Cred că zodia mea e una norocoasă. După ce câteva zile, am tras de mine să citesc din mirobolanta cărticică de Introducere în relaţii publice, m-am dat bătută şi am spus că o să mă concentrez pe un singur capitol, deşi era puţin probabil să ne dea fix acelaşi subiect. Sincer, am avut o presimţire... de dimineaţă era cam friguleţ. După o cafea cu colegii la barul "din incinta organizaţiei publice, formale, sau instituţiei", am plecat, fiind sunate de o altă colegă, spre amfiteatru. Studenţi, seminaristă, prof: elementele principale ale unui examen programat într-o marţi dimineaţa.
Ziceam de zodia mea că e norocoasă, dar şi de presimţirea mea... subiectul dat a fost capitolul, mai mult citit, decât învăţat, de mine.
Lăsând examenul şi superba sesiune deoparte, de curând, mi s-a spus că nu ştiu să scriu. Am probleme în exprimare, iar ceea ce fac aici, nu e tocmai creativ şi drăguţ. În sfârşit, s-a găsit cineva care să-mi spună asta! Şi mă bucur tare mult. Până acum, eu scriam pe chestia asta ce se vrea a fi un blog, doar chestiile care mi se par mie importante, lucrurile pe care nu vreau să le uit, oricine mă cunoşte, trebuie să ştie că numai memorie nu am. Din cauza asta există blogul. Nu e normal pentru o persoană posibil viitoare jurnalistă, să nu ştie să scrie. Să nu poată fi creativă.
Nu am vrut vreodată ca blogul ăsta să fie citit de cineva... nici nu mă aşteptam. Dar na, e pe net, deci e accesibil. E foarte ok, când ştii că scri şi sunt doar 3 persoane interesate de el. Numărul a crescut, nu ştiu cum, dar cert e că nu mă simt tocmai bine să ştiu asta. Lucrul ăsta mă inhibă, şi mă face să nu mă pot exprima aşa cum vreau. Singurul aspect ce-mi mai place la blog, e faptul că-l pot numi al meu. E singura mea proprietate. Nu am mai nimic, de fapt, chiar nimic, în afară de el. E un loc unde-mi descarc nervii, postez frustrările, astea-s cele mai multe, dar e un loc, unde chiar sunt eu. Unde nu mi-e deloc aiurea să scriu ce gândesc, asta doar în zilele în care chiar gândesc. Erau unii oameni, care-mi citeau "blogul" şi-mi ziceau că ce fain scriu şi că-s amuzantă. Evident că nu i-am crezut, mă ştiu doar de atâta timp. Mi-a părut bine, când un om, care, din câte am văzut, se pricepe la scris, mi-a zis că mai trebuie lucrat la modul meu de exprimare, şi de asemenea,îi musai să ies din tipar. Îi foarte mulţumesc că m-a adus cu picioarele pe pământ, mă simt muuuult mai bine să ştiu asta. Merită o halbă de ceai.
În concluzie, cred că ar trebui să-mi spună mai multă lume asta, de fiecare dată când nu li se pare în regulă vreo postare. Mulţumesc, nenea!
mie mi se pare ”normal” să scrii cum îți place, nu cum îi place altuia...că, na, doar e blogul tău. eu te citesc pentru că-mi place cum scrii, și ce scrii, but, e alegerea ta să fii oricum vrei:)
RăspundețiȘtergeremda. asta încercam şi eu să explic, că aici scriu cum vreau, nu-mi impune nimeni ce ar trebui să fac, să scriu. dar dacă omul aşa a spus, că nu mă pricep, ceea ce e foarte adevărat, păi trebuie să-l cred. şi trebuie să mai exersez în word.:D dar e ok, îmi place că a fost just.
RăspundețiȘtergere