Românii nu prea au talent...

Am văzut şi eu o ediţie din mirifica emisiune Românii au talent, şi am fost mai mult decât dezamăgită. De ce? Păi, pentru că nu este emisiunea care mă aşteptam să fie. La cei de afară, de unde vine ideea emisiunii, e altfel. Până şi cei care nu reuşesc acolo să primească cei 3 "da", au demnitatea lor. Aseară, am văzut un nene, care cică vrea să facă filme... oribil! ce făcea el pe scenă, era ceva în genul, tentativă de teatru de păpuşi, iar maică-sa era acolo pe post de decor... Nişte prestaţii ce lasă de dorit, asta până când l-am auzit pe domnul avocat cum cânta. El chiar merită să meargă mai departe... a mai fost o tanti care cânta bine, iar alte talente... nu prea au fost... în rest, Smiley şi Pavel (îmi place Pavel muuult de tot), au fost destul de simpatici... bine, până în clipa când ieşeau ei pe scenă ca să... ca să... nu ştiu ca să ce, pentru că nu m-am prins... erau doar penibili, dar fie... în culise sunt chiar simpatici, iar comentariiile lor drăguţe.

Dacă se gândeau cei de la Megastar, acum ceva timp, să facă şi ei preselecţiile aşa, era muuuuult mai fain. Adică, aşa da! Acolo, măcar, cei care nu ştiau să cânte, făceau spectacol chiar şi fără voce... iar juriul, chiar era dur... bine, acum, să nu vorbesc prostii, că şi Mihai Petre, dacă nu mă-nşel, e destul de dur cu concurenţii, şi Andi la fel... Anyway, sper ca data viitoare să văd ceva drăguţ la emisiunea asta de pe protv... deşi...

Mainstream vs Underground

Serile trecute, mi-a fost dat să văd o chestie ce m-a uimit, dar care, într-un fel, m-a făcut să înţeleg de ce unele trupe, posturi muzicale radio, sau chiar tv vor rămân underground toată viaţa lor... posturile audiovizuale, cu siguranţă vor dispărea încet-încet... şi asta din cauza unor oameni, care confundă noţiunea de muzică bună, faină, cu cea pe care o aud peste tot. Momentan, muzica bună, e muzica de club.
După cum ziceam la început, serile trecute, eram la o tanti acasă, jucam remi/rummy/remy şi ca de obicei se punea un zgomot de fundal, zgomot imitat la unison de toată lumea, aka club music. Nu ştiu ce a fost în capu' meu, că am îndrăznit să cer şi eu o piesă... nu mai ţin minte exact ce era... aaa, ba da, era o piesă, care nu pare atât de underground, că din câte ştiu eu Fatboy Slim, se cam ascultă, aşa că am cerut piesa pe care o voi posta imediat ce termin de scris... ei, la audiţia piesei, lumea a avut o reacţie... Ce îi asta?!? mă gândeam, daaaa, le place, wow!!!... şi ei: să schimbe cineva melodia asta!!! cum poţi asculta aşa ceva??? Asta-i muzică de divorţ... ca şi cum muzica a fost creată doar pentru evenimente social - culturale, sau în cazul de faţă, sociale, dar foarte ne-culturale... nu cred că muzica a fost inventată pentru aşa ceva... nu a fost cântată şi făcută pentru aşa ceva... nu s-a trezit el marele Mozart într-o dimineaţă, când încă mai avea 5 ani, ş i a spus: bun! am făcut muzică pentru nunţi, botezuri, hai să bag una şi pentru divorţuri... sau poate s-a întâmplat şi asta... poate.
În altă seară, chiar ultima pe meleagurile copilăriei fuzionate cu adolescenţa, a venit şi fratele meu cu noi. Un tip, de acolo, era de partea noastră. Şi a făcut cea mai mare greşeala din viaţa lui. A cerut Rock. Fratele meu, a pus un pic de Metallica. Eh, lumea i-a apreciat, mai mult sau mai puţin, i-au făcut satanişti şi în multe alte feluri... deşi piesele erau: the Unforgiven 1, 2 sau chiar 3... naşpa... când am vrut Marley, mi s-a pus nu ştiu ce clubăreală, pentru că Marley, cică are o muzică prea lentă... şi nu te binedispune... ok, ok, atunci ce ziceţi de... Asta?? eee? nu e faină?... ba da, îmi răspunde cineva, haideţi mă băgaţi o Andra, o Alexandra Stan, sau mirifica Inna... lăsaţi-ne cu nebunii voştrii!!! ok, deci, lumea nu poate asculta piese aşa drăguţele. Bob Marley e câh, Metallica e vocea Satanei, Kenneth Bager are o grădiniţă obligată să cânte, iar Fatboy Slim e mult prea altfel... ok, ok, ok! De asta mor radio-urile care îndrăznesc să bage şi altfel de muzică... eh, e bine cât cei de la Youtube, nu interzic muzica asta... Oai, dacă puneam piese de la Implant pentru Refuz sau Truda? Cred că mă întorceam în Timişoara bătută...

