3!!! în blogu' meu...

Hola! Bec cu rubricuţa asta. De data asta postez trei piese care nu prea au nicio legătură una cu cealaltă. Sunt doar melodii. Simţeam nevoia să le pun aici. Leţ start!

1. The first song is something special. As you are:



2. Ada Milea - Graniţa-n raniţă



3. Viţa de Vie - Lăsat pustiu



P.S.: Thank you for making me feel all those things I've never felt before. You did made me feel good.  

Antrenamentul e să pot să fiu ca apa

Nu-mi plac confruntările. Le urăsc! Din inimă le urăsc! Niciodată până acum vreo 4 ani nu am ridicat vocea la unul din părinţii mei, ei bine, acum 4 ani am fost nevoită să mă apăr în lupta verbală care se iscase de nicăieri. De la nişte simple urări de "An nou fericit!". Atunci am decis că nimeni nu are dreptu' să-mi calce tentativa asta de demnitate în picioare, nici măcar tatăl meu. Tot atunci am hotărât că nu o să las vreodată nişte cuvinte să mă atingă în vreun fel sau altul. Atunci m-am închis în mine şi am încetat să mai am încredere în cineva. În oricine. Din clipa aia, nu am mai lăsat să fiu acuzată pe nedrept, am încercat să ignor orice, cât mai mult posibil. Indiferenţa şi ignoranţa dau roade de cele mai multe ori. Şi mi-a mers bine o perioadă. Cam până acum o oră.
O altă confruntare, aceleaşi personaje, motive ambigue. De data asta mă simt vinovată. Demnitatea mea nu merită atâta scandal. Nu merita în momentele alea, nu merită nici acum. Deşi încă mai tremur toată, că deh, nervii mei când se exteriorizează, nu glumesc. Se arată sub diverse forme, deseori, tremur. Ce-mi promit? Nimic, nu merit. Nu trebuie să îmi pierd firea, indiferent cât de provocată mă simt. Se pare că nu e prea bine să-ţi laşi gândurile să-ţi zburde afară. Bine că mai am colţu' ăsta, unde mă descarc, mâgălind pereţii. Aşa uit. Din păcate, m-am pierdut. Starea mea migrează, de la o exttremă la alta, foarte des. Nu mai am chef de nimic, nu am ce demonstra nimănui vreun lucru. I'm fucked up! Mă pornesc în căutare de psihologi...

antrenamentul e să pot să fiu ca apa...

observa... buletin de stiri

Iubesc ştirile de după-masă. Sunt atât de complexe. Şi sunt ştiri de calitate. Astărzi, sufletu' mi-a fost umplut când am auzit de doamna care a ieşit la plimbare cu pruncul de numai câteva săptămâni, într-o geantă de voiaj. Minunat. Tanti se gândea să nu-l lase pe "micuţ" singur acasă cât timp ea mergea la cumpărături. Poliţia a însoţit-o până la secţia de Psihiatrie. Apăi dară, îi un părinte iresponsabil, cum să facă aşa ceva? Mai bine-l lăsa acasă pe copil, nesupravegheat şi cine ştie ce i se întâmpla. De acolo, ajungea la puşcărie, după ce, în prealabil, trecea pe la secţia de Psihiatrie. Nu înţeleg cum funcţionează lumea asta.
De asemenea, astăzi se dă apă sfinţită la reducere peste tot în ţara, iar românii noştri s-au pregătit intens. Cu grătare, mici şi bere. În faţa bisericii, înainte de a se elibera ulcioarele cu apă. Apă sfinţită. Izvorul Tămăduirii a strâns puhoaie de oameni, babele erau copleşite, atât de entuziaste şi nerăbdătoare, încât leşinau pe rând. Frumos, frumos! Minunat. Da, hrană pentru sufletul meu flămând de tradiţie.
Grecia scoate la vânzare insule. Acum e momentul meu, o să am insula mea. Cam de cât timp vorbesc despre: dacă-aş avea o insulă? deja ştiu cum vreau să arate, cum o să fie locul ăla. Îmi lipsea doar insula. O să fie aşa de fain acolo. Păcat că o să stau singură. Da' e prea scumpă. Cică preţul minim e de 5 milioane de euro. Ar fi aşa fain să am una. Dar, cred că nu aş putea trăi singură acolo. Deşi, hello fatăă, e fix paradisul la doar 5 milioane de euro!!!
Desigur, evenimentul principal al zilei nunta lui Pepe şi împăcarea lui cu Oana. Pentru amănunte, consultaţi canalele de ştiri.
Cât despre lucruri serioase, ne pare rău, nu avem aşa ceva în ţărişoară.
Atât pentru astăzi, o zi plăcută! La revedere!

lost

Ştii, mi-e dor să fie totul ca... "pe vremuri". Nu foarte îndepărtate. Dar, ca atunci. Era aşa de fain să te ascult. Mi-e dor. Tot ceea ce s-a întâmplat până acum, mi se pare că a avut loc în alt timp, spaţiu. Cred că nu în viaţa asta se întâmpla. Nu, de fapt, se petrecea când aveam suflete. Şi părul lung, fără păreri. Şi tu râdeai întruna, iar eu eram speriată că totul o să se termine. Ceea ce a fost inevitabil, cumva. Acum, nu ne mai cunoaştem. Io-ţi spun că se petrecea asta într-un alt univers. Într-unul paralel. Acolo ne ştiam bine, aici - nu ne putem recunoaşte. Ne e frică să ne mai vorbim. Mai ţii minte când totul era verde în jur şi mirosea a primăvară? cam cum e acum. Poate sezonul ăsta îmi aminteşte mereu. Dar, cel mai mult vara îmi aminteşte. Vara şi cola. Nu înţeleg. Stăteam la soare pe bara de gaz galbenă. Tu-mi povesteai atâtea, eu nu eram aşa retrasă. Pe urmă, ai dispărut. Şi eu m-am pierdut. O vreme m-am tot căutat, tu nu dădeai semne cum că ai supravieţuit. Atunci cred că am păşit într-un alt univers. În ăsta. Măcar ai revenit şi ştiu că eşti prin preajmă. Deşi, acum nu ne mai cunoaştem. Ţopăim dintr-o etapă a vieţii în alta. Nu-mi place aşa, vreau stabilitate. Vreau soare şi verdele ăla proaspăt. Şi vară. Şi cola. Şi muuuuuuzzzzzică. Vreau prea multe, nu? Abia aştept să găsesc universu' din care am venit.

