Nu pot să dorm. Reiau, în
minte, toate cuvintele ce mi-au fost spuse şi, brusc, fluturii stomacali o iau
razna. Zboară, şi zboară, exact aşa cum alergau oamenii ăia
legaţi la ochi, în clipul celor de la Prodigy, Voodoo People. Şi când ei,
fluturii, se înalţă spre esofag, şi dau de faringe, rămân blocaţi acolo.
Şi se zbat, şi se zbat… dar, doar în clipele când rememorez cuvintele alea
frumoase şi refac scenarii mentale. Noroc că e căldura aici,
în felul ăsta nu trebuie să mai stau în casă fără pic de preocupare şi să-mi
las mintea să zburde pe meleaguri, din astea… stranii. Starea asta, pentru
mine, e ciudată. Niciodată nu a atins nivelul ăsta. Ah, şi eu care crezusem
că-mi trecuse… aparent, e iremediabil ce se întâmplă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu