if i go, i'm going

Când amărâtul ăsta de suflet e în agonie, de obicei, nimic nu mă opreşte să izbucnesc în plâns. Dar, rareori se întâmplă să ascult o piesă muzicală şi să simt cum sufletul mi-e mângăiat şi alintat. Musai să fie o piesă lentă, da’ nu neapărat de dragoste. O chitară. Şi nişte acorduri pe care încă nu le-am învăţat. Şi nu le voi învăţa, că-s prea leneşă.  Cu toate astea, sufletul, mângâiat fiind, îmi gâdilă glandele lacrimale. Şi plâng. Nu de supărare, nu de fericire. E ca atunci când în sfârşit fac pace cu mine. Cred că aşa se simte. Nimeni din capul şi personalitatea mea nu flutură steagul alb, încă.

Cântă chitară, cântă. Zdrăngăneşte-mi furia şi arunc-o departe. Vânează-mi ura pentru viaţă şi fă-mă bine. Încă o propoziţie din asta şi mă iau ăştia în Lala Band. I’m that good. Cel mai mult îmi place că muzca asta,  indiferent dacă am mai cunoscut-o înainte, ea mă duce pe meleaguri unde sigur am mai fost. Aceiaşi nori, acelaşi vânt şi câmp deschis. Se lasă tot cerul pe tine, într-una din cele 50 de nuanţe de gri, if you know what i mean. Şi nu mă refer strict la chestia aia dubioasă la care nu o să mă uit şi promit că nu voi citi nici cartea. Îmi place prea mult griul ca să-l stric cu nişte texte scrijelite de un om prea horny. Scrisu’ ăsta s-a născut din dorinţa de a-mi exprima o simplă stare pe care mi-a transplantat-o piesa aia drăguţă din Californication. Deja vorbesc prea mult despre serialul ăsta. Chiar trebuie să ştie toată lumea că-l devorez ca şi cum aş devora un ou kinder, înfometată de fapt după surpriză? Am exprimat starea, linişte şi alifie de suflet. Mulţumesc oricărui nene care s-a gândit că e melodia potrivită pentru aşa ceva. Presupun că în momentul în care pacea se va lăsa peste mine şi mine, voi compune o alifie sufletească. Păcat că nu ştiu chineză

mmmdeci.

Oh, iată-mă contemplând asupra ultimului episod din ceea ce se cheamă That 70’s show. Ca oricare alt serial ce mi se părea super, şi acesta a avut un ultim sezon destul de … mm, cum să-i spun? Dezamăgitor. Aşa, ultimul episod a fost chiar super, Eric s-a întors, la fel şi Kelso. Nu îmi imaginam că o să-mi lipsească fix el, Ashton Kutcher.

Exact în acest moment, pe Pro tv, Eric Forman este unu’ Eddie din Spiderman 3. Şi e super. Îmi place că el, Forman which is, a ajuns să lupte împotriva celui cu care avea cearceafuri, le Spiderman. Moaamnă, câţi super-eroi şi naşpa-eroi, într-un singur film. Ţin cu Forman.

Revenind la ultimul episod din That 70’s show, mi-am dat seama că viaţa e pe bune, putem să ne prostim cât vrem, dar, la un moment dat, deşi se întoarce Forman din Africa şi Kelso din barul de striptease din Chicago, trebuie să mergem mai departe şi să începem să trăim. Să ne asumăm responsabilităţi. Aşa că, acum în mintea mea, totul e aşa: Die unie venim? Care-i baiu’ cu viaţa? Şi unie amaru’ nost’ merem? No, tăt o să fie binie? Ni-om diescurca? Şi cine banii-răi îi Nicky Minaj???

Agăţându-mă de un fir de pânză de păianjen personificat într-un super-erou cu un costum colorat, zbier în gura mare: HAI FORMAN! deşi, bănuiesc că pierde, că deh, doar persoanjele pozitive trăiesc şi scapă cu viaţă...

god damn it!!!

