mmmdeci.

Oh, iată-mă contemplând asupra ultimului episod din ceea ce se cheamă That 70’s show. Ca oricare alt serial ce mi se părea super, şi acesta a avut un ultim sezon destul de … mm, cum să-i spun? Dezamăgitor. Aşa, ultimul episod a fost chiar super, Eric s-a întors, la fel şi Kelso. Nu îmi imaginam că o să-mi lipsească fix el, Ashton Kutcher.

Exact în acest moment, pe Pro tv, Eric Forman este unu’ Eddie din Spiderman 3. Şi e super. Îmi place că el, Forman which is, a ajuns să lupte împotriva celui cu care avea cearceafuri, le Spiderman. Moaamnă, câţi super-eroi şi naşpa-eroi, într-un singur film. Ţin cu Forman.

Revenind la ultimul episod din That 70’s show, mi-am dat seama că viaţa e pe bune, putem să ne prostim cât vrem, dar, la un moment dat, deşi se întoarce Forman din Africa şi Kelso din barul de striptease din Chicago, trebuie să mergem mai departe şi să începem să trăim. Să ne asumăm responsabilităţi. Aşa că, acum în mintea mea, totul e aşa: Die unie venim? Care-i baiu’ cu viaţa? Şi unie amaru’ nost’ merem? No, tăt o să fie binie? Ni-om diescurca? Şi cine banii-răi îi Nicky Minaj???

Agăţându-mă de un fir de pânză de păianjen personificat într-un super-erou cu un costum colorat, zbier în gura mare: HAI FORMAN! deşi, bănuiesc că pierde, că deh, doar persoanjele pozitive trăiesc şi scapă cu viaţă...