Funcţii mass-media Relaţia dintre mass-media şi societate se poate pune în termeni de consecinţe globale (funcţiile presei), de influenţe precise (efectele presei) sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme (rolurile presei). În sfera comunicării de masă, sintagma “funcţia de informare a presei” face referire la trei lucruri foarte diferite, şi anume: scopul - presa încearcă să informeze oamenii, consecinţa – oamenii află ceva din presă, şi rezultatul - presa poate să informeze oamenii. În acest mod, sintagma “funcţia de informare a presei” se ramifică în alte trei sintagme distincte:
a) drept urmare a activităţii presei, publicul este informat – funcţie;
b) presa are misiunea de a informa publicul – rol;
c) presa influenţează gândirea şi comportamentul publicului, prin informaţiile distribuite – efect.
„Presa ne informează” este o consecinţă a existenţei sistemului mass-media, care derivă din funcţionarea globală a mass-media (nu numai a unui segment al lor) şi nu este legată în mod direct de o intenţie, putem găsi informaţii chiar şi în filmele de divertisment, concursurile TV, clipurile muzicale ş.a.m.d., nu doar în mesajele care au ca scop informarea. Presa nu ar avea aceasta funcţie, dacă nu ar exista o dorinţă şi o căutare de informaţii. Astfel, răspunzând nevoii indivizilor de a controla mediul lor imediat şi de a şti ce se petrece în lumea în care trăiesc şi satisfăcând aceste nevoi prin produsele pe care le oferă, mass-media generează, ca o consecinţă a activităţii sale faptul că publicul este informat.
Diferite cercetări sau eseuri consacrate funcţiilor mass-media au condus la identificarea unor serii variate de funcţii, precum cele 7 funcţii identificate de sociologul Leo Thayer: de socializare, funcţie ce oferă material pentru discuţiile dintre oameni; de identitate, ritmează existenţa noastră cotidiană, dându-i un contur specific; de mitologizare, care creează modele simbolice de profunzime ale culturii noastre; de compensare, ce oferă experienţe afecitve; de informare – distribuie date despre realitate; de divertisment, mesaje transmise care ocupă timpul liber; de educaţie, contribuie la modelarea indivizilor.
H. Lasswell a identificat trei funcţii într-un studiu considerat acum clasic: supravegherea mediului înconjurător, corelarea diferitelor părţi ale societăţii şi transmiterea tradiţiilor de la o generaţie la alta. De asemenea, Francis Balle a definit tot trei funcţii mass-media: de inserţie socială, de recreere, de purificare sufletească, pe când M. Mathien enumeră alte şapte funcţii mediatice, şi anume: de evaziune, de coeziune socială, de distribuire a cunoştinţelor, de depozitare a actualităţii, de ghid al actualităţii, de recreere, de purificare. Michael Real susţine că presa ajută indivizii să se orienteze în activităţile lor zilnice, facilitează relaxarea şi evaziunea, permite întărirea identităţii personale, asigură perpetuarea moştenirii culturale, oferă formule comune de gândire şi exprimare, defineşte o sumă de categorii de interpretare a lumii, furnizează compensaţii pentru frustrări, contribuie la realizarea coeziunii sociale, facilitează implantarea noului în societate, validează simbolurile şi miturile unei culturi.
După Malcolm Wiley, presa îndeplineşte următoarele 5 funcţii: de a furniza informaţii, de a analiza aceste informaţii, de a da un cadru general de referinţă pentru cunoaştere, de a distra, de a difuza o cunoaştere enciclopedică. D. McQuail sintetizează teoriile şi modurile de abordare, în două mari familii de funcţii:
a) Pentru societate, în ansamblul ei: de informare, de corelare sau socializare, de asigurare a continuităţii, de divertisment şi de mobilizare.
b) Pentru indivizi luaţi în parte: de informare, de stabilire a identităţii personale, de integrare în societate şi de divertisment.
Diferşi sociologi au identificat numeroase variaţii ale funcţiilor mass-media, însă eu mă voi opri la una din funcţiile enumerate mai sus, şi anume: funcţia de culuralizare.
Funcţia de culturalizare.
Transmiterea valorilor şi modelelor culturale a fost, timp îndelungat, controlată de familie, şcoală şi instituţiile religioase. În ultima vreme, mass-media a introdus valorile în circuitul destinat publicului larg, acţionând ca un adevărat „difuzor de cultură”.
Încă de la o vârstă fragedă, copiii sunt modelaţi de mediul social în care trăiesc, astfel, treptat, ei dobândesc şi asimilează normele de comportament, interdicţiile, prescripţiile şi restricţiile, valorile, reprezentările simbolice şi categoriile de gândire specifice colectivităţii lor. Normele de comportament general acceptate sau „convenţiile tacite” ale unei societăţi sunt fixate de către conţinuturile distribuite de mass-media, presa răspunzând nevoii indivizilor şi comunităţii de perpetuare a valorilor comune şi de identificare cu acele modele considerate de o comunitate ca fiind „repere de acţiune”.
Conform cercetătorilor, mesajele presei au funcţia de a confirma, de a întări normele unei societăţi, chiar şi atunci când prezintă comportamente deviante şi acţiuni de încălcare a normelor curente. P. Lazarfeld şi R. K. Merton susţin că: „în societatea de masă, funcţia de a expune public un fapt este instituşionalizată de mass-media. Presa, radioul şi televiziunea prezintă publicului fapte antisociale aparte şi, în general, această prezentare conduce la o anumită acţiune publică împotriva a ceea ce, poate, în chip individual, ar fi fost tolerat”.
Pe lângă această funcţie de socializare implicită, numeroase segmente ale mass-media, au o funcţie de socializare explicit asumată: emisiunile sau publicaţiile destinate copiiilor, ciclurile televizate de pregătire şcolară sau de învăţare a limbilor străine, documentarele cu conţinut educativ sau magazinele de vulgarizare ştiinţifică. Orice publicaţie, emisiune radio sau TV educă, într-un fel sau altul, copiii, astfel, mass-media şi toate produsele ei îşi asumă rolul de a transmite cunoştinţe şi de a forma oameni cultivaţi. Procesul de transmitere şi de fixare a valorilor este mai puţin vizibil în alte segmente ale presei, însă fără a dispărea cu totul: filmele şi emisiunile sau reportajele, buletinele de ştiri, dar şi anchetele oferă o paletă largă de situaţii şi personaje exemplare care pot funcţiona ca modele de comportament pentru membrii unei comunităţi.
Mass-media se află într-o poziţie ambivalentă, fiindcă au puterea de a oferi o multitudine de modele de comportament: pe de o parte, ele sunt solictiate să exercite o acţiune educativă neutră, pentru a forma oameni cultivaţi, informaţi şi conştienţi de poziţia şi răspunderile lor sociale, iar pe de altă parte, ele sunt exercitate pentru resursele lor persuasive, pentru puterea lor de a influenţa comportamentul indivizilor de grupuri cu interese politice şi economice.
Transmiterea valorilor prin intermediul mass-media contribuie la realizarea stabilităţii sociale şi la menţinera structurilor culturale. Presa oferă un set de roluri sociale şi un vocabular simbolic, promovând diferite modele de comportament. Publicul are posibilitatea să aleagă sau să respingă, să modifice, să negocieze, să dezbată şi să reaşeze rolurile şi valorile comune confruntat cu aceste mesaje, care răspund astfel nevoilor sale de modele şi de termeni de referinţă.
Presa apare ca o forţă care este în egală măsură conservatoare şi inovatoare, stabilizatoare şi dinamizatoare, păstrătoare a unor valori tradiţionale şi generatoare de noi valori.
Bibliografie: Introducere în sistemul mass-media, Mihai Coman
