miercuri, 15 iunie 2011

in.dubi+tabil

Mi-am luat o mini-vacanţă. Acum sunt acasă, pe acelaşi fotoliu de pe care-mi scriam frustrările şi visele, de pe care-mi priveam gentoiu' înainte să dezertez din cumplita-mi şi cruda libertate, de pe care dau totdeauna jos pătura... nu am ce face. Ar fi frumos dacă mi-aş învăţa pentru următorul examen. Dar nu am chef. Dăloc! E atâta linişte în jur... şi mă pot uita la desene iar :D
Caut lucruri imposibil de găsit, şi mi-e ciudă că pe unele le şi găsesc. Caut vorbe de la oameni acreditaţi în a da sfaturi. Asta nu găsesc... Mi-ar plăcea... Ar fi fain dacă m-aş gândi la un nou 3!!! în blogu' meu... oftat. De mult aştept să fiu certată de o fiinţă superioară mie, să existe cineva care să mă facă să ating măcar cu degetul mic de la piciorul stâng o fărâmă de praf de pe bordura străzii. Nu se vede nimic la orizont. Nu e nimeni care să mă facă să las norişorii în pace şi să revin printre muritori şi probleme reale.
În ultimul timp am avut discuţii despre religie. Au trezit în mine nişte întrebări. S-au trezit iarăşi... dormeau aşa de bine... nici măcar nu sforăiau, nu se întorceau de pe-o parte pe alta. Dormeau adânc! Dormeau în cor. Dar, cineva, cândva, cumva a râcâit în sufletul meu cu un beţişor murdar şi le-a atins. Le-a dezmorţit. Iar acum urlă, vor să fie hrănite cu gustarea lor preferată: răspunsuri cu sinceritate. Câte două porţii fiecare. Au avut un somn îndelungat. Şi foamea-şi face loc în stomacul lor. Nu le pot păcăli, nu găsesc un înlocuitor pentru răspunsuri. Şi altceva nu vor. Întrebările nu înghit orice. Dacă mai cred în Dumnezeu, dacă sunt atee, dacă mai cred în chestii supranaturale, de ce prefer explicaţiile logice sau ştiinţifice? De ce mi-am lăsat credinţa la o parte? De ce? Habar nu am. Habar nu am nu satură nicio întrebare.
Dar acum sunt acasă... câteva zile. Aici totul e mai intens. Totul se simte altfel. Am o îndoială. Întrebările nu-mi dau pace. Bine că e mult verde în jur. Dar nu verde verde. Doar verde.

9 comentarii:

  1. Cata lipsa de imaginatie... Iris ? Cum Naiba sa asculti asa ceva ?

    RăspundețiȘtergere
  2. imi cer scuze pentru lispa mea de imaginatie...

    RăspundețiȘtergere
  3. Bay,eu te susin: e foarte tare piesa, adik nu ascult Iris,nu prea imi plac,dar piesa asta e bestiala.Are ceva,nu stiu ce,nu stiu cum,dar e cumva.
    Hmmmm..naspa ca verdele ala nu e chiar vedre.Ar fi fost bine,adik verdele e o culoare frumoasa,nu? ;));))
    Nu te panica,doar de'aia exista celebra replica "eu am ales sa fiu ateu,Dumnezeu e in toate,e-n mine,atuncea cine'i Dumnezeu?" :D

    RăspundețiȘtergere
  4. nu-ti cere scuze pentru asa ceva! niciodata!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Deea: da, piesa asta are ceva. Nici eu nu ma omor dupa Iris, desi na, au facut istorie si toate astea, dar totusi... aaa, ceva-ul e super bine definit, se numeste Adrian Despot:) ma rog, pusesem piesa, pentru ca asta simt. am o mare indoiala in legatura cu tot! paranoica mi se mai spune:)))
    @Pikchiu: dar trebuie sa-mi cer scuze pentru tot ceea ce fac. chiar nu am imaginatie... of:-<

    RăspundețiȘtergere
  6. in afara de Despot mai are ceva, that was my point...cred :)):))
    Taci mah,ca ai imaginatie,nu te mai subestima :P:P

    RăspundețiȘtergere
  7. aici nu-i vorba de imaginatie. e vorba de ceea ce simti tu. de ce ai simtit cand ai ales piesa. si nu trebuie sa-ti ceri scuze niciodata pentru ceea ce simti :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @pikchiu: dar daca simt ura si dispret si daca vreau sa ucid si toate astea, nu ar trebui sa-mi cer scuze?
    @Deea: bine, ok, mai e ceva in afara de Despot acolo :)

    RăspundețiȘtergere
  9. daca simti ura cand asculti o piesa e ok. daca vrei sa ucizi cand asculti o piesa e ok. daca vrei sa mergi mai departe ... asta alegi tu daca e ok sau nu :))
    eu ma refeream strict la ceea ce simti cand asculti muzica, vezi un film, iti place o carte, te inspira o poza. ca doar de asta ti-ai cerut scuze aduneauri :)

    RăspundețiȘtergere