O zi faină, îţi doresc! Din inimă, chiar. O scurtă privire peste discuţiile noastre şi toată faţă-mi pâlpăie luminiţe verzi. Luminiţele verzi equals verdy good. Cuvinte ce se-mplântă-n mintea-mi necoaptă, transformă tot într-o căldură resimţită în stern, un nod în gât şi-o muşcătură zdravănă ce lasă-n urmă buze rănite. Vorbesc alambicat? Nu, nu... doar... nu. Ştii, de multe ori m-ascund, că nu ştiu a mă comporta cu oamenii. Mai ales de genul ăsta. Prefer să las de la mine, atât de mult, doar ca să nu mă arunc în discuţii fără sens. Îmi plac polemicile, dar nu certurile. Şi atunci, toţi îşi iau hainele de scandal şi mătură cu mine pe jos. Nu-mi pasă. Aparent. După ce şi-au terminat treaba şi liniştea se lasă, rămân acolo, prăfuită cu praful lor şi-ncep să curăţ c-o substanţă sărată. Uneori, e tare bine. Alteori... nu. Mi-e dor acum de vremea aia când doar scriam. Şi scriam. Şi scrisu-mi era bumerang. Cel mai dor îmi e de timpul în care picioarele-mi mergeau singure, creierul fiind în stare de şoc. Niciodată nu-mi venea a crede că mie mi se întâmplau lucruri frumoase. Parcă se întâmplau în altă viaţă, dar nu a fost mai departe de 3-4 luni. Hai, 5-6.
Îţi doresc o zi frumoasă! Şi un şampon la masa 14, vă rog. Avem nevoie la ceai. Mi-ai inserat muzică-n sistemul nervos, iar acum, nu mai pot scăpa. Am reuşit un micuţ lucruşor, i brought you closer. Ar trebui să fiu mândră de mine, dar nu-s. Nu pot să profit, m-aş simţi vinovată. De aia, nu-ţi vorbesc prima. Îmi plac oamenii lângă care pot tăcea, e aşa de bine. Rar întrezăresc persoane cu care împărtăşesc aceleaşi simţăminte. I wish you could stay forever.
Îţi doresc o zi în continuare şi îţi mulţumesc de ocazia de care ai dat dovadă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu