Sâmbăta, 18 septembrie, a fost Viţa de Vie în Hunedoara. Sincer, când am auzit/citit că o să vină în Hunedoara, mi-a trecut prin cap cam cum o să fie concertul. Dar m-am hotărât să renunţ să-mi las imaginaţia să zburde, şi să văd pe viu ce o să se întâmple. a trecut aproape săptămâna fără să-mi imaginez ceva şi a si venit concertu'. Ajung in ză town, o sun pe Simina, care-mi spusese să o sun când ajung, mi-a spus ca deja trupa face probele, şi m-am dus şi eu acolo. Am cunoscut-o pe Simina în spatele scenei, care e o tipă suuuuuupeeeeer de treabă, după care am asistat liniştiţi la probe (era şi nelipsitu' fratimiu;))) ). Trupa a plecat la masă, iar noi am rămas cu Simina (toţi copilaşii se lipeau de ea). Am ascultat împreună talentele adevărate de la mine de aici, şi care probabil vor ajunge celebrii... cândva. Cel mai rău îmi pare că m-am comportat exact aşa cum îmi imaginasem că o să mă comport. Adică, muream acolo de ruşine. nici eu nu-mi dau seama de ce. Cât timp Simina era acolo, cu noi, totu' era ok, dar s-a întâmplat să plece de vreo două ori, pentru 5 minute doar, şi o dată să fie înlocuită fix de Sorin Dănescu. Era la 1 metru de mine. Mă rog, faza e că mă urăsc maxim pentru că, nu ştiu de ce, nu am avut tupeu să-i spun ceva.
Concertu', am încercat să fac în aşa fel încât să-l am şi io acasă, deci l-am cam filmat. poze, filmuleţe, poze. Evident, concertu' a fost muuuult peste aşteptări, ale mele, cel puţin, şi când mă pregăteam eu să îi spun Siminei că plec, ea mi-a spus să mai am puţină răbdare. Am avut, şi pe urmă mi-a zis să merg cu ea să iau multdoritul, multaşteptatul autograf de la Viţa de vie.
Tupeu', ca de obicei, m-o lăsat naibii singură, şi încercam să o conving pe Simina că, de fapt, nu pot... nu aveam niciun CD la mine, niciun marker, nicio foaie de hârtie şi nici măcar un pix. sau creion. şi că, poate data viitoare, o să am. Am fost salvată de telefon, nici nu mai ştiu de către cine, şi m-am întors puţin să vorbesc. Pe urmă Simina m-a luat de mână, spunându-mi: "hai mă, că până acum nu au mâncat pe nimeni." Şi m-a dus până lângă dubă, unde era şi Pupe. Vorbea cu lumea pe acolo. Simina şi ea vorbea cu lumea pe acolo, şi eu la un moment dat, după ce că mă uitam ca o idioată ce sunt, numai îi zâmbeam lui Pupe, el zâmbea înapoi, m-am hotărât că era momentu' să zic şi io ceva: salut!... am specificat, ca o idioată!!!
Apoi, am făcut o poză cu Pupe, care observase cam câţi megapixeli are aparatu'. După asta am fost dusă la Adrian Despot. Nu ştiu de ce, dar tot timpu' mi se părea că nu e prea abordabil. Adică, e plin netu' de poze cu cei din Vdv şi oamenii ce merg la concertele lor, în care, vorba unui amic, parcă fac zidu' la fotbal. Aşa mă aşteptam să fie şi acuma. Numai că am fost un pic şocată, când Adrian Despot m-a salutat şi m-a întrebat: Ce faci?... după care a urmat poza, în care mă aşteptam să aibă fix poziţia aproape descrisă mai devreme, da' m-a luat de după cap si a făcut "semnul diavolului". Nu i-a plăcut fotografului(Siminei) poza, aşa că a urmat o dublă. fără semn. fără bliţ.
M-am despărţit de Simina, şi am plecat de acolo. Io sper să mai întâlnesc oameni aşa faini, cândva... curând. sper ca tot atât de curând să scap şi de frica mea de oameni.
imaginaţia o să o îngrădesc eu cumva... îi găsesc eu leac. Şi ruşinii o să-i fac ceva. cât de curând.
"A fost frumos... Atât de frumos... a fost bine..." (o replică din "Viaţa lui Helge")
Vita de Vie - Sunetul mai tare Beat mort
