joi, 24 februarie 2011

Mainstream vs Underground

Serile trecute, mi-a fost dat să văd o chestie ce m-a uimit, dar care, într-un fel, m-a făcut să înţeleg de ce unele trupe, posturi muzicale radio, sau chiar tv vor rămân underground toată viaţa lor... posturile audiovizuale, cu siguranţă vor dispărea încet-încet... şi asta din cauza unor oameni, care confundă noţiunea de muzică bună, faină, cu cea pe care o aud peste tot. Momentan, muzica bună, e muzica de club.
După cum ziceam la început, serile trecute, eram la o tanti acasă, jucam remi/rummy/remy şi ca de obicei se punea un zgomot de fundal, zgomot imitat la unison de toată lumea, aka club music. Nu ştiu ce a fost în capu' meu, că am îndrăznit să cer şi eu o piesă... nu mai ţin minte exact ce era... aaa, ba da, era o piesă, care nu pare atât de underground, că din câte ştiu eu Fatboy Slim, se cam ascultă, aşa că am cerut piesa pe care o voi posta imediat ce termin de scris... ei, la audiţia piesei, lumea a avut o reacţie... Ce îi asta?!? mă gândeam, daaaa, le place, wow!!!... şi ei: să schimbe cineva melodia asta!!! cum poţi asculta aşa ceva??? Asta-i muzică de divorţ... ca şi cum muzica a fost creată doar pentru evenimente social - culturale, sau în cazul de faţă, sociale, dar foarte ne-culturale... nu cred că muzica a fost inventată pentru aşa ceva... nu a fost cântată şi făcută pentru aşa ceva... nu s-a trezit el marele Mozart într-o dimineaţă, când încă mai avea 5 ani, ş i a spus: bun! am făcut muzică pentru nunţi, botezuri, hai să bag una şi pentru divorţuri... sau poate s-a întâmplat şi asta... poate.
În altă seară, chiar ultima pe meleagurile copilăriei fuzionate cu adolescenţa, a venit şi fratele meu cu noi. Un tip, de acolo, era de partea noastră. Şi a făcut cea mai mare greşeala din viaţa lui. A cerut Rock. Fratele meu, a pus un pic de Metallica. Eh, lumea i-a apreciat, mai mult sau mai puţin, i-au făcut satanişti şi în multe alte feluri... deşi piesele erau: the Unforgiven 1, 2 sau chiar 3... naşpa... când am vrut Marley, mi s-a pus nu ştiu ce clubăreală, pentru că Marley, cică are o muzică prea lentă... şi nu te binedispune... ok, ok, atunci ce ziceţi de... Asta?? eee? nu e faină?... ba da, îmi răspunde cineva, haideţi mă băgaţi o Andra, o Alexandra Stan, sau mirifica Inna... lăsaţi-ne cu nebunii voştrii!!! ok, deci, lumea nu poate asculta piese aşa drăguţele. Bob Marley e câh, Metallica e vocea Satanei, Kenneth Bager are o grădiniţă obligată să cânte, iar Fatboy Slim e mult prea altfel... ok, ok, ok! De asta mor radio-urile care îndrăznesc să bage şi altfel de muzică... eh, e bine cât cei de la Youtube, nu interzic muzica asta... Oai, dacă puneam piese de la Implant pentru Refuz sau Truda? Cred că mă întorceam în Timişoara bătută...
piesa de care spuneam... şi care m-a ajutat să iau "neşte" examene:

3 comentarii:

  1. ţâpă-te pe linoleu!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. nu mă ţâp că nu-i al meu, nu-i al meu!!! :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Aici cred ca ar trebui sa se implice mai mult postul national (care primeste bani direct din buzunarele noastre) si sa promoveze mai agresiv culturalul si posturile mai ok.

    In Marea Britanie, cel mai mare sii important post radio al BBC-ului nu este BBC Radio 1 care da muzica pop cea mai mainstream ci BBC Radio 4, un post bazat doar pe programe vorbite (de la discutii la piese radiofonice, documentare si programe pline cu umor britanic).

    Ala cu muzica mainstream (si aici precizez ca e pop si nu neaparat muzica de club) e pe locul 2, iar pe locul 3 este...BBC Radio 3 - care da muzica simfonica, discutii culturale si tot tacamul.

    Radiourile private, comerciale, intr-adevar nu prea au gust (ca si in Romania), dar din cauza multi-culturalismului existent in populatie dai cam de orice fel de muzica atunci cand cauti printre frecvente.

    Este insa unanim acceptat ca din cauza BBC-ului care stie sa-si promoveze toate posturile la fel de bine majoritatea oamenilor (excludem imigrantii care vin cu obiceiurile si fixurile de acasa) stiu sa aprecieze muzica buna.

    RăspundețiȘtergere