joi, 24 martie 2011

I'll find my happy place.

Am început să scriu. Am mai spus asta? Nu ştiu... Oricum, scriu. Asta e important. Pentru hrănirea ego-ului, presupun că e... că pentru mine nu prea... adică da, era un timp, când îmi plăcea să scriu, şi-mi doream să fiu cândva autoarea unui roman mai ciudat, sau nu ştiu ceva de gen. am început n-poveşti, pagini de word, copaci salvaţi de la tăiere şi ciorne de la torturarea cu pasta pixului meu. Am început, într-un timp să le şterg, şi da, le-am sters. cam tot ce-mi propun reuşesc în ultimu' timp: să mă fac de râs, în principu. A.. da, şi implicit, să mă înroşesc de fiecare dată.
Scriu pentru un proiect studenţesc, if I may call it that way, e un fel de ziărel. Sincer, nu cred că mai pot rămâne. Adică, da.. e aproape ok tot ce se întâmplă, dar parcă vreau să mă certe nişte oameni pentru faptul că sunt inaptă şi nu mă descurc. Nişte oameni cu experienţă PRECOCE, şi nu PRECARĂ. Nu sunt în stare să fac o ştire cum trebuie, da' cică "am fler pentru interviuri". Nu ştiu cum un om de presă poa' să-mi zică asta - mie, unei fiinţe care habar nu are pe ce lume trăieşte, care a făcut mate-info în liceu şi nici nu ştie de ce a ales jurnalismu' ca facultate, că viitor în media, nu are -, mai ales că-s slabă de înger, naivă şi foarte uşor influenţabilă. Am filme-n cap. Şi nici măcar nu sunt despre teorii ale conspiraţiei. Îs doar comedii. De prost gust. Dar nu mai rele ca cele în care joacă nenea ăla, pur şi simplu penibil, Ben Stiller. Deci da, scriu pentru un fel de ziar al anului 1, de la jurna... Sincer, am mai rămas, pentru că am vrut să şeruiesc interviul cu Ada, un om minunat şi deschis (şi încă nu am întâlnit-o faţă-n faţă). Ăsta ar fi motivul.
Nu mă plâng de ce mi se-ntâmplă, asta să fie clar. Nu mă plâng deloc, am oameni faini lângă mine şi toate lucrurile-s minunate. Dar vreau să fiu mustrată de cineva, să mă aducă cu picioarele pe pământ. Să nu mai visez în timp ce libienii nu mai ştiu cu cine se mai luptă şi, mai ales, pentru ce.
De obicei, nu avem un scop bine-determinat, sau dacă avem, îl uităm pe parcurs. Sau suntem cu toţii avari, şi ne dorim mai mult decât putem duce, uităm de clipele frumoase produse de un simplu zâmbet. Acum, zâmbetul, monedă de schimb cândva, a fost înlocuit. Nu se ştie exact de către ce, dar a fost. Mi-ar plăcea să am de la cine să învăţ ceva. Ah, cât de schimbătoare sunt. Până acuma, fugeam de oamenii care mă criticau. Dar, încet-încet, am devenit prietenă cu unii din ei. Mi-au explicat că, de fapt, alea, sunt doar sfaturi. Şi-mi place să primesc sfaturi sub măşti de critici. O să mai poposesc pe aici.
Şi acum un featuring, un super duet: Sepultura şi Katie Melua. Watch them pe rândeişon.

7 comentarii:

  1. acum vreau sa fiu rea. n-o sa-ti cer permisiunea sa fiu. o sa dau buzna in propria ta casa si-o sa-mi manifest rautatea.
    da, ai inceput sa scrii. de ceva ani chiar. si de cand esti copil mare de facultate o faci tot mai bine. nu te laud. nu te critic.
    draga bobo cu b mic,
    mi-a scris zilele trecute diriga din liceu [care era de fizica] si m-a intrebat mai multe detalii despre reactoarele din japonia. nu i-am raspuns. din toate zilele alea stiu un singur lucru: japonia, tsunami, reactore, bum. atat. restul, nu ma intereseaza. nu pentru ca as fi o indiferenta. ci mai degraba oentru ca oricum, in fara de sa ma rog pentru ei, n-am cum sa-i ajut.
    revin. nu esti o ignoranta. eu zic ca nu are rost sa ne consumam timpu cu chestii inutile.
    si ultima chestie. nu te mai dezconsidera! e bine sa vrei sa inveti. e foarte bine! dar nu te mai crede o inutila. pentru ca nu esti.

    cu drag,
    o nemernica :)

    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. OMG! de ce m-am semnat bobo? :)) :|:|:|
    scuze. chiar sunt o nemernica :))

    RăspundețiȘtergere
  3. uai, chiar azi vorbeam cu un distins domn despre neamtul ala ce ascunde lucruri prin casa, aka Alzheimer, si cum ca ne influenteaza mult de tot... de asta credeam ca eu imi comentai chestia. m-ai cam speriat!
    oricum. am nevoie de oameni care sa-mi zica ce gresesc, iar la ziarel, nu prea sunt.. adica, fiecare e cu treaba lui. dar e bine...

    RăspundețiȘtergere
  4. @bobo: esti praf...pleaca acasa! Ce ai mah cu bietul Ben Stiller?Frateee...esti de 2 ori mai praf decat credeam....Gata?E ok?Te simti jalnic?Ai invatat? :))

    Bay,cel mai bun critic al tau esti chair tu,chill prietene,lumea o sa inceapa sa iti dea tigai in cap cand nu ai nevoie de ele.Ce?Tu credeai ca atunci cand ai nevoie de suturi,ele vin?Nu,amice....lucrurile functioneaza putin mai complex....dar e ok.

    ...si mai zic sa renunti si la faculta' ca nu....adica nu e de tine,si sa te faci florareasa.Yo acolo te vad...deci asta e viitorul :P:P :)):))

    RăspundețiȘtergere
  5. asta e raspunsu>:D<>:D<>:D< mersi Deea, aveam nevoie de asta:D:D:D

    RăspundețiȘtergere
  6. sau poate imi dezvolt eu, fara sa stiu, o a doua personalitate pe care o cheama bobo :))

    RăspundețiȘtergere
  7. mamaaaa...sunt mandra de mine,chiar am ajutat pe cineva care nu este...eu. Mama,ce tare sunt :D

    RăspundețiȘtergere