session

am înnebunit cu Bob Marley, nu mai pot cu Bob Marley. Mi l-aş tatua, i-aş construi un altar în balconul cel lunguieţ, mi-aş cumpăra tricouri cu el, orice, orice, orice!!! Tot în sesiune mă loveşte doru' de el. Şi ascult mereu, în sesiune, dar nu numai, piesele lui frumoase şi chilluitoare. Îmi place şi atât. Nu prea mă pot concentra pe citit şi subliniat, fără muzca lui. După care aud câte un vers, pe care, în mod obişnuit nu-l observ, şi staaaaaau şi-l analizez. Pe urmă vreau să aud întregul context şi iau piesa de la început. Ascult cu atenţie versurile, după care mă reîntorc la citit. Şi citesc puţin, până sesizez un ritm al basului, pe care, în mod obişnuit, nu-l observ. Şi reiau piesa. Ascult versurile şi basul. Da, totul e în armonie, mesajul interesant, piesa sună blană, mă rereîntorc la citit. O altă piesă, nici nu-mi dau seama că a început... dacă citiţi povestea oricărei investigaţii, primul lucru care că atrage atenţia este insistenţa reporterilor/ every man thinks that his burden is the heaviest... Ce zicea Marley? Când a început piesa asta? Hmm, parcă ştiam un cover fain... Şi revin, reascult piesa cap-coadă, de data asta. Las cititu' la o parte şi I'm running away. Las investigaţiile, că oricum nu mă interesează momentan şi mă pun să văd concerte cu domnul menţionat de nenumărate ori, de fapt, de numărabile ori. O să mă uit şi la desen, în perioada asta Family Guy e superinteresant şi superamuzant. Asta e! cum ar spune un prieten. Dar, ar trebui să las astea şi să citesc. Doar mâine am examen la cel mai enervant prof.

on the road

rise up this morning/ smiled with the rising sun/ three little birds/ pitched by my doorstep/ singing sweet songs/ of melodies pure and true/ sayin' this is my message to you-uh-uh... 
- De ce are alea pe cap? o întreabă un copilaş pe mama lui.
- Alea sunt căşti, probabil ascultă muzică, îi răspunde mama cu un zâmbet larg pe faţă.
- Da' ce ascultă?
- Nu ştiu, muzică.
- Pot să ascult şi eu?
- Nu, sunt prea mari căştile pentru tine, tu ai nevoie de căşti micuţe.
Se opreşte cu privirea pe mine şi mă scanează. Copilaşul are nişte ochi negri în care-i pot citi uimirea şi curiozitatea.
- Sunt aşa de colorate, mami.
- Am văzut.
- Dar, vreau şi eu să ascult. Şi fetele nu vin la băieţi, aşa-i?
- Nu, băieţii merg la fete.
- Da, fetele merg doar la fete. Ar trebui să mergem noi, băieţii. Şi trebuie să ne purtăm frumos, nu? Că ele sunt fete şi nu-i bine să te porţi urât cu ele. De ce s-a ridicat de pe scaun?
- Poate că se dă jos aici.
- Da' de ce?
- Păi şi noi tot aici ne dăm jos.
- Şi mergem cu ea?
- Nu, noi mergem acasă.
- Păi şi ea nu merge acasă?
- Ba da, doar că la casa ei.
Zâmbesc şi-i fac copilului cu ochiu'. Ne dăm jos din microbuz şi ne uităm unul după celălalt. Parcă îmi pare rău că a trebuit să ne dăm jos. Îmi ajustam căştile şi-l lăsam să asculte. Făceam o excepţie şi eu, ca fata, mergeam la drăguţelul ăsta de băiat. Îmi pun căştile pe urechi şi-mi continui drumul...
Don't worry/ about a thing/ cuz every little thing is gonna be alright/  don't worry/ about a thing...

3!!! în blogu' meu...

Hola! Bec cu rubricuţa asta. De data asta postez trei piese care nu prea au nicio legătură una cu cealaltă. Sunt doar melodii. Simţeam nevoia să le pun aici. Leţ start!

1. The first song is something special. As you are:



2. Ada Milea - Graniţa-n raniţă



3. Viţa de Vie - Lăsat pustiu



P.S.: Thank you for making me feel all those things I've never felt before. You did made me feel good.