Nici nu ştiu de unde să încep. Încă mă aflu într-o stare de şoc. Nu pot să cred o grămadă de lucruri. Acum urmăresc ştirile şi facebook-ul, ca şi când acolo se întâmplă ceva, care nu numai că e incredibil, dar e şi ceva care pare că vedem un film terifiant: oameni intoxicați cu fum, într-un club bucureştean. 27 de morți! Dumnezeule!
Abia am ațipit puțin acum, spre dimineață, mă tot întrebam cum e posibil să se întâmple aşa ceva în zilele noastre. Mă gândesc la familiile acelor copii morți, la cunoştințele şi prietenii celor răniți şi cum ar putea fi ei ajutați. Mă gândesc la ce au putut ei să simtă când au văzut tavanul înflăcărat că îşi leapădă bucățile asupra lor prinşi în acea locație.
În jur de ora 1, astă-noapte, văd că e ceva agitație pe facebook. Nu înțelegeam de ce publică unii oameni acelaşi număr de telefon, de ce alții anunță unde şi când se poate dona şânge. Inițial am crezut că iar sunt martora unui alt trend născut şi crescut pe facebook. Până când ajung la paginile de ştiri. Citeam iar şi iar titlurile, aminitindu-mi ca prin ceață de evenimentul care trebuia să aibă loc cam în perioada asta. Am lăsat Comedy Central şi am încercat să găsesc canalele de ştiri. Aceeaşi ştire. Încep să sap pe facebook, printre evenimentele de care ştiam şi găsesc pagina lansării albumului băieților de la Goodbye to Gravity. Acolo, un sondaj făcut de cei care probabil au ieşit din club. Şi pagina continua să se actualizeze. De fiecare dată câte o întrebare de genul: ştiți ceva despre X? Mi-am dat seama că am câteva cunoştințe care probabil au mers. Cu gândul ăsta în cap, nemaiputând să mă controlez, încep să tremur. De unii nu dau imediat. Pe pagina evenimentului curg tot felul de comentarii, unele devenind absurde. Creştini îndoctrinați care spuneau că e vina genului de muzică şi a sărbătorii păgâne şi aşa meritau. Alt obosit care nu ştiu cum a ajuns acolo a început să facă pe trollul lăsând pe post de comment, melodia Annei Lesko. Nu era cazul. Altu' urla ascuns după nick-ul "mircea badea chiar el" ceva de Oprea şi Arafat. Din nou, nu era cazul. Unii puneau informații vitale, dar săreau alții care râdeau: vai, ce ironie - numele trupei, numele albumului, designul afişului şi cum una dinte melodii se numea the day we die. Teorii ale conspirației peste tot. Citesc cum unii cred că e un plan al lui Oprea, pentru a distrage atenția de la evenimentul recent. Pentru o clipă am crezut că ăla e finalul, după ce că are loc o tragedie ca asta şi în loc să ne concentrăm la lucrurile pe care le cunoaştem şi le aflăm treptat, noi începem să  ne mâncăm înte noi. Să acuzăm fără o bază. Dar observ că numărul celor care vor să ajute în orice fel, creşte semnificativ, şi atunci prind speranțe. Oamenii se interesează şi se anunță între ei, chiar fiecare informaţie e vitală.
Acum nu e momentul să facem pe atotştiutorii, nu e momentul să ne luăm aere de români aroganţi. Ci dimpotrivă, acum e clipa aia în care trebuie să fim uniţi, să ne ajutăm. Sigur, Oprea nu trebuie uitat. Proprietarii, administratorii, cei responsabili pentru dezastru trebuie şi ei identificaţi, la rândul lor, şi traşi la răspundere. Nu e loc acum de teorii ale conspiraţiei, ironii "fine", nu e loc de răutăţi gratuite şi acuzaţii nefondate. E loc pentru de empatie şi sânge.
 Dar mai întâi de toate, sa fim cu gândul alături de victime şi familiile lor.