joi, 12 decembrie 2013

Ştie cineva sentimentul ăla când mergi la un vernisaj al unei tanti care se consideră un geniu al generaţiei ei când vine vorba de pictură, iar tot ceea ce pictează sunt sticluţe de ojă şi ciorapi atârnând şi în clipa aia îţi spui Man, cred că eu pictez chestii mai interesante? Sau, mergi la o lansare de carte, descoperi că e vorba de poezie, scrisă de o doamnă la 60 de ani, blocată cumva în adolescenţă, scriitoricesc vorbind, iar atunci îţi spui: dacă tanti asta poate să scrie în halul ăsta, pot şi eu, doar că mult mai bine? Sau atunci când descoperi că o fată care pare ea superdeşteaptă, superfată, ceaiuri rafinate, cărţi interesante pe care le citeşte, şi nici măcar în româneşte, însă atunci când citeşti blogul fetei respective realizezi că scrie cam... prost, din toate punctele de vedere, inclusiv gramatical, ortografic şi toate alea... Ei bine, fix atunci nu te trăzneşte ideea: Bă io chiar pot să scriu mai bine şi mai fain decât ea?
Eh, ce să mai încolo şi-ncoace? Mi-am dat seama că pot fi o scriitoare, o poetă şi mai ales, pictoriţă. Da, aş putea picta nişte floricele minunate, avangardiste. La capitolul poezii... pfff, aş fi varianta feminină a lui Nichita Stănescu sau chiar Bacovia. Doar că în stilul meu. Desigur, acum chiar fac ceva în sensul ăsta şi e cât se poate de serios. M-am pus pe scris. Vreau să fac un volum de povestiri. Pentru că am ceva idei, cunosc ceva oameni, şi cine ştie, poate dau ocazia unei alte îngâmfate să creadă că poate mai bine decât mine să scrie :) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu