Leapşa!

Hopa! Se pare că am fost lepşuită. Anca, sunetul mai tare, adică, mi-a cam dat de muncă. Măcar ea, dacă la orizonturile mele jurnalistice nu se arată nimic. Da' despre asta voi vorbi altădată. Acum, eu trebuie să-mi scrijelesc aici tot ceea ce am visat cândva să "mă fac când voi fi mare". Mi-a ieşit doar partea cu crescutu', încă nu am devenit cineva. Dar mai e un pic (sper!!!). Nu o să revelez în ordine croonologică, pentru că memoria nu mă ajuta îndeajuns, aşa că...

O meserie pe care mi-o amintesc că voiam să o am, şi  pe care am vrut s-o am mereu, e cea de cântăreaţă.

Când eram micuţă, tata mă înregistra la casetofonu' lui şmecher şi spunea: cântă, Iuli, cântă. Aşa şi acum zi poezia. Dar, aveam trac, atunci când ştiam că sunt înregistrată. Îmi plăcea să mă joc de-a 3 Sud-Est cu vară-mea şi cu fratele meu. Visam să am trupa mea cu o bună prietenă, Alexandra, dar nu ne-am înţeles la numele trupei, aşa că am renunţat.

Îmi mai doream să fiu actriţă.

Să apar în reclamele pentru şampon sau ruj. Aveam vreo 6 ani. Nu mă judecaţi! Îmi plăcea părul meu pe atunci, bine? Cu rujul nu ştiu ce mă apucase.  De asemenea, să fiu actriţă a rămas o opţiune destul de valabilă, am fost Caragiale în În vizită, pe clasa a 4-a. După asta, deşi piesa a avut un succes răsunător, m-am hotărât că e prea obositor. Dar, îmi plăcea pe scenă.

Judecătoare / Avocată

Mi se părea destul de interesant să menţii ordinea, sau cel puţin, să reglezi lucrurile. Să fie toţi corecţi. Pe atunci eram într-o vară la bunica, unde singurul canal de la televizor era TVR1 şi era serialu Judecătoarea Amy, aveam numai vreo doi prieteni acolo. Şi ne jucam cu păpuşile, iar eu eram judecătoarea, toată lumea greşea, eu restabileam ordinea şi disciplina. Chiar luasem în considerare treaba asta cu avocatura, mă interesa tare mult şi eram sigură că asta voi fi când voi creşte. Dar, mi-a trecut.

Moderator TV

Nu orice fel de moderator TV, ci unul care vorbea despre istoria românilor. Aşa puteam să învât eu la istorie, citeam ce aveam de citit, încercam să memorez, după care prezentam totul ca pe un buletin de ştiri. Era aşa drăguţ, mai ales că nu mă vedea nimeni. Dar, foloseam clişee de genul: şi iată că... 
Mai voiam să fiu ştiristă, un fel de Andreea Esca. Aici era implicat, din nou (!!!), fratele meu. El era celălalt prezentator. Inventam ştiri şi le prezentam. Ne plictiseam până ajungea mama acasă. Aveam de toate: incendii, greve, violuri, crime, ce trebuie, adică.

Profesoară.

Mai întâi voiam să fiu profesoară pentru copiii de gimnaziu, după care am descoperit liceul şi-mi doream tare să rămân printre copiii cu spiritu' ăla nebun. De asta voiam să intru la Litere. Şi profa de engleză mă sfătuia să fac asta. Păcat că în momentul când trebuia să mă înscriu la Litere, era o ditamai codoaia, şi ştiind că m-am înscris deja la o chestie, which is jurnalism, nu am mai avut răbdare şi nu m-am mai înscris.

Jurnalistă

Voiam să fiu un fel de Hefe, mai exact. Hefe de la Coma, care avea emisiunea Bring the Noise, pe un canal muzical. Voiam să stau de vorbă cu formaţiile mele preferate.

Acum, am rămas la ultimul meu capriciu, sper să devin o jurnalistă. Nu doar una care scrie articole gen: cum să... în 10 paşi simpli. Ci una care să fie prima la orice ştire, să scrie despre chestii interesante şi relevante pentru societate. Nu cred că mă mai interesează muzica, în sensul în care să stau de vorbă cu oamenii, ariştii preferaţi. Ci chiar vreau să devin o jurnalistă veritabilă. Am programate deja două interviuri. Sper să-mi iasă şi astea două.

Poftim, Anca, am făcut-o.
Leapşa vreau să meargă la Pikchiu, Noldi şi... nu ştiu, cine mai vrea! Tschuss!!!