le old times

Mi-e dor de vremurile când telefoanele mobile nu erau la discreţie. Când Internetul nu-ţi ocupa întreaga zi... şi noapte. Când dădeai apeluri băiatului pe care-l plăceai cu număr ascuns şi chicoteai cu cea mai bună prietenă. Atunci lucrurile erau simple, acum, nici la un ceai nu mai poţi sta cu amicii tăi, pentru că trebuie să-ţi scoţi ultimul model de aifon şi să dai cecchin. Evident, tăguieşti toţi oamenii cu care stai la masa şi ajungi să vorbeşti cu ei doar prin comentarii. Mai ridici ochii din telefon şi râzi puţin cu cei de lângă tine: Ia fată, dă-mi un like la poza asta... Totul se învârte în mediul online. Nimeni nu mai ştie să trăiască offline. Şi dacă o fac totuşi conversaţiile lor sunt tot despre ce se întâmplă în mediul mai devreme pomenit. Inspirăm şi expirăm feisbuc şi mess. Ah, să nu uităm de tuităr. Reţelele sociale, după părerea mea, sunt destul de folositoare, da' se întâmplă ca multă lume să facă exces. Unii dau check in chiar şi atunci când merg până la magazinul de la colţ. Dar... Bună, eu sunt Iuliana şi sunt dependentă de net... Sper să nu fiu chiar aşa, când mi-o pica în mâini un telefon de ultimă generaţie.