joi, 4 august 2011

Suntem copii, de-acum vom fi...

Nu-mi place să mă uit la fotografii şi nici să fiu fotografiată. În pofida acestui fapt, am îndrăznit să clicuiesc, constrânsă fiind de o amică, astfel încât am dat peste nişte poze ale unor cunoştinţe comune de-ale noastre. Poze făcute aşa cum trebuie, cum se poartă, în zilele noastre, adică: botic, întinsă pe jos, cu spatele arcuit, adevărate bestii ce se iubesc cu aparatul foto. Ok, se poartă, ştim cu toţii, dar ar fi o chestie interesantă dacă pozantele ar fi fotomodele, doar că nu sunt. Aceste modele wannabe au puţin peste 8-9 ani şi nu trec de 11.
Nu pot pricepe cum au ajuns ele să facă acele pictoriale, nu înţeleg cine le-a inspirat şi cine le-a sfătuit. Care sunt modele lor în viaţă şi de ce acea viaţă nu e normală? Pe vremea mea, copiii se jucau, asta le era treaba. Se jucau până oboseau, luau o pauză şi reveneau la joaca lor ostenitoare.
Da, acum exagerez, evident că ei se mai joacă. Dar pe laptopul roz procurat de tatăl mult prea mândru de fiica sa, care habar nu are să vorbeacă, însă tastează de zor pe mess. Bineînţeles că cer prea mult de la un copil. Dar, pe mine mama mă păcălea de fiecare dată cum că dacă fac un anumit lucru, voi primi ceva în schimb. Şi de cele mai multe ori, nu primeam. Dar, asta nu m-a împiedicat să ies la joacă. Şi să cresc. Şi să respir.
E doar o slabă impresie de a mea, cum că, în ziua de azi, copiii sunt prea răsfăţaţi?
Oricum, am observat că Hannah Montana asta schimbă tot. E mult prea mult roz în jurul meu, şi s-a demonstrat ştiinţific că această culoare instigă oamenii la violenţă. Serios. De asta piţipoancele au botic, pentru a emana violenţă şi dacă nu mă placi, vei suferi - am desluşit întregul mister ce plana asupra conceptului "cocalar - piţipoancă".
Se spune că ne naştem egali, că avem aceleaşi drepturi. Am fost lăsaţi să credem asta, iar sintagmele au fost valabile o perioadă. Toţi eram frumoşi în ochii propriilor noştri părinţi, asta până când s-au inventat concursurile de frumuseţe. Nu mă refer la cele Miss Universe, ci la cele pentru copii. Asta mi se pare destul de aiurea. Ar trebui interzise. Ok, e bine să fim competitivi, dar ne putem concentra şi pe altceva în afară de frumuseţea exterioară??? Nu cred că e prea bine nici pentru fetiţele alea de 3-4 ani care participă. Ce viaţă traumatizantă vor avea. Dacă nu câştigă îndeajunse concursuri, se simt ca naiba! Nu e mai bine să se simtă ca naiba, în cazul în care iau note mici la şcoala? sau... nu ştiu.
Eu, una, m-am săturat să trăiesc într-o asemenea perioadă, în care, fiecare fetişcană se crede model. M-am săturat de boticuri, poziţii cât mai obscene în faţa unui telefon mobil sau web-cam. M-am săturat de falsitate, de toate astea şi muzică de consum.
Cel mai rău, e faptul că această boala, care a cuprins întreaga planetă, nu are leac, antidot.

10 comentarii:

  1. Scrii frumos :*
    :)) Bobo mi-se spune si mie :"> Si-mi place House :))
    Sa ai o zii buna :*

    RăspundețiȘtergere
  2. îţi mulţumesc, Bobo :) îţi place The big Bang Theory? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. se vorbea pe Cinemagia de un film despre un caz real al unui fotomodel care-şi îndemna fetiţa, de 10-11 ani, să facă poze nud/erotice. cu fotograf profesionist, şi alea-alea... nu ştiu sigur dacă a apărut încă, dar mi-ai adus aminte de el, am să-l caut.
    trist ce se întâmplă.

    RăspundețiȘtergere
  4. şi nu era vorba şi despre ceva implanturi cu botox? sau cum Dumnezeu se numesc alea... uatevăr, de parcă dacă aş scrie eu despre asta, voi schimba ceva. E doar jalnic că am ajuns cu toţii în punctu' ăsta, în care nu mai avem cu ce să defilăm.

    RăspundețiȘtergere
  5. da, aşa e, e trist. eu când aveam 10 ani mă jucam fete filme şi băieţi şi plângeam când mă chema mama să mănânc doar pentru că mi'era că pierd ceva din joc. ce treabă aveam eu cu calculatorul, nici nu ştiam ce'i ăla. şi când am auzit prima oară melodia asta era prin 2002 la un film şi dansam cu cearceafu' pe mine că ziceam că-i rochie de seară. ce botox, ce fotomodel. noi eram fericiţi şi fără aşa ceva!

    RăspundețiȘtergere
  6. stiu ca nu-i ok. dar eu incep sa cred ca parintii n-au nici o vina, si mai ales copiii. daca ar fi existat calculatoare pe vremea parintilor pun pariu ca si ei ar fi fost dependenti de ele. mintea omului e mult prea vulnerabila la standardele mediei. si in plus nu toata lumea e capabila sa discearna intre ce e bine si ce e rau. nu toti avem acelasi grad de dezvoltare intelectuala. suntem doar niste bucati de carne ambulante usor influentabile.
    si crede-ma bobo, ce vezi tu nu e doar in Romanica, doar ca traiesti aici si aici le vezi. peste tot exista cocalari si pitipoance, fiecare tara cu ai lui.

    RăspundețiȘtergere
  7. apropo de cocalari si pitipoance, aseara m-a sunat o prietena tare buna, care e acum in Ocean City, si, printre altele, mi-a spus: mi-e dor de cocalarii nostriiiiiiii!!! :))
    imi pare tare rau ca sunt promovate tot felu' de specimene, asa-numite modele... of, there's nothing i could do!

    RăspundețiȘtergere
  8. well, o sa faci candva parte din media. deci nu poti sa spui ca nu poti face nimic :)

    da... pe sistemu "rau cu rau, da' mai rau fara rau"? :))

    RăspundețiȘtergere
  9. inca vreo 4 ani si voi schimba mentalitati!!! muhahaha! :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu m-am uitat inca, astept sa term serialele ce le-am inceput acum si dupaia poate-l voi urmarii :*

    RăspundețiȘtergere