Viţa de vie

S-a întâmplat din nou. I-am revăzut, reascultat pe acei oameni care m-au făcut să văd totul altfel. De când s-a anunţat concertul am zis că merg. Am plănuit să merg cu supercolegii mei, o parte ce-i drept, pentru că restul deja erau de mult timp la ei acasă, în oraşele lor... au luat vacanţa mai repede. 17 decembrie 2010. Asta e ziua. A început puţin anormal, deoarece, toată lumea pleca acasă, inclusiv bubu, tipa pe care o ştiu de atâta timp, şi care mi-e colega de cameră. Eu sper să fie şi în continuare... Nu contează asta acum... după cum ziceam, ea a plecat, de dimineţă chiar... şi eu dormeam şi nici măcar nu am putut să o salut sau ceva... Mă rog... am umblat puţin prin cămine, la nişte colege, să ne luăm "la revedere" unele de la altele... pe urmă, am plecat cu draga de Ramona spre gară, să ne luăm bilete, dar principalul motiv pentru care ne-am dus înspre gară, era sosirea Deei. Care a venit cu Adrian. Sunt nişte oameni super. Deci, ne-am întâlnit cu ei şi am venit spre casă. Unde, Adrian, mi-a explicat care-i faza cu fizica cuantica. Sau ceva de gen... Anyway, am găsit clubul, eu m-am întors spre casă, ei au aşteptat formaţia... Am îngheţat un pic până mi-au venit mirobolanţii colegi, şi am plecat şi noi spre club... Acolo, i-am reîntâlnit pe Deea şi Adrian, care erau la masă cu cei din trupă. Evideeent, am văzut-o pe Simina. Alt om super:) cred că am mai zis-o de n ori că dau doar de oameni super :D Chiar sunt, nu exagerez deloc. Trupa nu a apucat să facă probele de sunet, pentru că doar ce poposiseră şi ei acolo, şi chiar nu era timp... În schimb, au încercat să facă probe de sunet, pe Vina, una din piesele mele preferate de pe Egon. Deea şi Adrian ne-au dus în faţa de tot. Partea urâtă a fost că în acel club, oamenii stăteau la mese şi au început să urle, cum că nu văd de noi şi că ar trebui să ne dăm la o parte... Mă rog... Nişte oameni frustraţi... nimeni nu merge la un concert să stea jos, la masă, cu bolul de popcorn în faţă... Totul a fost perfect... în afară de partea asta cu oamenii ce nu aveau chef de nimic, în schimb, se pricepeau la comentat... Am ţipat, dat din cap şi toate alea. A fost foarte, foarte, foarte tare!!!Mi se pare frumos

faptul că atunci când am plecat din Hunedoara, ca să ma mut aici, în Timişoara, am prins concert Viţa de vie... cu asta am considerat că îmi iau "la revedere" de la tot ce am lăsat acolo... iar acum... mai am câteva ore, şi ma sui în tren... înapoi spre Hunedoara... cu concertul VDV, mă despart de Timişoara...