Fugiţi! Salvaţi-vă pielea şi sufletul! Închideţi orice
dispozitiv ce emite unde sonore! Renunţaţi la tot ce înseamnă muzică!
De ce mă agit aşa? Păi, pentru că trebuie. Deunăzi am
isprăvit cu cititul unei cărticele tare interesante... Satanismul în muzica Rock. Totul a început într-o zi superbă de
marţi, când eu şi doi colegi, o ea şi un el, ne-am dus înspre localul nostru
preferat (unul din ele), pentru că aveam o fereastră deschisă atât de larg, cam
de 3 ore. Bun, ajungem acolo, barmanu’ râde cu noi şi, spre final, vine şi-mi
ia cartea pe care o aveam pe masă. Se duce la prietenul lui actor la teatrul
Auăleu, şi îi arată mirifica mea carte Jurnalul
Diavolului. Am aflat că şi barmanul e actor, bine, se şi simţea asta pe el,
în felul în care se comporta şi cum se exprima. Şi se întoarce şi mă întreabă: Poţi să-mi laşi cartea asta vreo două zile? M-am
uitat lung la el şi i-am dat, din nou, cartea. A plecat şi s-a prezentat iar la
masa noastră cu o altă carte. În schimbul alei mele.
Acum am terminat de citit acea broşurică de 30 de pagini.
Nu e cine ştie ce, mă gândeam că voi descoperi lucruri interesante. Nu a fost
aşa. Văzusem acum vreo doi ani un reportaj despre muzica rock şi cum unele
trupe şi-au vândut sufletul diavolului, părea interesant, dar aberant. Ei bine,
aici, în ceea ce am citit, autorul avea grijă ca la fiecare două paragrafe
să-ţi spună cât rău îţi face muzica asta şi cum ar trebui să ne întoarcem la
Dumnezeu. Pare că vrea să ţi-l dea pe Doamne-Doamne, pe post de sirop de tuse.
Fraaaate, pe bune??? Aşa ştii tu să scrii o carte??? Serios? Propagandă
ieftină. Până şi Elton John e omul Satanei. Dar fie, poate exagerez eu.
Nu ştiu dacă se pot încheia de-adevăratelea contracte cu
distinsul domn ce stăpâneşte Iadul, sincer, mie-mi pare că multe trupe se
prezintă pe scenă costumate într-un fel sau altul, doar pentru că asta e
imaginea pe care vor s-o propage. Nu că şi-ar fi vândut sufletul la reduceri. Da,
mulţi or fi interesaţi de ezoterism, ocultism, magie neagră, însă cred că, deşi
erau pe acid, nu îşi vindeau ei esenţa fiinţei lor, doar pentru celebritate şi
convertirea omenirii la New Age. Plus că, dacă era adevărat tot ce se spunea în
cartea aia făcută acum vreo 20 – 30 de ani, rockul era muzica ce se auzea peste
tot, pentru că na, doar trupele şi-au făcut datoria şi şi-au împărtăşit iubirea
şi adorarea lor pentru diavol. Dar, acum, singurul gen muzical e ăla.. cum se
numeşte? Muzică de club? Techno? Electro? HIII!!! Poate diavolul s-a răzgândit
şi a ales Dubstepul ca muzica Iadului. What the Hell?
daca nu e manea,populara sau house nu e muzica, e SATANA! Da' imi place de tine ca ajungi sa faci schimb de carti cu oameni hai-hui asa....bestial!
RăspundețiȘtergerenu cu orice oameni, prietene, ci cu un nene barman in cel mai cool loc din Timi, care se intampla sa fie si actor. maaaaaa, sarbatori fericite >:D<
RăspundețiȘtergereNu stiu de ce dar cartea aia imi suna ca ceva scos din filmul ala cu Tenacious D si Pana Destinului care era de fapt dintele diavolului si-i facea pe chitaristi sa fie incredibil de buni.
RăspundețiȘtergereSi d-alde Beethoven si Mozart erau banuiti la vremea lor de chestii dinastea. Deh, talentul este o explicatie prea banala pentru unii.
Da, ştiu, chiar seamănă cu filmu'! Păi, nu ştiu ce să zic, bănuiesc că fanaticii religioşi cred că aşa pot "corupe" tineretul. Oricum, tinerii din ziua de azi sunt ierduţi cu muzica asta.
RăspundețiȘtergereEu, sincer, nu cred în porcăria asta cu diavolu'. Da, talentul e o explicaţie prea banală.