A.M.

Doarme? Eu nu pot să dorm acum. E abia 3 şi un pic dimineaţa, nu după-amiaza.  Oare ce face acum, de ce nu m-a căutat azi? Ştiu că a fost un pic ocupat, dar... unde a dispărut? Exagerez... Poate e plecat pe undeva. Poate e cu cineva. Nu! Nu trebuie să gândesc în felul ăsta. Ar trebui să-i fiu recunoscătoare pentru tot. Poate doarme liniştit. Să-i fi trimis un mesaj? Dar nu, că oricum nu are de pe ce să-mi răspundă. În plus, poate îl trezesc sau deranjez. Acum par genul ăla de fată de apare şi pe 9gag întruna, aia, cu ochii mari care îşi stresează bf-ul. Acum par posesivă. Sper să nu fiu vreo disperată dintr-aia, ce vrea să ştie unde umblă, cu cine, cât mai stă, nu. Nu îmi plac lucrurile astea, doar că... doar că nu mai ştiu nimic de el de câteva ore bune. Adică, nimic... Nu ştiu a mă comporta.
El îmi induce anumite stări şi îmi inspiră o grămadă şi un pic de lucruri. Doar gândidu-mă la el îmi vin în minte peisaje de vis de tipul plaje însorite, hamace, party-uri reggae, răsărituri, conversaţii interesante şi amuzante, verde, calm, siguranţă, speranţă, imagini superbe din întreaga lume, cascade, insule, explcaţii asupra unor fenomene, lucruri şi personaje istorice, diverse mâncăruri de pe tot mapamondul, vară, muzică clasică, rap - atât românesc, cât şi de pe plaiuri străine - universuri paralele, the big bang theory, bored to death, whiskey, tom waits, jason schwartzman, ray liota, so on and so for. Vara, mai ales. Când se ajungea la orele astea şi noi încă mai povesteam. Când mai stăteam afară, că mă suna le one of the best friends din America şi imita pescăruşii. Şi intram în casă, mă aşezam la laptop şi iar povesteam cu domnul care-mi făcea în ciudă că el a cutreierat Timişoara cu cel mai bun prieten al meu de acum. Şi de fiecare dată când vedeam că îmi vorbeşte, mi se lumina faţa. Şi nu vreau să mă obişnuiesc cu nimic, nu vreau să cred că totul mi se cuvine, pentru că dacă fac asta s-ar putea să iau totul în glumă. Şi să nu tresar de fiecare dată când mă pot bucura de lucrurile astea. Urăsc rutina. Totul va deveni rutină dacă mă obişnuiesc, nu? Ce proastă, normal rutină = obişnuinţă. Nu vreau asta... Vreau să simt tot. Vreau să nu pierd tot ce am spus mai devreme. Vreau să mă minuneze tot. Vreau să ştiu că doarme liniştit...