piesa de care spuneam... şi care m-a ajutat să iau "neşte" examene:

3!! în blogu' meu...

Se pare că m-am cam îndrăgostit de o trupă tare drăguţă, din Belgia... se numesc Absynthe minded şi chiar au o muzică faină. Prima oară i-am auzit la un post local de radio din Timişoara, care va lua o scurtă pauză... sper să nu se lungească... că merită să fie acolo pentru oamenii care mai ascultă muzică. Aşa... Am auzit piesa Envoi, mai întâi, care e bestială, şi tot melodia asta m-a făcut să caut mai multe lucruri despre ei. La prima vedere solistul seamăna cu Jason Mraz, la mine şi la a doua vedere, şi la cea de a treia chiar, dar muzica face dferenţa... nu zic că Jason Mraz nu ştie ce-i aia, nu, nu, nu!!! Doamne fereşte! chiar ştie omu'... doar că el e mai comercial aşea...:D

Îmi cer scuze că se vor vedea cam naşpa clipurile peste oamenii trecuţi în partea dreptă din blogroll...

Ok, Absynthe Minded azi...

1. My Heroics

2. Heaven Knows

3. Acquired Taste

Ok, în afară de piesele de mai sus, mai trebuie ascultată piesa asta, asta, asta şi asta :D

fight

Să înceapă cursul de lupte!!!

Ah! Sunt aşa de pregătită să învăţ să mă lupt! Spun asta, pentru că tocmai am aflat că am luat examenele, cu excepţia unuia, la care, sincer, ştiam că o să pic, încă din clipa în care am păşit în amfiteatru. Am promis că o să vreau să învăţ să mă bat, dar doar după ce termin cu toate examenele. Nu ştiu dacă o să fiu bună la asta, evident, la început, voi primi pumni în faţă, spate, profil, mandibulă, maxilar, pleoapă superioară, chiar şi inferioară, mi se vor smulge cerceii, cu tot cu lobul urechii şi voi avea cîte-o cicatrice ici-colo, dar, voi şti să mă lupt!!! Bătaile vor fi mai crude decât cele din stradă, cum mi-a fost dat să văd acum o săptămână, în plin centrul Timişoarei. Nu contează, important e că domnul bătut cu pumni şi cu picioare, la propriu, s-a ridicat de jos, începând să adreseze superbe apelative distinşilor domni ce l-au imobilizat şi i-au acordat, cu politeţe, ba o tibie, ba câte o palmă părintească, doamnele ce stăteau lângă, scoteau sunete inimaginabile, mai ceva ca la operă, purtau veşminte colorate, înflorite, extraordinare. Bine că totul s-a terminat cu bine. Era o vorbă ce-mi plăcea: mai bine să fie bine, decât să fie rău! Găştile Grupurile civilizate au făcut pace, într-un sfârşit, iar toată lumea prezentă în minunatul centru, a plecat liniştită şi cu sufletul împăcat. Am deviat de la subiect... nu mai ştiu ce voiam să spun. Să scriu. Ăăăă... da...AŞA! Ştiu. Am spus că la început, bla-bla-bla, voi şti, baremi, să mă bat! Pe parcurs, o să înşfac şi eu câte un fir de păr, or voi da un dos de palmă. Eu o să mă bat doar metaforic, sper (!?!),... deşi, poate, chiar şi... ne-metaforic.

