vacancion

Am ajuns acasă de vreo două zile... cred că a trecut atât... habar nu am.
În orice caz, e bine acasă. Drumul a fost mult mai plăcut decât ultimul, când tot trenul auzise că o tipă din vagonul 4 se droghează la greu, lucru total neadevărat. M-au aşteptat mama şi fratele meu, în gară. Am râs pe drumul spre casă. E bine, ca întotdeauna. Buni mă ţine la curent cu toate mondenităţile, acum o plânge pe Carmen Şerban, care, aparent, a avut o idilă cu o minoră mahalagioaică. Frumos. Ce altceva poate fi mai pl[cut urechilor? Exact, nimic altceva. Ei bine, tot buni, care e o războinică, m-a scăpat de un nene frustrat care se plictiseşte acasă şi mai are şi minute. Ăsta mă stresează încă din 27 ianuarie. Mă sună zilnic şi-mi face nervi. Astăzi, şi-a dat seama că nu-s singură pe lume. I-a răspuns buni şi l-a pus la locu' lui. Buni îi super: "Alo, da? Cu cine doriţi? [...] Du-te-n mă-ta! Doamnă, tu ştii cu cine vorbeşti? ia mai du-te d****!!! Gata, închide!"
Şi aşa m-a lăsat în pace, cel puţin, pentru moment.
Tot ce fac cât sunt acasă e să stau în pat şi să mă uit la seriale. House, ăsta îmi place. Mbine, acum am impresia că fiecare tuse înseamnă că am ceva, de fiecare dată când mă scarpin, înseamnă că am vreo alergie şi am nevoie de 1 mg de epinefrină, iar atunci când mă ridic brusc şi ameţesc ştiu că se întâmplă ceva grav. Poate am o tumoare. Dar, e doar din cauza serialului. Oricum, nenea are dreptate, toată lumea minte. Îmi place că e cinic, sarcastic şi manipulator.
Îmi e puţin dor de Timişoara, foarte puţin, ţinând cont că numai ce am plecat de acolo. Mi-am dat seama că un mănunchi de cuvinte frumoase mă fac să zâmbesc ore-n şir şi că am devenit dependentă de nişte discuţii. Dau play la serial! Enjoy your vacation!!!
Da, de două zile, asta reiese din ultimele verificări.