Tu pe unde ai umblat?

O rază de soare îşi face loc printre ramurile verzi. Păşesc pe aleea conturată cu flori şi ajung lângă fântâna de tip minilac, plină cu peştişori portocalii. Acolo mă întind pe hamacul dintre cei doi copaci mari ai grădinii mele. Am o limonadă rece pe o masă improvizată, un fost copac sprijină paharul ce transpiră. Păsărelele ciripesc necontenit. Verdele copacilor şi albastrul cerului se intercalează din când în când. O adiere uşoară face ca frunzele să se joace cu norişorii de pe cer câteva secunde. Mă întorc pe aceeaşi cărăruie centrată de o linie fină de flori, în bucătărie. Din bucătăria mea ajungi în grădină. Nu mai ştiu de ce m-am întors. Prin fereastra încadrată de nişte perdele albe cu bulinuţe roşii, legate cu o fundă roşie, priveliştea e verde. Un miros de vară mediteraneană mă cheamă din nou afară. În hamacul meu. Unde e linişte şi verde. Asta îmi inspiră un simplu zâmbet.