miercuri, 6 iulie 2011

to fest or not to fest?

Se presupunea că am un plan pentru cum îmi voi petrece această primă vară ca studentă. Ei bine, nu stau într-un mare centru universitar de obicei, ci într-un loc unde e doar foarte mult verde vara. Iarna, mult noroi doar. Nu am un plan. Aveam o schiţă, nu prea bine definită, însă aveam o idee... mă gândeam intens la un fest care are loc în apropiere. Mă gândeam să dau o fugă la Gărâna Jazz Festival, dar, evident, nu am cu cine împărţi un cort în acea perioada. Nu sunt doritori, nici măcar oameni ascultători de un pic de jazz... Mă rog, ideea era să mergem cu cortul, dacă se nimerea şi un fest de jazz, era perfect. Bun, m-am bazat pe festul superb ce va avea loc la sfârşitul lunii iulie, undeva lângă Deva, deci, aproape de mine. Vin peste 20 de trupe şi artişti din muzica românească, printre care: Viţa de Vie, Byron, Luna Amară, Implant Pentru Refuz, Blazzaj, Şuie Paparude şi mulţi alţii. Mă vedeam deja acolo, dar am cam ajuns astăzi acasă. Unde, evident, visarea a fost întreruptă, iar eu am fost reanimată, readusă la realitatea, care a fost mai crudă decât sushi (nici nu ştiu cum arată sushi:)))). Nu prea pot ajunge. Unchii mei sărbătoresc 25 de ani de când s-au căsătorit şi vor să organizeze ceva special. Un fel de mini-nuntă, la care sunt prezentă. S-a Stabilit că sunt prezentă deja, iar eu nu am voie să plec nicăieri.
Simt că iar mi-a fost furată o bună parte din independenţă. Cum ajung acasă, cum trebuie să mă simt altfel. Ca şi cum ar trebui să mă comport diferit. Mama s-a speriat data trecută când am fost aici, în vizită... Credea că dacă eu cunosc drogaţi, mă şi droghez. Lucru TOTAL neadevărat. Niciodată anturajul nu m-a determinat sa fac lucrurile practicate de el.
Simt că iar trebuie să dau explicaţii pentru tot ce fac. Nu îmi place asta. Vreau, pur şi simplu, să plec. Să pot decide eu dacă merg la nunta aia sau merg la fest. Vreau să fi fost măcar anunţată: Băi, oricât de tare îţi doreşti tu să mergi acolo la festival, şi deşi mi-ai spus de el de mult timp, nu poţi să mergi, pentru că se întâmplă chestia asta. Ok? Era perfect în regulă. Măcar ştiam şi eu. Concepeam un plan de evadare.
Poate voi fi şi mai tentată să învăţ nişte tehnici de manipulare. Voi rezolva cumva, dar nu ştiu cum. Poate dau lovitura vara asta. Voi metamorfoza piese ale Mădălinei Manole şi Ion Dolănescu în capodopere dubstep. Aşa mă voi îmbogăţi, voi sta într-un loc minunat şi voi reprograma mini-nunta. Sau îmi fac singură un fest la care să îi pot aduce pe oamenii ăştia frumoşi care cântă minunat. Până atunci... Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare.

3 comentarii:

  1. hai maaaa...ce trist,eu in locul tau as pleca...evident,cu toate ca nu ar fi frumos.Ma rog familia mea(o parte din ea...adik aia care nu ii include pe ai mei parinti si inca 2 sau 3 rude) nu merita sacrificii d'astea si orikum nu le-ar pasa daca as fi sau nu la evenimentele organizate de ei. Acum ma gandesc, poate unchii tai merita...atunci,fi aproape de ei,conteaza(crede-ma,mi'ar placea si mie sa fiu aproape asa de cineva din fam).
    In ceea ce priveste festivalul,te pot tine aproape cu un telefon :P:P (si mi-am propus sa ma duc spunandu'i mamei adevarul :O:O...sper sa tina)

    RăspundețiȘtergere
  2. nu creeeed, mergi???? vai de mine... uai, tre' sa fac cumva sa vin si eu... :(((
    da, unchii mei chiar merita... in sfarsit, o sa o scot eu cumva la capat...

    RăspundețiȘtergere
  3. @bobo: pai daca iau una din admiteri...yo zic ca o sa merit. In principiu,da...acum,sa traim pana atunci!
    Mama,iti dai seama ca daca ai veni ar fi bestial,adik yo orikum cred ca o sa fiu by myself....dar unchii taai.. :(:( ...zi'le sa faca party'ul la concert :)):))

    RăspundețiȘtergere