Se poate incadra la sectiunea "nebunie", faptul ca lucrurile pe care majoritatea le considera extrem de importante, unui alt om sa nu ii pese deloc de lucrurile astea, in schimb sa-l intereseze foarte mult de lucruri pe care altii nici macar nu le iau in considerare? sau, in loc sa se gandeasca la propriu-i viitor, omu asta prefera sa vseze si sa traiasca in propria-i lume imaginara, poate fi asta un semn al nebuniei?
Daca viitorul urmeaza sa i se decida in urmatoarele zile, ore, minute, si omului astuia sa ii pese putin spre foarte deloc, dar sa nu lase sa se vada, pentru ca pe dinafara vrea sa se arate si el putin afectat, asta ca sa nu fie considerat un fel de oaie neagra?
daca in momentul in care ramane singur, doar el cu gandurile lui, inainte de culcare, se intreaba daca e putin nebun si ii e frica oarecum sa afle ca da, este nebun,atunci poate fi considerat asa?
Sau doar un pic diferit?
Diferit pentru ca nu isi arata sentimentele asa cum ar trebui, pentru ca in momentul in care ar trebui sa fie ingrozit de un anume lucru, nu poate sa arateasta si sa se comporte ca atare? dar atunci cand raporteaza fiecare lucrusor care i se intampla la alte persoane, importante doar in mintea lui? Dar atunci candrade isteric, si pe urma plange, ca mai apoi sa inceapa sa isi reproseze ca uneori prefera sa traiasca in lumea inventata de el?
Poate fi considerat omu asta nebun daca are momente in care se uraste foarte mult si foarte putine momente in care se bucura ca e el?
Deci e sau nu nebun?
Eu cred ca da... Si-mi pare rau de el.
Eu mereu am fost de parere ca normalitatea e cel putin relativa - hei, unui chinez i se pare normal sa manance un caine la cina!:))
RăspundețiȘtergereNu conteaza cat de nebun e, si cum il vede lumea, conteaza sa se simta el bine. So, pace si multa bafta la bac!:)
da, asta cred ca ar zice-o orice psiholog... dar na, io cred ca ar trebui sa se trateze si nenea asta al meu, da' si chinezii aia odata!
RăspundețiȘtergere