marți, 19 octombrie 2010
Nimic important.
Cred că nu-s făcută pentru posibila mea viitoare meserie. Adică profesoara de introducere în ştiinţele sociale, cu toate ca îmi place mult de tot de ea, m-a făcut să-mi dau seama de asta. Într-un fel sau altu'. Nu contează acuma şi cum a reuşit. Îmi pare bine să aflu că-mi va preda vreo 3 ani de acuma înainte. Plus, că mi-am dat seama şi singură de asta (gen, nu-s faăcută pentru asta), în seara asta minunată, când am fost într-o mică vizită a unui fost coleg de liceu al colegei, şi în acelaşi timp, al prietenei mele de când mă ştiu, iar tipu' are o chitară... de fapt, două, dar o avea numai pe cea electrică la el acasă. Mai are una acustică. iar fetele, au insistat mult de tot, la un moment dat faza a devenit penibilă, să cânt la chitară. de fiecare dată când o făceau, la rându-mi, refuzam. Nu am tupeu. Nu am ce-mi trebuie, nu doar ca să activez în meseria asta super interesantă, ci şi în viaţa de zi cu zi. Sunt o cauză pierdută. Trebuie neapărat să re-umplu borcanul cu optimism. Clar.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cea mai ușoară soluție ca să scapi de trac e să fi într-un fel obligată să faci lucrul de care ți-e teamă. De mai multe ori.
RăspundețiȘtergereAm făcut un curs de un an, chitară electrică. Și nu știam exact ce o să fie la școala respectivă. În prima zi ne-au dat un cântec să-l învățăm.
Săptămâna următoare, fără menajamente și pe notă ne-au pus să-l cântăm live, cu o trupă improvizată pe moment, în fața tuturor celorlalte grupe de chitară, tobe, bass și voce. Vreo 70 de oameni...
E...n-am avut ce face, a trebuit să o fac. Totul apoi s-a repetat un an întreg, în fiecare săptămână cu alt cântec. Unele îmi plăceau, altele deloc. Unele erau ușoare, altele extrem de dificile.
Acum însă dacă ar fi să urc pe o scenă, pe orice scenă și în fața a oricâtor oameni mi s-ar părea ceva obișnuit, nimic ieșit din comun. :)
ai nevoie de un strop de incredere!si ce vrei sa te faci cand o sa fi mare?
RăspundețiȘtergere@Rakis: am experimentat ceva de gen aseara. aveam o gramada de emotii, dar am zis ca trebuie sa o fac si pe asta, si a fost bestial:D
RăspundețiȘtergere@zana: am nevoie de siroaie de incredere:))
eu cand o sa fiu mare vreau sa ma fac... nu stiu, ceva.:)))
Imi place cum scrii.:)Ai talent si atragi cititorul.
RăspundețiȘtergereDaca vrei sa vezi cum aberez eu.http://jepeuxentendrelescouleurs.blogspot.com/
Te salut.
@Nicole: vai de mine, ti se pare... mai incet cu laudele astea ce nu-si au rostu'... si daca nu imi scriai ce ai scris, tot intram sa vad blogu tau...
RăspundețiȘtergere