Home again. Deja m-am obşnuit să stau acasă... m-am reobişnuit. N-are legătură cu ce voiam eu să zic.

[- Am luat 9 la ultimul examen. Cel de care-mi era într-un fel frică, dar eram fericită că pot să scriu ce am înţeles eu din ce ne-a fost dat să citim/învăţăm. - ]

Transmisiunea noastră se încheie aici. O zi frumoasă, dragi cititori (ştiu că nu citeşte mai nimeni, da’ na, zic şi eu, se mai distrează omu’ ), ne recitim data viitoare, când voi revenii cu informaţii noi, şi, sper, de mare ajutor pentru întreaga omenire!

Program justfight!

Var a, b, i, n: real;

s:=suma;

Let the smth begin!

S:= s+1;

If s:=0 to 1 then...

....

Writeln(„pumni”,’,şi,’,”picioare”)

Readln(pumni şi picioare)

End.

ERROR 129 + 341 & 509: YOU DIDN’T SCRISĂŞI CE TREBUIE IN THE PROGRAM!!!

Ţapinarii

Există o grămadă de trupe şi formaţii. Multe din ele, au o reputaţie oarecum bună, iar în rândul tinerilor, sunt chiar foarte bine văzute, muzica lor, foarte bine vândută. Care e frustrarea mea în legătură cu asta? Evident că există una. Hm, să luăm de exemplu trupa… Voltaj. Din punctul meu de vedere, nu sunt cine ştie ce, dar prind la public şi toate astea. E o formaţie bine-plătită. Am senzaţia, că va fi la fel ca şi cu Ştefan Bănică junior, va fi un singur concert pe an, doar că Voltaj, nu va avea un super-duper concert de Crăciun, ci de Revel. Ok, nu mi se par buni, pentru că toaaaate piesele seamănă între ele, dar unele sunt foarte… ascultabile. Şi nu mă refer la piesa “Vara trecută”. Mă rog, în legătură cu piesele ce sună la fel, cei de la Voltaj, au spus că şi piesele celor de la Metallica sună la fel şi seamănă între ele. Nu ştiu cum se pot compara cu o trupă ca Metallica, dar fie. Alt lucru ce mă enervează la ei, e faptul că tot ei au zis că nu suporta valu ăsta de noi artişti care cântă muzică de club, şi că ei nu ar face niciodată aşa ceva, şi, nu vor trece pe acest gen de muzică, nu vor cânta altceva decât ce cântă. Ghici ce? S-au apucat. Şi mai nou, chiar şi Direcţia 5. Nu contează, oricum nu-mi plac.

Să trec şi la lucruri drăguţe, care mă fac să cred că am mare noroc să ascult ce ascult. Am fost la concertul Anti Valentine’s Day. Aaaaaah, concertu’ a fost supeeeeer tareeee. Am râs până nu am mai putut. Cine spunea despre trupa Ţapinarii că sunt misogini??? Sunt doar realişti. Aşa cred eu. La concertu’ ăsta trebuia să fim o mare parte din anu’ de la jurna, plus una bucată frate. Şi ăsta, al meu. Am fost doar eu, Lia, şi fratele meu. Am ajuns devreme acolo, în locul cu pricina, eram noi şi trupa.

