01:42

picioare tremurânde, lipsite de vlagă.
se plimbă în aşternuturile portocalii, de seară.
un gust dulceag, amărui şi alcoolizat
îmi aprinde şi îmi stinge limba.
mintea îmi zboară tot mai des
în lumea mea imaginară.
e bine acolo, presupun...
e bine.

doar iluzii şi vise ce nu vor fi îndeplinite.
acolo m-aş muta pentru totdeauna.
să nu mă supere minciuna,
să nu mă deznădăjuiască adevărul.
să refac zile întregi, ştergând ce s-a întâmplat
să mă adaptez unui rol demult jucat.
o viaţa ca-n poveşti, c-un final fericit.
poate că asta-i tot ce mi-am dorit.
de dimneaţă totul va fi dispărut...
şi gustul, şi visul şi lumea mea imaginară...
e bine, presupun...
e bine.