marți, 4 ianuarie 2011

Prietenii rămân prieteni. Cei care n-au rămas... înseamnă că n-au fost.

Acasă.

Niciodată „acasă” nu mi s-a părut un cuvânt cu mare însemnătate. Acasă era doar casa şi oamenii din ea. Atât. Asta până ce s-a decis că mă mut în Timişoara, un oraş minunat, ce-i drept. Am început facultatea, eram speriată de bombe, gen oameni noi şi drăguţi, cu care nu puteam să vorbesc, pentru că, pur şi simplu, îmi era ruşine. Fără să ştiu de ce. În timpu’ ăsta, mi-am dat seama cât de mult îmi lipseau prietenii de acasă, dar mai ales oamenii ce stăteau în casa pe care trebuia să o numesc „acasă”. Din dor în dor şi lipsă în lipsă, m-am împrietenit cu bombele.

Totul a devenit atâââât de fain şi drăguţ, că-mi dispăruse doru de casă. Acum am două „acasă”. Cea de mai sus de care tot vorbeam, familia, iar cea de-a doua „acasă”, e în Timişoara, acolo am prietenii. Puţini, e adevărat. Nu am nevoie de foarte mult de obicei. Oricum, persoanele pe care le-am întâlnit acolo, îmi dau senzaţia de: „aşa ceva nu se poate!!!”. Eu nu mă văd ca fiind o persoană cu care altcineva ar vrea să-şi petreacă timpul. Sunt mult prea drăguţi. Şi când îmi plăcea mie să stau tot mai mult cu colegii, a venit vacanţa. Trebuia să mă întorc acasă.

Îmi părea rău că-mi lăsam colegii, dar mă bucuram când ştiam că o să-mi văd prietenii de acasă. Îmi lipsiseră. Am ajuns acasă şi totul era alb. Frigul, de asemenea, prezent. Dar era alb şi mirosea puternic a iarnă. Iubesc iarna. Am avut iar 10 – 11 ani. Mă dădeam cu sacu’, cu draga de Ramona şi cu scumpa Oana, vară-mea. A fost frumos, dar nici urmă de prieteni. Oricum, am găsit ceva, ceva ce m-a anunţat că nu mai sunt prieteni pentru noi acolo. Am putut trăi cu gândul ăsta, chiar mă amuza. Oricum, un om fain spunea la un moment dat: Prietenii rămân prieteni. Cei care n-au rămas... înseamnă ca n-au fost. Şi omul acela avea dreptate. Urma Crăciunul. Evident, niciun moş sau umbră de boşorog, nu s-a îndurat să pună frână şi în apropierea mea. După 3 zile de aşteptare zadarnică, am plecat şi la ceilalţi bunici. Două zile. Au trecut foarte repede. Reîntoarsă acasă, am uimit-o pe mama cu talentul meu de bucătăreasa. Am făcut nişte prăjituri gustoase, mi-a luat o grămadă de timp să le.. prepar, cum s-ar zice. Prăjiturile minunate, se numesc, de fapt, bezele. Şi alea s-au dezumflat cum le-am scos din cuptor. Măcar au prins culoare. Noaptea dintre ani, a fost fantastică. Am preluat o idee de la Pikchiu, şi fix aşa mi-am petrecut revelu’. Ideea era... conferinţa pe mess. A fost frumos. Am vorbit cu Ramona, deşi ne desparte o căsuţă. Şi cu Anamaria, am vorbit.

La miez de noapte, Black, câinele meu drăguţ, era panicat. Începuseră artificiile să pocnească. Am ieşit afară, să văd cum se colorează cerul, apoi am plecat la Anamaria. Frumos. Anamaria nu s-a schimbat deloc. Pe urmă am pluguşărit-o pe Ramona şi dupaia am plecat acasă.

Chiar a fost o vacanţă frumoasă. E un fel de retragere în munţi. M-am relaxat total, iar în timpul relaxării mi-am dat seama că asta e tot ce mă mai aşteaptă acasă. Ai mei şi atât. Nici nu am nevoie de mai mult. Doar famila contează. Prietenii cum vin, aşa pleacă, ba la munte, ba la mare, fiecare cum şi unde poate. Familia, în schimb, o să fie mereu acasă. Familia o să mă primească de fiecare dată, că sunt parte din ea, bine, şi sunt obligaţi să mă primească, nu au de ales!!!

Îmi pare bine că, deşi nu mi-am mai schimbat lentilele ochelarilor, am văzut cine contează cu adevărat. Îmi pare rău că i-am tot dat la o partepe ai mei cât încă mai aveam prieteni.

Două săptămâni= vacanţă. Vacanţă= Acasă. Acasă= ai mei.

End of story. <3<3<3

6 comentarii:

  1. Foarte frumoase sărbătorile tale:) cam ca și ale mele. Ele sunt dovada faptului că n-avem nevoie de petreceri grandioase ca să ne simțim bine

    RăspundețiȘtergere
  2. dară. nu tot timpul îi fain la petreceri. şi chiar o fost fain de tot. am ascultat ce muzică am vrut eu să ascult. şi, mai ales, am stat cu ai mei:D:D:D:D

    RăspundețiȘtergere
  3. bay daca stai sa te gandesti aia care nu iti mai sunt prieteni,te-au invatat cele mai importante lectii de viata pe care nu ai fi putut sa le inveti de la nimeni.In ultima vreme asa am inceput si eu sa privesc lucrurile: "x a fost un dobitoc....dar am invatat ca...".Mai bine ca t-ai dat seama acum decat mai tarziu....Bucura-te de cele 2 case pe care le ai,altele ca ele rar mai intalnesti

    RăspundețiȘtergere
  4. eu inca nu am invatat nimic din asta. decat ca nu mai pot sa am incredere in oameni. IAR!!! o sa ma bucur de cele doua case, atata de mult... mai ales ca am niste oameni faini in jurul meu. o sa incep sa-i pretuiesc si mai tare decat ar trebui.

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
    Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
    Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.

    www.radiowhisper.com
    Multumesc,
    Cu stimă Vlad!

    RăspundețiȘtergere
  6. cred că e o glumă proastă... sau ceva de gen.

    RăspundețiȘtergere