Concertul a început pe la 10 fără ceva şi a fost, mai mult o combinaţie între muzică, stand-up comedy şi jocul Mima. La un moment dat, Cosmin Covei, s-a ridicat de pe scaun, şi a început să cânte refrenele unor piese ca: Am nevoie de tine (Direcţia 5), Împodobeşte, mamă, bradul (Fueguşor), Pe sârmă ( Vama, sau Vama veche, not sure), de ce mă minţi (wtf?!?) şi din nou Pe Sârmă. După care, a început Adrian Tănase, să-l imite pe Ştefan Bănică… junior. Chiar şi pe Ştefan Bănică jr, după ce iese de la KFC ( cum ar spune un cole, kill the fucking chicken!!!). Ce a ieşit, se găseşte aici. Oricum, concertul ăsta m-a făcut să râd foaaarte tare şi mult. Mai mult decât la un curs de ISMM.

Mai vreau zile din astea, să mai fiu anti valentine. Of, la anu’ o să fiu din nou prezentă, să militez cu Ţapinarii. Că-mi plac tare!!! :D:D:D

end of it.

Gata sesiunea!!!

Evident, ca orice student ce se respectă, am o restanţă. Abia azi am aflat. Eh, lasă, că dau încă o dată în martie, şi sper să-l iau atunci. Azi am avut cel mai important examen. Cred că şi la ăsta o să am restanţă. Presimt asta... Oricum, e bine. sper. Am aberat acolo, pe vreo 3 foi, cât n-am aberat în toată viaţa mea. Mi-e ruşine de ce o să citească acolo profu'.

Şi acuma, să ne concentrăm asupra altor chesiii mai drăguţe. Am spus de minunatul concert din 1 aprilie??? nu??? a, ba da... am spus. Îmi vine să anunţ pe toată lumea, dar caracterul meu de leu egoist, mă face să mă gândesc şi la varianta: keep it for yourself!!! Nu aş spune nimănui, da' simt nevoia să împart asta cu oamenii. Deocamdată nu spun cine e artistu' pe care vreau eu tare mult să-l văd live, pentru că încă mă mai gândesc dacă trebuie să fiu generoasă sau egoistă. Mă rog, "generoasă", nu e tocmai cuvântul care îmi trebuie.

Mda, am început sesiunea pe raggae, şi chef... party, gen... păi, tot aşa o să o şi termin.

Pauză!

perioada asta, nu trebuia să fie stresantă şi pentru mine? întreb doar. Toţi colegii au fost foarte stresaţi şi foarte concentraţi pe citit. Ceea ce nu-i rău deloc. Cred că aşa trebuia să fac şi eu. Dar nu am făcut nimic altceva decât să pierd nopţi, "învăţând" pe net. Asta a fost tare distractiv. Mi-e doar ciudă că nu puteam să fac nimic din ce-mi doream să fac în timpul ăsta. Adică na, e sesiune, trebuie să stai în casă să înveţi, deşi eu făceam alte chestii doar ca să nu mă apuc de citit.

Mai am un singur examen. Se spune că e cel mai greu. Eu sper să fie bine, că omu' o să vrea să vadă "creativtatea" noastră, şi nu să-i scriem nişte chestii pe care ne chinuim să le ţinem minte, până în momentu' în care le aşternem pe o foaie, după asta, chiar dispar definitiv din mintea noastră. Îmi plac cărţile ce ni le-a recomandat, totuşi. Deşi e ultimul examen din sesiune, e primul la care-mi place să citesc. Asta, mă ajută mult.

Am făcut o pauză de la citit, da, o altă pauză în marea pauză. Aştept să vină o prietenă, cu care o să mă apuc de... studiat. Ne despart doar 45 de km, dar o să ne descurcăm. Ce ne-am face noi, oare, fără net??? m? nimic!!! bine, poate am face nişte paşi înapoi în timp, şi vom folosi poşta pentru a ne trimite mesajele, în scrisori antice. Wow! chiar ar fi naşpa să trimţi o scrisoare doar cu: "Hei, ce faci?" şi să aştepţi o săptămână cu răspunsu': "bn... u?"... mda, ar fi ceva... chiar o să încerc asta, oricum, doamnele de la poştă mă iubesc.

