3!!! în blogu' meu...

Iuhuuuuuuhuuuuu!!!
Ăsta da început de articol. Mbine, să vedem despre ce voiam să vorbesc. A, da. Muzică. Nu ştiu de ce dar am în cap o melodie şi tot îmi cântă... întruna. Nu vrea să se oprească. Dar e ok, nu e decât Lenny Kravitz. Ciudat e că în acelaşi timp mă mai gândesc la încă una. Mă gândesc la următoarele melodii: American Woman şi Primăvară. Cea de-a doua e a unei adunături underground de la noi, şi anume: Haarp Cord. Plus Chimie. Că tot veni vorba de Chimie, cum e chestia asta: el să colaboreze cu mari nume, mainstream, gen Loredana (daaa, chiar ea, adică sorcova de la Vocea României) şi, mai nou, Chimie va face o piesă cu, staţi aşa, pregătiţi-vă, nu v-aţi fi aşteptat vreodată la numele ăsta. Mi-e greu să-l divulg. Dar el a mărturisit, numele ăsta de care tot spun eu. Pfoai, Chimie va colabora cu minunatul, mirificul, mirobolantul Radu Mazăre!!! Cum aşa ceva? Nu ştiu ce droguri mai bagă Chimie, daaar, e de rău. Săracu' de el. Bun, dar nu ştiu ce altă melodie să mai pun aici, pentru că se numeşte 3, în blogul meu, şi nu 2, în blogul meu. Mă voi gândi la ceva... dar, piesa asta, Primăvară, sună aşa de frumos, relaxant. Mai ales la partea lui Cimie. Are o voce aşa de calmă omu' ăsta. Şi reuşeşte să-mi transmită relaxarea aia. anyway:

1. Lenny :D



2. Haarp Cord şi Chimie



3. The Lumineers - ho hey

nothing left to say

Viaţa mea, cel puţin în momentul ăsta, e o analogie a unei situaţii în care un om citeşte nişte fragmente dintr-o carte, pasaje, dar trebuie să revină mereu şi mereu, pentru că nu a acordat niciun gram de atenţie acţiunii. Iar atunci când în sfârşit e atent, nu se implică deloc, cartea nu-i transmite nimic, nu prea l-a atins. Eu sunt omul.
Mă uit la Friends, mă uit de fiecare dată când vreau să mă înveselesc. Dar cumva îmi amintesc că am minunatul talent de a-mi îndepărta prietenii.

 Până acum, am crezut şi eu, ca orice persoană normală, că vina le aparţine lor, celor ce au plecat de lângă mine. Dar deja s-au întâmplat prea multe, în acelaşi timp. Colega de apartament, una dintre cele două, mă face să mă simt mereu ca un nimic. Şi asta se întâmplă când şi ea, surprinzător sau nu, tinde spre zero. Oh, mi-e dor de matematică. Într-una din serile-de-fapt-noptile-înspre-dimineţi am visat că pentru a intra în licenţă trebuia să rezolv o ecuaţie, acşăli, să dau un examen din matematică. 3 părţi, ca la BAC. Dar ecuaţia asta era în prima parte şi se ramifica în alte două, fiecare cu două răspunsuri posibile.În visul meu, era foarte uşoară, doar că eu nu am putut s-o rezolv. Şi, să fim serioşi, eu sunt la jurnalism, nu am treaba acum cu matematica. Poate ea are treburi neterminate cu mine şi vine ca o stafie în vis, să mă avertizeze, gen: profa ta de mate din liceu avea dreptate, eşti varză, acum hai să lucrăm puţin la o ecuaţie simplă. Mbine, în ultima vreme, de când a fost înmormântarea, am nişte vise ciudate. Ciudate rău de tot. Într-o dimineaţă - pentru că acum adorm doar înspre dimineaţă -  am visat că aveam un prieten, ceea ce e destul de ciudat din moment ce mai sunt doar vreo 3 oameni alături de mine; aveam un amic, cu un păr afro, aducea puţin cu tipu' ăla de la XFactor, Jamie Archer, şi se făcea că eram la un concert de-al trupei AC/DC sub un pod oarecare. Doar că Angus Young era Jamie. Oricum, după concert, obişnuiam ca eu să mă împrietenesc cu nişte oameni şi-i duceam să-l cunoască pe ăsta micu'. Iar el se ocupa de ei. Cu un fierăstrău. Şi alte unelte de ciopârţit. Deci, era un fel de Dexter. Nu ăla cu sora lui proastă, celălalt... serialul. Era destul de ciudat că niciodată nu observa nimeni dispariţia acelor oameni, iar eu întrebam mereu cum a decurs operaţiunea, cu toate că văzusem cum săreau stropii de sânge. Ciudat, nu?

Oricum, nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre faptul că am rămas singură. Mi-e frică de abandon. Şi abandonul mi-i se întâmplă acum. M-au părăsit două făpturi care au însemnat destul de mult pentru mine. Mult. Vezi, dragă jurnalule, cât de tâmpită sunt? În loc să fiu afectată de decesul unchiului meu, eu tot la faza asta mă gândesc. Trebuie să recitesc nişte pasaje, să înţeleg despre ce e vorba. Şi să le acord atenţie oamenilor care mai merită, şi slavă Creatorului Nostru (tot cu N, pentru că totuşi, trebuie să Ne respectăm), merită! Şi nu sunt genul acela de oameni care să te determine să faci ceva ce nu vrei, dar o faci, pentru că ţii la ei. Şi sufăr. Şi nu mai suport nimic. Totul mă afectează. Nu mai pot gândi limpede. Iar problemele reale mă lasă rece. Parcă nici nu ar exista. Nu mă înţeleg şi aş vrea tare mult să încetez în a mai încerca să o fac (gen, să mă înţeleg pe mine, mă. m-). Aş vrea nişte linişte în sufletu' meu prost.

Interviu cu cea de-a patra putere în sat

E cunoscut atât pe plan local, cât şi pe plan regional. Are tot ceea ce trebuie să aibă un bărbat: ten masliniu, personalitate, faimă, tractor şi bani. Mi-am dat seama că mă ştiu cu acest om de ceva vreme şi nu am profitat. Din punct de vedere jurnalistic. Şi, ţinând cont că în primul an de facultate am îndrăznit să scriu asta, cu o altă personalitate a vieţii mele, adică Bubu, m-am gândit să mai încropesc un interviu. Un superinterviu cu cineva din presă. Sau, mă rog, va fi în presă, sau nu... Oricum, moment publicitar, în anul doi, şi în prezent, mă ocup de asta.

Începem?

    Când vrei

Multă lume nu are idee cu cine fac acest interviu, deşi e paradoxal, din moment ce toată lumea ar trebui să ştie de dvs., aş dori să vă faceţi o scurtă prezentare, domnule. şi aşa începe minunatul interviu, gen

   Aha… Scurtă prezentare?! un fel de băiat perfect cu mici defecte, îs ceea ce ai căutat toată viaţa ta!

Sunteţi amuzant, domnule. Să  trecem la următoarea întrebare.

   Spune

Toată lumea din lume ştie despre averea enormă pe care o deţineţi, mai ales despre tractor. Aveţi un tractor mai cunoscut decât găina Iuliei Albu. Cum aţi strâns aceasta avere şi ce le transmiteţi Iuliei albu + găinii ei?

   Averea o să o moştenesc, au muncit părinţii. Păi, ce să zic, te naşti vedetă, aşa e şi în cazu’ tractorului, de când a ieşit din fabrica, se zvoneşte că ar fi fost în nişte filme, ca recuzită.

Deci, cum ar veni, e şi faimos. A apărut cumva în filmele lui Nicolaescu?

   Evident, tot timpu’ apela Nicolaescu la fostu’ proprietar.

