi atinge vânătăile. Mă doare carnea sufletului. Nu mai rezist. M-am ales cu răni urâte ce vor dăinui... vreau singurătate şi linişte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu