miercuri, 7 septembrie 2011

meci, imn, gazon. made in romania.

Mare meci, mare! Se întâmpla aseară, un meci senzaţional se preconiza că va avea loc pe bijuteria nou-achiziţionată a Bucureştiului, Naţional Arena. Am renunţat, în principiu, la ieşirea mea zilnică, doar ca să fiu naţionalistă şi microbistă. Sincer, singurul motiv pentru care am vrut să mă uit la meci, a fost bijuteria mai sus menţionată. Pe urmă, să văd un spectacol, atât în teren, cât şi în tribune. Galeria ar trebui să fie responsabilă cu încurajarea echipei, cu atmosfera specifică unui meci de fotbal. Aici nu mă refer la galeriile echipelor bucureştene, pentru că, de cele mai multe ori, punctul culminant e atunci când încep să se bată între ele. Un lucru care nu ar trebui să aparţină celor din Capitală, ci sălbaticilor. Atmosferă din tribune a fost... jalnică. Ori pe televizorul meu nu a fost redat meciul în mod corect. O galerie trebuie să facă spectacol. Poate provincia crede asta. Poate doar în provincie se găsesc suporteri care-şi iubesc echipa. Dar, destul despre galerie, şi, ca să fiu în trend, să vorbim despre IMN.
Imnul a fost cântat de Marcel Pavel. Mă aşteptam să facă pe imn, ce face şi pe piesele lui. Să lălăiască. Dar ca un tenor cu 10 pe linie la Conservator.Şi grimasele lui, desigur. Eh, tacâmul a fost complet. Cică a greşit imnul, oda menită să îmbărbăteze echipa naţională, Steaua, şi să-i trimită la luptă!!! Na, acum ce să zic, l-a lălăit şi pe ăsta. Oamenii sunt aşa de previzibili. Eu ştiu că, de fapt, Marceluş a vrut să făurească din imnul naţional, un nou hit care să rupă gura târgului. Însă, mai întâi, a franţujilor. Nu ştiu dacă şi-a atins ţelu', dar, cu certitudine, a făcut valuri - nu ca alea din tribună - astăzi, Prefectura Capitalei a anunţat că FRF şi Marcelino trebuie să plătească 5.000 de lei. De ce? De căciulă. Motivul e simplu: Marcel Pavel a cântat aiurea. Dar mă întreb, de ce se autosesizează Prefectura acum? Da, a fost un meci teribil, gazonul ne-a făcut de tot râsu', iar cântecelul de început, a fost cam pe lângă. Dar nu foarte. Prefectul Bucureştiului, vrea ca federaţia să plătească (şi, după mine, poa' să şi moară) şi şi domnul cântăcios premiant, că, cică, Imnul nu trebuie să sufere modificări. BUUUUUN! Atunci, de ce la ziua naţională celebrată de noi pe 1 decembrie, putem auzi pe teve "Hai, dejteaptă-te, române!!! fără număăăăăăărrrr!!!" Acolo nu ar trebui să se autosesizeze? nu ştiu, întreb doar. Sigur, imnul varianta Pavel de aseară mi se pare bestială comparativ cu cele enşpe mii de variante, puternic modificate la fiecare 1 decembrie. Nu ar trebui ca de ziua naţională imnul să fie intonat corect, iar el să aibă o importanţă mai mare atunci? uatevăr... 
Ganzonul... of Doamne! Mai bine jucau pe nisip...
Cam aşa ar trebui să fie o galerie, împreună cu echipa, ar trebui să formeze un întreg. Chiar dacă echipa e în liga a doua: 

iar aşa a sunat noul hit al lui Marcel Pavel:
Marcel Pavel a dat de pamant cu imnul national
 
 Vezi  mai multe  video    din   incredibil

luni, 5 septembrie 2011

ţine minte.

pur şi simplu mi-e dor. mi-e dor de big bang-ul meu. big bang-ul meu e Viţa de Vie. Cu ei a început totul pentru mine. mi-e poftă de Praf de stele şi de Un om c-o chitară şi de Totata şi de Visare....
Tocmai mi-am ales piesa preferată, din toate celelalte piese preferate, marca Vdv. 
da, simt că rezonez cu mesajul melodiei ăsteia, mai ales acum. Aş mai sta o oră-două de poveşti cu cei de-acasă... aş vrea să pot ... 

vineri, 2 septembrie 2011

hai să mai promovăm muzică românească, episodul 3

Aseară mi s-a propus să ascult o piesă dedicată tuturor creştinilor falşi. Foarte bună piesa, semnată Deliric1 şi Silent Strike. Sincer, iniţial nici nu am vrut să o ascult, era prea târziu, iar oamenii care chiar se ocupă cu rap şi hip-hop - nu mă refer aici la papiţoii cunoscuţi de toată lumea, gen BUG sau Puya - ştiu să-ţi stimuleze creierul şi te pun pe gânduri. Îţi ridică întrebări, e oarecum filosofie în versuri. Cel puţin pentru mine. Necesită multă atenţie fiecare vers. Mult simbolism acolo, lângă adevăr. Era ora două şi nu aveam chef să stau să mă gândesc la ceea ce voia să zică artistul respectiv. Dar, am acceptat să ascult, asta se întâmpla doar pentru că auzisem "Silent Strike". Măcar aveam să ascult un negativ bestial. Am dat play şi am rămas şocată. Aşa ceva, mai rar.
Da, creştini falşi, avem cu duiumul. La fiecare pas e câte unu'. În principiu, toţi creştinii sunt falşi, ipocriţi şi aşa mai departe. E vorba aia: nu există pădure fără uscăciuni, care se aplică şi aici. Uscăciunile sunt cei puţini care chiar cred şi urmează toate ritualurile specifice religiei. Dar sunt prea puţini. Anyway, mi-a plăcut tare mult atât mesajul, cât şi muzica. Vreau să cumpăr albumu' ăsta!

marți, 30 august 2011

100

Draga de Pikchiu mi-a trimis o cărticică grozavă zilele astea. O cărticică ce-mi va schimba viaţa, dacă o voi asculta... sper să mi-o schimbe. nu zic că nu am tot ce mi-am dorit vreodată, adică muzică în căşti şi oameni minunaţi în jur şi linişte şi multe lucruri ce mă fac să zâmbesc, dar sper să fiu foarte bună în tot ce fac. asta vreau. vreau să ating un nivel destul de înalt, vreau să nu îi dezamăgesc pe ai mei, vreau să aflu mai multe, vreau să învăţ multe.
Cărticica e "The Secret - învăţături zilnice" de Rhonda Byrne şi are câte un sfat sau o îndrumare sau doar o învăţătură, iar pentru ziua de azi sfatul e: scrie pe o foaie de hârtie 100 de motive pentru care eşti recunoscător şi încearcă şi să simţi starea de recunoştinţă. Asta am făcut. acum. mă simt mai bine. nu ştiu dacă va trebui să fac asta zilnic, dar, a fost complicat. 100 e destul de mult. şi 10 e mult. dar, a fost ok. mâine e miercuri şi nu ştiu ce mă aşteaptă. voi vedea mâine...
mulţam pikchiu! mă voi revanşa >:D<

vineri, 26 august 2011

2,30

Dacă m-ar întreba cineva care a fost cel mai frumos moment din toată vacanţa mea, m-aş gândi să răspund că se întâmpla noaptea la ora 2 jumate.
Azi-noapte am ieşit afară, nu puteam să dorm de la căldură. Am vrut să stau pe bancă şi atât. Pe bancă era bunica-mea. M-am aşezat lângă ea şi ne uitam la stele... ele au luat curând formele poveştilor ei. Mi-a explicat o mulţime de lucruri... Mi-am dat seama, din nou, că sunt atât de norocoasă să existe omu' ăsta în viaţa mea. Şi că da, sunt o ignorantă... În loc să mă gândesc la cum să petrec mai mult timp cu ea, eu mă gândesc doar la ce dorinţe să-mi îndeplinească Universul... Oh. Un om mai minunat ca ea, nu prea am întâlnit. Un om care ştie să glumească, care îmi ridică mereu moralu', singurul om de care chiar îmi e dor când sunt departe de el. Bunica mea e bestială!
E matrioşca mea verde, pe care-o port la chei, în felu' ăsta e mereu cu mine. A trecut prin atâtea lucruri în copilăria ei, iar când mi le povesteşte, rămân şocată. Uneori îmi povesteşte acelaşi lucru, de mai multe ori, dar foloseşte aceleaşi cuvinte... tot timpu'.
Are o fata rotunda care nu-i trădează vârsta. E micuţă. Ca o matrioşcă.
Ne-am răcorit afară şi ne-a şi venit somnu'.

miercuri, 24 august 2011

ich bin...

o sticlă. două sticle.
prima cu apă-bocnă, a doua cu sirop printre cireşe.
Ich încerc să învăţ Deutsch. Aber ist greu.
Ştiam cândva germană... aveam vreo 14 ani. În şase, am uitat aproape tot ce-am învăţat atunci. Mi-e dor să spun ceva frumos scuipând. Mi-e cald şi, demult, ne băteam cu apă. Acum, mă bate doar gându' unei bătăi cu apă. Am primit o leapşă, frumoasă, aber... o să-mi ia un timp până o voi şi posta. (Pikchiu, stai liniştită, o fac :D)
Mi-am spus că de la 20 de ani îmi începe viaţa, dar nu fac nimic decât să trândăvesc pe canapea şi să mă uit non-stop la seriale. La şase zile de la începutul noii mele vieţi, am făcut ceva ce nu voiam să fac cândva... am purtat o rochie. Şi nici măcar nu era verde, e albastră. Nu, nu am dovezi... Nu am îndrăznit să-mi fac poze în rochie. E dintr-aia... de vară. O vară plictisită. Nimic nu se întâmplă aici. Vara se evaporă lucruri şi oameni. Zici că-i Vestul Sălbatic aicişa.
Va trebui să-mi fac curaj şi să ies afară. Îi musai să ies... Dar e cald... şi... nu mai pot... respir O2 la mâna a doua... Das ist nicht gut. Am făcut brăţări... şi o să mai fac... Şi mi-am dat seama de ce nu mi-a urat un om important, pentru mine, "La mulţi ani"... cică nu face urări din astea. Ori uită, ori nu i se pare în regulă. Ştiu eu de ce-l venerez. Şi nici nu l-am întrebat, şi nici nu i-am bătut vreun apropo... Ach!