A auzit careva de Timishort? E fix ceea ce scrie pe afiş, un festival internaţional de film. Anul acesta am hotărât că trebuie să fac ceva să mă simt utilă, şi mi-am promis solemn că mă voi implica în tot ce se poate. Aşa că, în acest moment, scriu rândurile astea, grăbindu-mă, în acelaşi timp, ca să pot pleca spre una din locaţiile special amenajate, pentru că sunt voluntar acolo. Moment de respiro. Am împărţit flyere, am cunoscut oameni noi, străini, cu care m-am împrietenit din prima zi. De asemenea, eu sunt fata cu butonul. Nu orice buton, ci cel al reflectorului. Dar îmi pierd timpul cu băieţii de la tehnic şi asistenţă de cinema. Ajut la ce îmi spun oamenii să ajut, and this feels good. Serile sunt party-uri în locurile mele preferate din Timişoara. Iui, ce oameni faini. Dar, să spun ceva şi despre festival, nu? În festival sunt 5 competiţii internaţionale, cu scurtmetraje super faine, abia aştept să văd celelalte două competiţii. Deja am văzut 3. În sala, după fiecare calup de scurtmetraje, se aprinde lumina, iar pe scenă sunt invitaţi regizorii unor filme pe care publicul tocmai le-a vizionat, astfel se încinge o discuţie, iar oamenii din sala pot pune întrebări şi regizorii răspund. Avem şi două competiţii naţionale. Din ce am văzut eu până acum, românii au nişte filmuleţe super. Nu o spun doar că am reuşit cumva să fac parte din echipa festivalului, nu, chiar sunt foarte bune scurtmetrajele noastre.
Timishort a fost deschis de filmul lui Radu Jude, care a şi fost prezent în sală pentru Q&A, filmul
Toată lumea din familia noastră. Nu ştiu ce să spun, am fost fascinată de filmu' ăsta, cumva mă face să nu ştiu ce să cred despre el, e aceeaşi senzaţie ca anul trecut, nu ştiu dacă să râd, deşi situaţia nu-i una tocmai bună, dar replicile actoriilor te fac să râzi, în ciuda faptului că e mult sânge. Pe alocuri. Veniţi la Timishort, chiar se merită! :D
