Pauză!

perioada asta, nu trebuia să fie stresantă şi pentru mine? întreb doar. Toţi colegii au fost foarte stresaţi şi foarte concentraţi pe citit. Ceea ce nu-i rău deloc. Cred că aşa trebuia să fac şi eu. Dar nu am făcut nimic altceva decât să pierd nopţi, "învăţând" pe net. Asta a fost tare distractiv. Mi-e doar ciudă că nu puteam să fac nimic din ce-mi doream să fac în timpul ăsta. Adică na, e sesiune, trebuie să stai în casă să înveţi, deşi eu făceam alte chestii doar ca să nu mă apuc de citit.

Mai am un singur examen. Se spune că e cel mai greu. Eu sper să fie bine, că omu' o să vrea să vadă "creativtatea" noastră, şi nu să-i scriem nişte chestii pe care ne chinuim să le ţinem minte, până în momentu' în care le aşternem pe o foaie, după asta, chiar dispar definitiv din mintea noastră. Îmi plac cărţile ce ni le-a recomandat, totuşi. Deşi e ultimul examen din sesiune, e primul la care-mi place să citesc. Asta, mă ajută mult.

Am făcut o pauză de la citit, da, o altă pauză în marea pauză. Aştept să vină o prietenă, cu care o să mă apuc de... studiat. Ne despart doar 45 de km, dar o să ne descurcăm. Ce ne-am face noi, oare, fără net??? m? nimic!!! bine, poate am face nişte paşi înapoi în timp, şi vom folosi poşta pentru a ne trimite mesajele, în scrisori antice. Wow! chiar ar fi naşpa să trimţi o scrisoare doar cu: "Hei, ce faci?" şi să aştepţi o săptămână cu răspunsu': "bn... u?"... mda, ar fi ceva... chiar o să încerc asta, oricum, doamnele de la poştă mă iubesc.

Ah, odată cu sfârşitul sesiunii, mi se duc şi mie zilele de stat random în Tm. Vreau să mai rămââââân!!! Dar, o săptămână, bănuiesc că nu-i mult. Acasă tot trebuie să ajung. Mă bucur, că iar ne despărţim cu vreo petrecere. E ziua Laviniei azi, 8 februarie, dar vom sărbători joi, după examen. Pe urmă, vineri, mă duc să fiu anti tot: anti-inimi-roşii, anti-roz, anti-hai-să-arătăm-tuturor-cât-de-mult-ne-place-să-ne-facem-cadouri-kitsch, anti-te-iubesc-cel-mai-mult-pe-14-februarie, AntiValentine'sDay cu Ţapinarii. De abia aştept! Iar pe 1 aprilie, timişorenilor li se coace o surpriză:D:D:D remember că spuneam eu că mai e un singur artist pe care vreau să-l văd live??? ei bine, vine!!! Sunt aşa de fericităă!!! Şi cu asta închei mirobolanta mea relatare, de la faţa locului plin cu xerox-uri cu şi despre jurnalism. (de parcă poţi învăţa care-i treaba cu jurnalismu' doar din scrieri... )

vine, vine primăvara

Vine, vine priiiiiiiimăvara

se aşterne-n Timişoara...

floriclele-n părculeţe...

da'-i tot noroi pe străduleţe...

Nu contează, las' că-i bine...

primăvara, iaaată vineee

iarba creşte-n gospodării,

iarăşi văz veseli copii...

Printre blocuri şi canale...

Iarba o să creaaască mare...

făr' de mirosuri fel de fel...

primăvara nu-i la fel...

pampam

această poezie este, mai ales, inspirată de oamenii veseli din complexul studenţesc.

things have changed

4 februarie 2011. o altă zi istorică. Se pun în vânzare biletele la Bon Jovi, nu ştiu ce lansare la nu ştiu ce librărie... şi, sesiunea continuă. mâine mă aşteaptă unul din cele mai grele examene de până acuma... cel puţin aşa am auzit de la cei mai mari cu un an sau doi. sau de la cunoscuţii lor. şi de la prietenele cunoscuţiilor lor. Încă o noapte albă, cea de-a doua din toată sesiunea. De abia aştept. eu şi o colegă facem sesiuni de învăţat pe timp de noapte. şi e fain... fiecare la casa ei, eu îmi mut catrafusele în bucătărie, să poată învăţa/dormi o altă colegă, de data asta, colega de cameră, o cafea lângă mine, mapa cu cursurile, un pix ca să-mi fac scheme şi cam atât. Marley rulează în sesiune.

