luni, 28 aprilie 2014

Schimbări apar mereu, în fiecare secundă ne schimbăm. La mine procesul e mai lent. Au trecut ani de zile până m-am împrietenit cu rochiile, spre exemplu. Le uram, uram să le port, să le văd. Acum am ajuns să-mi cumpăr, să-mi comand de pe site-uri, să merg la SH-uri în căutarea lor sau să răscolesc dulapul cu haine vechi ale bunicii sau ale mamei, cu inima cât un purice, poate-poate găsesc ceva ce-mi place şi pot să port. Mai nou, caut pantofi. Nimic care să depăşească vreo 5 cm, nimic cu platformă sau ostentativ. M-am schimbat pentru că s-a ivit o schimbare în viaţa mea, acum vreo doi ani. Şi-m doresc doar să fiu puţin normală pentru oamenii din jur. Visez la o slujbă (a nu se citi job), normală. Nu mai cred în slujba visurilor mele. Vreau doar să supravieţuiesc şi să am mereu un zâmbet pe buze. Am ajuns să-mi pese de cum se simt cei din preajma mea, să nu-i mai deranjez prea tare şi să-i mulţumesc pe toţi.
Mereu am fost respinsă de oamenii la care ţineam, minţită, abandonată după o perioadă. Acum vreau să se schimbe şi asta. Îi voi lega pe toţi de mine. Nu vor mai pleca fără să-mi spună. Îi voi face să mă iubească şi să nu mai plece vreodată. Doar dacă eu voi vrea asta. Muhahahaaaaa!!! O să-i hipnotizez pe toţi cu drăgălăşenia mea (sarcasm), astfel încât nu-şi vor da seama că sunt prizonieri. Şi voi fi fericită în sfârşit. Voi avea prieteni, un loc de muncă banal, dar super, rochii şi pantofi. This seem to be a perfect plan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu