lumina din intuneric

toata lumea a vorbit/ scris despre asta, pentru multi reprezinta maxim interes. a reprezzentat si pentru mine, ce-i drept, acum un an. dar, m-am schimbat ca din senin, si nu am mai crezut in chestii de gen. poate sunt posedata, cum obisnuieste tata sa imi spuna cand ne certam (bine, asta pe langa celelalte apelative de care nu imi e dor, si nici nu mai vreau sa le aud veci), asa ca m-am hotarat sa scriu si eu.

acum un an, mergeam la biserica cu ai mei. imbracata in negru si fara machiaj. deloc. stateam in holul de la intrarea in biserica, pentru ca nu imi place sa stau in inghesuiala, dar intram incet-incet sa iau lumina.

asta a fost acum un an, anul acesta, in schimb, a fost oarecum diferit. nu am mai simtit ssarbatoarea la fel ca anul trecut, pentru ca nu am putut, si nu aveam de gand sa stau la caldura, inauntrul bisericii, preferam sa stau afara si sa intru sa iau lumina, dar am foist cam obligata.

anul acesta, m-am intalnit cu fetele cu care obisnuiesc sa stau, pe la 11 fara ceva. am mai stat noi pe afara, si dupa ce au fumat, am urcat la biserica (da, trebuie sa urci spre biserica aici), acolo am mai stat noi in curtea bisericii, ne-am mai intalnit cu niste unii/unele si ma gandeam sa ramana afara cu ateii mei preferati (se stiu ei:):D ), ei au ramas, iar eu ma fost pacalita sa stau la caldura in inghesuiala de care, sincer mi-e foarte frica. nu am fost chiar pacalita, ci mai degraba trasa cu forta de mana. nu mai conteaza asta acum. am incercat sa ascult ce zicea domn' preot, dar nu puteam, pentru ca era multa galagie, barfele de toate zile;le, care nu au putut fi stopate nici macar in seara in care invia Jesus.

asa... stateam acolo si incercam sa ascult. nu am putut evident. a trebuit sa se faca intruneric in biserica, doar ca sa se poata da lumina sfanta, dar, era grozav de multa lume, si oamenii "insarcinati" cu stinsul becurilor, nu puteau sa isi faca drum prin multimea nerabdatoare de a lua "paste" sau cum se numeste, si pentru a merge acasa si baga in ei pana nu mai puteau, ca deh, e Pastele, doar. asa ca responsabilii cu stinsul luminii, au dat aceasta responsabilitate unor oameni obisnuiti, incapabili sa stinga toate becurile simultan, ci mai mult se jucau cu lumina. se parindeau pbecurile si se stingeau, pana cand intr0-un final oamenii au reusit sa se sincronizeze, astfel, preotul a putut sa ne cheme linistit sa luam lumina. bineinteles, ca toata lumea nu a vrut din prima, nici din a doua, ci din a treia, cand a navalit, la propriu toata lumea pe preot. cand au fost chemati pentru a treia oara, am crezut ca va pica biserica, pentru ca se auzeau pasii aia, ca si cand era reducere la ceva pe acolo prin altar, sau ma rog, in apropierea lui. am asteptat, cu un suras asa, mai retinut si ma gandeam oare ce fac aia afara, saracutii, si ce bine le-o fi lor afara. of. am asteptat, reo 10 minute ca sa ma pun si eu la coada. oaia din mine nu s-a putut abtine mai mult. dupa ce oamenii flamanzi de lumina, si nu numai, s-au vazut cu chestia mult dorita in maini, au iesit afara, si au asteptat. afara batea vantul in cel mai urat hal. si au cam stat degeaba atata timp, si au si navalit pe saracu preot, pentru ca in mod inevitabil, lumanarile au fost stinse. ca si a mea de altfel. dar nu mi-am facut proibleme. am inconjurat biserica de 3 ori, ca ma tineau acealeasi persoane de mana, care m-au si bagtat in biserica, si imi tot vedeam ateii acolo, a treia oara, mi-au dat drumul, pentru ca le-am spus ca eram chemata. si am stat cu ei. am iesit tiptil-tiptil, is ne-am dus un pic mai in jos de biserica, sa fumeze bietii copii. pe urma ne-am dus la singura chestie care mai era deschisa unde puteam sa bem un suc. era un mic birt. de fapt inca mai e. nu am mai intrat acolo de cand eram foarte mica, si eram 4 fete acum si un baiat (cam insurat el, asa, de felul lui, si sotia lui era acasa si dormea), iar toata lumea din birt, se uita mirata la noi. ne-am asezat, langa noi, a venit si sticla de suc, si stateam noi asa, si radeam, cand deodata suna o tipa, obsedata de propria-i persoana, cred ca am mai pomenit de ea, in treacat pe aici, si ii spune unei fete de la masa noastra ca vine si ea. ea uraste locul ala. de fiecare data cand ii spun savina cu mine undeva in locuri de gen, ma refuza, spunandu-mi ca nu ii place acolo, dar, acum s-a autoinvitat, banuiesc ca a ramas singura, sau ceva, si nu mai avea cu cine sa stea. intra ea asa, dezgustata acolo si se tot uita pe pereti. oricum, am plecat acasa dupa ce ne-am terminat sucurile si ciocolatele/ciocolatile calde si cam atat.