Ah, odată cu sfârşitul sesiunii, mi se duc şi mie zilele de stat random în Tm. Vreau să mai rămââââân!!! Dar, o săptămână, bănuiesc că nu-i mult. Acasă tot trebuie să ajung. Mă bucur, că iar ne despărţim cu vreo petrecere. E ziua Laviniei azi, 8 februarie, dar vom sărbători joi, după examen. Pe urmă, vineri, mă duc să fiu anti tot: anti-inimi-roşii, anti-roz, anti-hai-să-arătăm-tuturor-cât-de-mult-ne-place-să-ne-facem-cadouri-kitsch, anti-te-iubesc-cel-mai-mult-pe-14-februarie, AntiValentine'sDay cu Ţapinarii. De abia aştept! Iar pe 1 aprilie, timişorenilor li se coace o surpriză:D:D:D remember că spuneam eu că mai e un singur artist pe care vreau să-l văd live??? ei bine, vine!!! Sunt aşa de fericităă!!! Şi cu asta închei mirobolanta mea relatare, de la faţa locului plin cu xerox-uri cu şi despre jurnalism. (de parcă poţi învăţa care-i treaba cu jurnalismu' doar din scrieri... )

vine, vine primăvara

Vine, vine priiiiiiiimăvara

se aşterne-n Timişoara...

floriclele-n părculeţe...

da'-i tot noroi pe străduleţe...

Nu contează, las' că-i bine...

primăvara, iaaată vineee

iarba creşte-n gospodării,

iarăşi văz veseli copii...

Printre blocuri şi canale...

Iarba o să creaaască mare...

făr' de mirosuri fel de fel...

primăvara nu-i la fel...

pampam

această poezie este, mai ales, inspirată de oamenii veseli din complexul studenţesc.

things have changed

4 februarie 2011. o altă zi istorică. Se pun în vânzare biletele la Bon Jovi, nu ştiu ce lansare la nu ştiu ce librărie... şi, sesiunea continuă. mâine mă aşteaptă unul din cele mai grele examene de până acuma... cel puţin aşa am auzit de la cei mai mari cu un an sau doi. sau de la cunoscuţii lor. şi de la prietenele cunoscuţiilor lor. Încă o noapte albă, cea de-a doua din toată sesiunea. De abia aştept. eu şi o colegă facem sesiuni de învăţat pe timp de noapte. şi e fain... fiecare la casa ei, eu îmi mut catrafusele în bucătărie, să poată învăţa/dormi o altă colegă, de data asta, colega de cameră, o cafea lângă mine, mapa cu cursurile, un pix ca să-mi fac scheme şi cam atât. Marley rulează în sesiune.

Aseară în loc să văd care-i treaba cu reţelele de comunicare, modelul lui Jackobson, şi alte d'astea, mă uitam cu Ramona la un film. Sesiunea nu e aşa de stresantă. Am ajuns la concluzia asta, încă după primu' examen. E ok, deocamdată. Mi-au rămas două examene, după care o să învăţ să mă bat. Aşa m-a sfătuit cineva, că dacă vreau să fiu jurnalist (sau ce vreau eu să fiu), trebuie să ştiu să mă bat. Nu la propriu, bine, cred că şi asta trebuie neapărat să învăţ... dar, după sesiune, o să am atâââââtea de făcut, că nu mai am răbdare!!! Bine, aş putea şi acuma să fac, doar că cele mai importante examene sunt aici, şi încă mi-e tare lene să citesc, măcar, ceva.

Raggae, suc cu pahar, ceai cu pahar... asta-i sesiunea ce-mi prieşte.

Ah, şi în afară de raggae, se mai poate asculta melodia asta pe timp de sesiune:D