S-au făcut doi ani. Idolatrizarea fiinţelor geniale, în concepţia celor ce trăiesc azi - pentru că nu se ştie dacă va mai fi o zi numită "mâine" -, e un proces demn de neglijat. Însă idolii nu-i uită tocmai pe ei. S-au făcut doi ani.
Investeşti patru bucăţi ş-un pic de timp în idoli, iar atenţia lor e îndreptată spre idolatrii altor religii. Investeşti degeaba. Poate vor să mai salveze ce mai poate fi salvat. Dar nu au cum, lor nu le pasă. Uitarea vine când nu eşti pregătit, vine încet-încet, se instalează lângă amintiri frumoase, dureroase sau triste. Le câştigă încrederea mai întâi, apoi le câştigă şi pe ele, pe amintiri. S-au făcut doi ani.
Când Uitarea pune stăpânire pe idol, implicit, idolatrul va fi cuprins de Dezamăgire. Abia atunci se crede pierdut, renunţă la tot ce-l ţinea legat la ochi, mâini şi gândire şi se detaşează. Se va agăţa de alte crezuri, va reuşi să supravieţuiască într-un fel. Îşi va da viaţa peste cap. Uneori Uitarea acţionează instantaneu, nu trebuie să treacă doi ani. Vei deprinde noi habitudini şi vei trăi pentru tine. Poate fi greu sau nemaipomenit de simplu. Detaşarea se învaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu