3!!! în blogu' meu....

Hello, hello!!! A auzit cineva de Dj K-Lu?? m? Nimand? Kind of trist, then. Ar trebui să audă cât mai multă lume de el. Şi va auzi!!!

K-lu, pe numele său Alin Constantin, este din Hunedoaaaaaaraaaaa şi cam face legea în materie de muzică prin Timi. Mixează în cele mai faine locuri din oraş, a colaborat cu muzicieni adevăraţi, instrumentişti, e invitat la cele mai faine festivaluri (de exemplu Street Delivery) şi e parte din trupa Beat Bang!

E diferit, pentru că inserează fragmente din filme româneşti vechi. Şi toate sună bine. Ah, un ardeleano-bănăţean fain!

Vă place comedia? e una din piesele prin care eu am auzit K-lu... şi mi-a plăcut. Prea multe nu am de zis despre distinsul domn, doar că mă super mândresc că am o oarecare legătură cu el. Şi e suuuuuperrrr. Nu eram eu cu genul ăsta de muzică, dar Timişoara m-a schimbat, am ajuns să caut piese dubstep-ate pe net... mă întreb... oare Metallica găsesc? hm...

Oricum, vă dau 3 piese marca Dj K-lu. Enjoy it!!!

1. Glonţul împotriva râsului

2. Chestii, socoteli

3. Vă place comedia?

Sper să nu-l fure Bucureştiul.

i heart tv shows

Cică îmi plac filmele şi serialele. Nu reuşesc să văd un film, dacă îl descarc de pe net. Îmi imaginez că îl pot vedea când am eu chef, dar uit de el şi nu ajung să-l mai vizionez during this live, în schimb, dacă merg la film, în oraş, rezist la un film cap-coadă. Aşa şi cu cărţile... dacă le cumpăr, le ţin pe raft. Dar dacă le împrumut de la bibliotecă, e musai să le citesc în timp util.

Fie, am reuşit să văd Friends, cred că e singurul serial care mi-a plăcut enorm. Toată lumea se uită la filme şi seriale, parcă e un maraton... cât mai multe seriale până la vacanţa de vară... Nu ştiu, nu pot. Dar (pentru că întotdeauna este loc pentru un "dar"), după ce am isprăvit cu Friends, am zis, la aproximativ 7 luni diferenţă, hai să mai văd unul... Între timp, documentarele mi s-au părut cele mai revelante şi vizionabile lucruri. Într-un final, mi-am spus că tre' să văd care-i treaba cu The Big Bang Theory, că tot vorbea fiecare nene cu care mă întâlneam pe stradă de acest mirific serial... Nu e cine ştie ce. Nu râd la fel de mult pe cât râdeam la Friends. Cred că am avut onoarea acum 6-7 luni să văd cel mai tare şi cel mai fain serial evăr! Ok, şi ăsta e drăguţel... dar tipa blondă e absolut enervantă. Îmi pare că nu ştie să joace prea bine... Sheldon e ok. Leonard, mai puţin. Raj e fain, iar Howard e ca un fost coleg de liceu care ajunsese să se uite la filme porno ce implicau animale. Nu prea-mi place... Serialul e drăguţel, dar nu ajunge la nivelul "bun".

Timişoara, my love

Cum spuneam acum două postări, am terminat (aproape) un an de facultate! Nici nu l-am simţit. A fost aşa de faaaain! Anu' viitor va veni cu ceva şi mai tare decât ăsta ce a trecut. Moaaamă, zici că e revel. Bon. Aici am descoperit oameni faini, clădiri faine, locuri faine, lucruri faine cam astea sunt lucrurile ce rămân după linia de final.

Anyway, în jurul meu e atââât de mult verde, dar nu am apucat să mă îmbrac încă în minunata culoare. O voi face, sper. E ultima mea săptămână de Timişoara, trebuie să o fac pe asta. Mă voi îmbrăca... curând.

Still, mi-am luat toate examenele în sesiunea asta, dar încă mă lupt cu o restanţă din iarnă.