Poate că faima dvs. se datorează tractorului celebru şi ultraperformant ce mai traversează din când în când  lanurile satului. Însă ceea ce mă nedumereşte pe mine este faptul că sunteţi şi un bărbat dorit. Care e secretul, Casanova?

   Îţi dai seama că nu îl pot dezvălui, îs bărbat misterios... atat îţi zic...

Arrr! Dublu arr, aş putea spune

După ce că aveţi toate calităţile pe care o femeie le doreşte la un bărbat, adică faimă, un ten măsliniu, bani şi tractor, mai sunteţi şi fotbalist, mai exact atacant la Şoimii Ghizela. Pe când în Champions League??

   Curând, nu îmi doresc să mă plafonez la acceastă echipă, nu se doreşte performanţă, plec!

Aţi întâlnit până acum vreun idol? din fotbal, gen.

   ... să zicem ca semăn mult CR7

...bine, bine, dar de întâlnit, aţi întâlnit pe cineva?

   Nu.

Să înţeleg că nu.

Aş dori să mergem mai departe cu acest interviu şi vreau să ştiu un detaliu, un mic secret – nu-i  asa? (insert here vocea Andreei Marin fostă Bănică Jr) – din viaţa matale. Dacă se poate din copilarie. Aţi avut jucării? (întreb pentru că unii au avut păpuşi din coceni)

   Din fericire situaţia materială le-a permis părinţilor să îmi facă pe plac

Aţi avut parte de-o copiăarie fericită?

   Foarte

Care este activitatea preferată în timpul liber? Nu ştiu cum de mai aveţi timp de timp liber.

    Încerc  permanent să îmi fac timp liber, îs o fire romantică, prefer să petrec timpul cu persoana iubită

Uuuuu, asta sună interesant, zic să explorăm aceasta zonă…

Ce activităţi întreprindeţi cu persoana iubită? în afară de cele evidente. Şi care nu s-ar pomeni într-un interviu de asemenea anvergură.

   Gătim împreună, ne uităm la filme, citim, lucruri care să ne întărească relaţia

Citiţi? Ce cărţi vă întregeşte biblioteca?

   Psihologice, legate de umanitate, lucruri spiritual şi alte chestii…

Bine că am atins şi acest subiect, pentru că urma să vă întreb ceva, şi anume: care e filosofia de viaţă, motto-ul după care vă ghidaţi întreaga existenţă, deviza care vă face să mergeţi mai departe? (Aţi înţeles ideea)

    Fă ce îţi place şi cu cine îţi place!

Interesant… acum, pentru că ne apropiem cu paşi repezi de sfîrşit, vreau să vă întreb: aveţi duşmani  în sat sau au murit?

   Am avut şi voi avea, sunt o persoană invidiată!

Iata-ne ajunşi la finalul interviului, domnule Brînză. Întrebarea mea sună cam aşa: dacă Becali manâncă orice aliment cu brânză, atunci pe cale de consecinţă, şi Brînză manâncă orice cu becali?

   Brînză nu înghite becali

J)) foarte inteligent, domnule.

Şi ultima întrebare – ştiu, am mai spus asta, da’ acuma e pe bune – este: e bine, domnule, sa fiţi a 4-a putere în sat (ştiţi, interviul m-am gândit să-l denumesc a 4-a putere în sat, deoarece într-un stat există 4 puteri, gen a 4-a e presa, iar dvs. faceţi journalism şi veniţi dintr-un sat)… jurnalism, nu journalism. Prea mă dau poeta uneori…

   A 4-a putere ?!?  mai degrabă prima!

Era un calambur… Deci nu vă consideraţi a 4-a, ci chiar prima

   Nu e evident?...

Domnule Octavian Brânză, vă mulţumesc mult pentru răbdare şi pentru răspunsuri! Şi poate într-o zi, facem o tură cu tractorul. Sper să mai fiţi deschis interviurilor!

   Cu siguranţă, să vă prezint domeniul familiei Brînză!

Vă mulţumesc! Noapte bună!

   O seară plăcută alături de cei dragi! Aş dori un link , când va fi publicat

Desigur, se face!