Fuse şi se duse.

S-a alăturat şi ea Clubului 27. Nu credeam că se va întâmpla.

Acum doi ani am văzut, din greşeală, un documentar pe VH1. Era despre muzicienii care au murit, din diverse cauze: droguri, depresii => sinucidere, la vârsta de 27 de ani. Mă rog, după ce au fost menţionaţi toţi cei ce au murit (Kurt Cobain, Janis Joplin, Jimi Hendrix, Jim Morrison şi Brian Jones - ciudat, în afară de Cobain, numele tuturor începe cu "J") şi cauzele morţii lor, în documentar se preconiza moartea artistei Amy Winehouse, care mai avea doar 2 ani şi împlinea 27 de ani.

Astăzi, mai mult ca niciodată am început să lălăiesc piese de-ale ei. Fredonam melodii întruna, mai mult în gând, că oricum nu mă mai suportă ai mei. Iar azi, prin oraş, evident, venise vorba de droguri şi automat mi-a revenit Amy W. în minte. Şi mă gândeam că a trecut ceva vreme de când văzusem documentaru' acela şi tipa e încă în viaţă. Nu ştiam exact cât timp a trecut, câţi ani mai are tipa. Mă gândeam că am văzut recent un concert al ei şi, desigur, momentele de neuitat din ultimul concert, când aruncă cu microfonul în public. Mă gândeam că ea a reuşit să treacă peste aşa-zisul blestem. Toate astea, chiar azi. În seara asta, ajunsă acasă, deschid pagina de facebook şi văd că o amică din Olanda (care face nişte coveruri Anouk minunate - tipa se numeşte Marijke Mamaril, youtube her) avea postată o piesă de-a lui Amy şi mesajul R.I.P.

Am crezut că e o glumă sau că a înnebunit, după care deschid repede toate paginile ziarelor pe care le citesc şi văd mare ştirea: Amy Winehouse a murit!!!

Fuck it! N-a reuşit să rupă blestemul şi să reziste până împlinea 28. Nu asta e ideea. Ideea e că îmi păare tare rău că s-a dus. Cred că e una din drogatele mele preferate. A fost. Adică, nu o condamnam că se comporta aşa, măcar era o artistă sinceră. O voce cu adevărat bună.

A intrat în marele Club 27.

Pregătiţi-vă de ştiri interminabile cu şi despre ea. O săptămână de acum înainte, mass-media o să vuiască. Păcat.