Timişoara, te iubesc!!! Mulţumesc pentru oamenii faini, pentru clădirile tale minunate care ţipă "renovaaaaaare" din temelii, pentru muzica ta deosebită de sub pod, pentru muzica ta deosebită de peste tot, aici nu luăm în considerare muzica pusă în cluburi de c#¤%t. Cel mai mult îţi mulţumesc că mă primeşti în Unirii de fiecare dată când am nervi sau vreau să mă relaxez sau când, pur şi simplu, mă plictisesc în casă. Timişoara, îţi mulţumesc pentru parcurile tale drăguţe.

Of, I'm so gonna miss you!!! Ah, sper să rămână Bruiajul şi Cuibul în locurile lor. Săptămâna aceasta mi-am propus un mic pelerinaj. Un mic tur pe la fiecare local în care am fost de când sunt aici. Voi încheia apoteotic cu mirificul locşor de sub pod. Va fi senzaţional. Îmi voi încărca bateriile destul de mult cât să-mi ajungă pentru o vară întreagă. Departe de părculeţe şi localuri drăguţe.

poze faaaine

Cele mai faine poze de la vreun concert (ever) sunt facute de un nene ce lucreaza la o publicatie timisoreana! aaaaici. Sunt de la concertul Vita de vie, un alt concert Vita de vie, I so love Vita de vie. Azi voi zice intruna Vita de Vie, pentru ca suna atata de fain, atat live, cat si doar rostit din gura cuiva. Vita de vie, Vita de Vie, Vita de Vie, Vita de Vie!!! of:D

au cantat in ploaie, noi am sarit in ploaie... a fost genial!:D:D iar pozele de mai sus sunt supeeeerrrr!

My heart is aching and that stupid soul is doing the same! My mentor is almost gone. I just wanna sing something and I can't. I cannot do the thing i like the most. Don't say goodbye, just leave. I hate this part... air, i need some air. and wind. and... air! I can't even be friend again with Quijote... He couldn't be a hero in my case. there are no windmills or sheeps. there is just a freaking dream. American Dream.

amalgam.

M-am repierdut. M-am re-rătăcit. Aveam drumul sub stăpânire, era al meu. M-am pierdut din nou. Picioarele mele de om împăcat cu sine au păşit spre alte uliţe. Au mai fost acolo. Şi nu le-a convenit. Pe una din uliţe reuşeam şă sting lumina din ochii mamei, o făceam să sufere şi să plângă încontinuu. Am fost din nou acolo. Nu mă mai simt bine cu mine. M-am întors în Timişoara... Aici, din clipa în care am ajuns pentru prima oară, ştiam că trebuie să renunţ la lucrul care mă făcea să mă gândesc la mine ca la omul care vede dincolo de stratul de fond de ten, dincolo de hainele extra-scumpe afişate peste tot. Toate aceste superficialităţi mi-au sărit în ochi... eram liniştită, deoarece nu contau, un lucru mă menţinea cu zâmbetul pe buze. Asta până când mi s-a interzis să mai fiu în legătură cu el. El, lucrul de aici, e pur şi simplu, muzica. Am dat-o la schimb pentru linişte... Şi liniştea mă făcea să iau în considerare dârele de pudră pulverizată pe faţa hâdă a lumii. Am început să-mi creionez ochii. Am reînceput să-mi fac griji de genul Vai, dar ce voi purta mâine? Şi nu e ok, nu mă simt eu cu gândurile astea. E interesant cât de repede renunţ la mine, în momentul în care mă simt confortabil cu propria-mi fiinţă. E interesant cât de mult îmi pot schimba concepţiile şi visele, de la zi la zi. Ce voiam eu ca şi studentă la jurnalism? voiam să merg la concerte, după care-mi doream chestii serioase, precum politica. Acum, că sunt oarecum prietenă cu politica, îmi doresc concertele! Le vreau înapoi...

În altă ordine de idei, vreau încă un mentor. Am o grămăjoară de mentori. Unul din ei emigrează vara asta, dar se va întoarce. Sper să continue ca mentor al meu.

Nu mai vreau să mă ataşez de oameni. Orice fel de oameni ar fi ei.