De sărbători

Fie ca lumina sfântă să pogoare în sufletele voastre şi să vă aducă pace nemărginită! Iepuraşul de Paşti să ţopăie nestingherit prin grădina vieţii voastre şi să împrăştie bucurie peste tot! Şi ouă roşi.

Nu suport mesajele de gen. Nu-mi trimite aşa ceva, îs sătulă de clişee. Nu-mi place să fac schimb de amabilităţi cu persoane cu care abia schimb două vorbe în timpul anului, dar de sărbători să ne trimitem o groază de mesaje. Ffffuuuu!!! Nu, nu, nu. Dacă tot simte careva nevoia să ureze frumoase urări - cum altfel? - mai bine să dea un apel. Mie să-mi dea şi voi lua la cunoştinţă că mi s-a urat ceva. Dau şi eu înapoi :)
Cred că-mi voi închide telefoanele şi puţin profilu' de facebook, să nu fiu tăguită în cine ştie ce imagini cu nişte iepuroi ce cară ouă frumos colorate. Nu-mi plac urările astea copiate de pe google sau mai ştiu eu ce site urăridepaşti.ro sau .org. Fii original. Spune şi tu: Sărbatori liniştite şi fericite! Sau nu ştiu. Trimite doaaar cunoscuţilor, nu întregii liste de prieteni sau agendei din telefonul mobil de ultimă fiţă. Nu vreau să fiu orbită de lumina sfântă chiar în ajun de Paşti. Îs mioapă, pentru numele lui Dumnezeu!
Toţi devenim creştini de sărbători. Nu vreau să iau parte la mascarada asta. Adică, nu prea multă lume admite că are o relaţie cu Doamne-Doamne, în timpul liber. Ne dăm seama de miracole şi alte lucruri din astea, doar când, fie se naşte, fie învie. Totul se reduce la beţii, cumva, la teve văd doar reportaje de genul: vezi cum s-a distrat Bianca Drăguşanu în clubul din Petroşani, de Înviere. Era şi Cristea cu ea! Şoc! sau Tinerii de bani-gata au spart 123845 mii de euro în cel mai de fiţe club bucureştean. Sau na, provincial.
Şi, uite aşa, lumina a fost pogorâtă. Nimeni nu crede cu tărie în adevărata semnificaţie a vreunei sărbători. Dar aşa se face, se urează tuturor, că deh, doar vrem intrare gratuită în Rai.

Ah, era să uit, un mic P.S., deci mic p.s.: La mulţi ani! - asta e o urare dedicată unui prieten, sperrr, care are norocu' să fie născut în ziua în care a picat Paştele anul ăsta - Ţi-aş dedica şi o piesă, nene, dar aş exagera. hepi bărtdei tu iu! :)

poker face

Cum e să dispară brusc o persoană dintr-un mediu cunoscut ţie? Şi persoana cea mai importantă. Simt că e un vis - urât, ce-i drept - nu mai contează nimic din ce se întâmplă în toate sferele, cel puţin pentru mine. 

Ca de obicei, când ajung în faţa laptopului, verific contul de facebook. Astăzi am avut cea mai mare şi urâtă surpriză. Accesez, deci, facebook-ul şi mă uit să văd ce se mai întâmplă. După două minute mă ridic, plec până pe balcon, iar când mă întorc rămân fără glas, văzând o anumită postare. Eu, de obicei, nu ştiu în ce dată suntem, îs tare pierdută. Citesc şi nu-mi vine a crede: Incepand de sambata, 7 aprilie, toate legaturile dintre mine si grupul Vita de Vie vor inceta. Va multumesc si va rog sa sustineti Vita de Vie in continuare, asa cum ati facut-o si pana acum. Asta spunea Sorin Dănescu, unul din oamenii ce au inventat VDV. Am verificat pe telefon, nu era 1 aprilie. Credeam că eu nu ştiam în ce zi a anului suntem, cum de obicei mi se întâmplă. Cum să-mi mai revin după citirea acestei declaraţii? Primul lucru pe care-l fac e să trimit un mesaj, cerând o explicaţie. Una care a venit în felul următor: e prea complicat totul acum şi oricum discuţiile rămân în interiorul grupului. 

Nu cred că VdV rămâne VdV după treaba asta. Mbine, acum multă lume îşi spune, da' stai, bă, la Viţa de Vie nu era Despot? Cine-i Dănescu? Desigur, dacă părăsea el trupa, şocul era mai profund. Da' e vorba de omul fără de care trupa nu exista. Habar nu am ce s-ar fi putut întâmpla, de ce? Sper să apară o declaraţie în presă, să vină cineva s-o lămurească. Nu cred că e vorba strict de bani, că deh, în 15 ani, bănuiesc că s-au mai confruntat cu problema asta. Fac lucruri minunate, din punct de vedere muzical, artistic. Dacă era să-mi imaginez pe cineva părăsind trupa, cu siguranţă nu era unul din Sorini. Trist. Pur şi simplu, Viţa de Vie nu va mai fi la fel, cel puţin pentru mine...