Aseară în loc să văd care-i treaba cu reţelele de comunicare, modelul lui Jackobson, şi alte d'astea, mă uitam cu Ramona la un film. Sesiunea nu e aşa de stresantă. Am ajuns la concluzia asta, încă după primu' examen. E ok, deocamdată. Mi-au rămas două examene, după care o să învăţ să mă bat. Aşa m-a sfătuit cineva, că dacă vreau să fiu jurnalist (sau ce vreau eu să fiu), trebuie să ştiu să mă bat. Nu la propriu, bine, cred că şi asta trebuie neapărat să învăţ... dar, după sesiune, o să am atâââââtea de făcut, că nu mai am răbdare!!! Bine, aş putea şi acuma să fac, doar că cele mai importante examene sunt aici, şi încă mi-e tare lene să citesc, măcar, ceva.

Raggae, suc cu pahar, ceai cu pahar... asta-i sesiunea ce-mi prieşte.

Ah, şi în afară de raggae, se mai poate asculta melodia asta pe timp de sesiune:D

3!!! în blogu' meu....

back with music. deşi e sesiune, aproape că nu o simt. e ca atunci la BAC, când în loc să învăţ, fie ascultam muzică, fie mă uitam la The Umbilical Brothers. Ei bine, acuma muuuuuuziiiiicăăăăă, în momentu' de faţă îmi reamintesc de vara despre care vorbeam, scriam, în postarea trecută, ascult Ada Milea, dar, până acum o oră, m-a obsedat Bob Marley şi muzica lui. În special, am ascultat Is This Love, şi trebuie să precizez că de Marley mi-a reamintit un post de radio, obviously. Şi pentru că am fost matinală, m-am trezit pe la... ăăă... 10 (am spus că am fost matinală), am dat drumu la radio, şi am auzit piesa cu numărul 1. pe urmă am mai căutat, şi am tooot căutat... şi am mai şi găsit.

o să merg pe aceeaşi chestie ca şi la Bob Dylan. Nu o să pun 3 piese de la acelaşi autor, ci o piesă a lu nenea în cauză, aici, Bob Marley, şi două cover-uri. Am găsit-o şi pe Rihanna aia, dar, nu acceptăm oameni mult prea comerciali aici.

tres in mio blogo:))

1. o tanti ce cânta la radio. Citez din dj-u' care a pus piesa: " e mega cool gagica... are doar 4-5 cover-uri dar le baga mega bine!" deci tanti:

2. O altă tanti.:D

3. The one and only, Bob Marley:D :

vară-missing.

nu mai am timp de citit. adică, timp este, nu e problemă, dar nu pentru ce citesc eu.

azi-noapte, am fost izbită de o revelaţie, sau cum ar zice Ramo: "s-o aprins beculeţu'", afirmaţie la care doar eu puteam răspunde cu: "Ce beculeţ???"