Ok. Pe AXN se difuzează sezonul 9 din Stagiarii, which is ultimu' şi asta mă cam foarte întristează. De ce? Nu ştiu, dar am nervi. Am început să îl reiau. Ca şi cu The Big Bang Theory. Again and again. Am încercat să văd How I Met Your Mother, daaaaar... neah. Sunt amuzanţi tipii, dar prefer să apară sezonul 5 din TBBT.

Oricum, ieri am redescoperit muzica Paraziţiilor. Am ascultat ce am ascultat. Se pare că muzica - a lor, cel puţin - instigă. Dacă nu erau oamenii ăştia poate nici nu aveam prea multă poftă de... citit. De căutat. Dacă nu era Viţa de Vie, pentru mine nu exista "formaţia vocal-instrumentală" Paraziţii. Stoooop. Iarăşi am deviat. Ideea e că după ce am ascultat vreo două albume, m-am enervat. Foarte tare. Voiam pur şi simplu să-i strâng pe toţi oamenii pe care nu-i sufăr, într-un loc, şi să le induc o oarecare stare de agonie. Pe urmă am dat play sezonului 3 din Scrubs. Şi m-am mai liniştit.

Trebuie să mă reorientez. Să caut muzică fără mesaj şi seriale jalnice (cum ar fi Modern Family).

În altă ordine de idei, după ce am văzut cum ar trebui să arate o conversaţie om - om, în epoca în care am marele noroc să respir, am realizat ceva super important: sunt proastă. Toate discuţiile purtate de mine sunt puerile şi fără sens. Nu pot vorbi cu termeni elevaţi. Nu pot vorbi despre nimic. Nu mai caut o persoană după o perioadă mai îndelungată în care nu ne-am vorbit, iar înainte de asta eram foarte buni prieteni. Sunt naşpa. Vreau să am prieteni, dar îmi doresc aşa tare să fiu lăsată în pace. Mă urăsc, mă urăsc, mă urăsc.

Mă voi reîntoarce la făcut brăţări, cântat o singură piesă, învăţată pentru o persoană super, restul melodiilor nu-mi mai par melodii. Şi da, voi suspina după Turk. Mult.

TBBT :)

DA! Recunosc tot! Voi spune totul, deşi mi-e ruşine cu faptul că am putut fi aşa. Regret deja ceea ce am făcut în urmă cu vreo două-trei săptămâni. Regret amarnic. Dar ştiu că asta nu va schimba cu nimic delcaraţiile mele anterioare. Am pus la îndoială ceva ce nu trebuia. Cum să spun după doar un sezon că nu-mi place The Big Bang Theory??? Cuuuum? Da, ok, nu e Friends, dar... e fain! Recuuunooooossssc!!! Vreau să văd sezonul 5 şi nu am răbdare până în septembrie. 22 septembrie. AAAAAAAAAH! Nu mă mai sufăăăăărrrrrr!!! Gata, mă calmez.

Sheldon Cooper e de vină!!! E muuult prea bun. Penny mi se părea falsă, Leonard încă mă enervează, iar Howard şi Raj sunt amuzanţi. Cele mai tari episoade, mi se par a fi cel în care Howard, Leonard şi Raj merg să vadă o ploaie de meteoriţi, pe undeva cu cortul, în timpă ce Shelly rămâne acasă cu Penny. Sheldon e bestial! Atât am de zis. E super fain când aştia sunt fumaţi şi-şi spun tot felu' de tâmpenii, dar si cel in care Penny îl cam îmbată pe Sheldon, înainte ca el să urce pe scenă, unde trebuie să ţină un discurs, numai că ilustrului fizician îi este puţin frică să vorbească în public. După ce Penny îi oferă antidotul fobiei lui, acesta începe să facă tot felul de glume pe scenă. Sheldon e beat şi e un deliciu să-l vezi făcându-şi... treaba. :)

Din păcate Youtube nu mă lasă să postez clipuri sau secvenţe din serial... pot pune un singur lucru, şi anume...