Well, aseară, după ce renunţasem la "învăţat", ca de obicei ne punem, fiecare în patul personal, şi începem să povestim până ne prinde dimineaţa. Na, fix atunci mă lovi şi beculeţu şi revelaţia. Îmi dădusem seama că-mi lipseşte vara... doar vara trecută. au fost ploi, din câte îmi amintesc. şi eram obligată să stau în casă. îl citeam cu atâta fascinaţie pe Cervantes, în doar câteva zile, isprăvisem cu el. Şi încă mă mai gândesc la Quijote... a schimbat ceva în modu' meu de a fi. Dar nu-mi dau seama ce. Mi-e dor să stau în holu ăla, pe timp de ploaie, când tot ce se aude, sunt stropii mari care lovesc ferestrele, şi lângă să fie fratele meu, cu chitara, şi să ne prostim pe rând, care să fie cântaciosu principal. Să începem să cântam din alte amintiri... Pe urmă, să ies din casă, când geamu' nu mai e lovit, nici măcar de o singură mică picătură de ploaie, să-mi iau aparatu' şi să merg în grădină să fac poze tuturor frunzelor de acolo. Şi norilor, care încă-s coloraţi, în nuanţe închise. Şi să mă umplu de noroi, iar atunci când am ieşit de pe tărâmul mărginit al grădinii, să vină Black şi să mă prindă cu dinţii de blugi. Să am cea de 1212335-a pereche de blugi franjuri. Să ţip la el, şi să se enerveze şi mai tare, trăgând cu mai multă înflăcărare de pantaloni, eu să strig: "Black!!! NU FI PROST! Laaaasăăă-măăăă!!! hai mă Black... Blackiiii... fi cuminte. te rog... MAMĂĂĂĂ!!! Ia-l pe ăsta de pe mine!!!" Şi ăsta să se apuce să latre la mine, şi să mă prindă din nou de picioare. Mi-e dor să fiu nerăbdătoare să mi se încarce mp3-u', să o pot asculta pe Ada, când toată lumea e mult prea interesată de altceva, gen, încă o sticlă de bere. Să aud telefonu noaptea cum sună a mesaj nou, iar în momentul în care îl deschid, să fie un mesaj simplu: noapte bună!. Mi-e dor să-mi fie ciudă pe frate-miu că nu mai lasă calculatoru ăla în pace, şi eu la ora 3 noaptea, când mă uitam la Timpul Chitarelor în reluare, să las făcutul de brăţări, şi să mă apuc să ciupesc nişte corzi. Mi-e dor să mă trezesc dimineaţa şi pe masă să găsesc, într-o pungă, un covrig şi să aud: "te-ai trezit, buni dragă? îţi fac o cafea? hai că eu nu am băut azi cafeaua... vai, bună, să vezi ce o spus Badea... nu ştiu cum de nu-i frică... poate-l arestează aştia." De asta mi tare dor. Şi pe urmă, încă o cafea, cu mama, care se întoarce de la lucru, şi cu buni. Seara, înainte să plec, să mă certe un pic şi tata, că nu-s în stare de nimic... da' când vin acasă să-mi povestească cum o fost ziua lui...

Mi-e dor de perioada aia. Nu ştiu cum, de ce... cert e că mi-e dor. Până aseară, nu am simţit asta. Atunci citeam. Citeam ce îmi doream să citesc... Nu eram obligată să citesc chestiile de acum. Am luat cu mine o parte din casă. Mi-am luat cărţi... care şi acum stau pe raft şi aşteaptă să termin cu toate filosofiile idioate, care trebuie să-mi umple capu' de acuma încolo. Am lăsat tot: chitara, black, muzica, desene animate audio, prieteni (cel puţin aşa credeam eu), cărţi, scris, făcut de poze, dar cel mai important, am lăsat oameni acolo, oameni care-mi lipsesc acum, ca şi vara aia.

Singurul lucru bun de aici, e că am dat de oameni faini. A, şi că oraşu' ăsta e superb. Dar totuşi... nu mai e vară... dar vine.

Imediat ce termin cu sesiunea, vreau să citesc. Să fac brăţări. Să cânt la o chitară. Şi să beau cafea.

mhm

o trupă intervievată după un concert susţinut în Cluj:

Reporter: cum a fost atmosfera?

membru1: Ca de fiecare dată, atmosfera a fost incendiară. Tot timpul ne place să venim aici, deoarece avem nişte concerte minunate, de fiecare dată, iar Clujul este unul din oraşele noastre preferate.

Reporter către membrul2: aceeaşi întrebare şi pentru tine..

membrul 2: nu te aud!... da, incendiară, minunată.

Reporter către membrul 3: dar dumneavoastră, cum vi s-a părut atmosfera?

membrul 3: Bă, mie mi-o fost cam frig... era să mor de frig, că nu am avut un tricou de schimb, şi am rămas în ăsta...

Reporter: Lasă, că e bine să mori la Cluj... un mesaj pentru acest oraş..?

membrul 2: Bă, aşteaptă-mă în faţă la Mac, vezi că vin!