Filth

Filmele europene sunt în topul celor mai bune filme văzute vreodată de mine. Şi asta probabil se datorează modului în care sunt făcute, dar şi poveştilor care mereu îți lasă ceva la care să te gândeşti. Asta am pățit-o cu mai toate filmele produse pe continentul nostru.
Filth este un film adaptat după cartea cu acelaşi nume, a lui Irvine Welsh (autorul "Trainspotting"). Niciun regizor nu a fost pe placul lui Welsh, pentru ecranizarea cărții, crezând chiar că nu poate fi transpusă povestea prea bine de pe hârtie, pe un ecran. Jon S. Baird,  regizorul care l-a înduplecat pe Welsh, un regizor tânăr, a avut destul curaj şi după 11 ani de când a fost plantată ideea de a face filmul, aceasta s-a şi concretizat.
Este genul de film care te intrigă şi trezeşte în spectator sentimente contradictorii față de personajul principal, Bruce Robertson - un polițist scoțian care tinde spre o promovare.
Aparent, e un tip antipatic care urăşte totul, scârbit de marea lui țară, Scoția. Are o soție, Carol şi o fetiță, pe care nici măcar nu îşi aminteşte cum le-a pierdut. L-au părăsit, iar Bruce crede că singura modalitate prin care le poate recupera este să obțină promovarea. Odată cu asta vin necazurile. Bruce porneşte jocurile murdare prin care le sabotează colegilor lui şansele la poziția vânată de el. Bruce are o tulburare de personalitate borderline, e un om bipolar, puțin schizofrenic şi depresiv, însă nimeni nu joacă jocurile ca el. Filmul are suficientă violență fizică şi psihică, scene amuzante cam pe tot parcursul lui, scene ofensatoare pentru public, şi deşi personajul principal e atat de bolnav şi respingător până în final ajungi să îl compătimeşti şi să îi doreşti un final fericit. Până şi creatorul personajului îl urăşte pe Bruce, pentru că îi manipulează pe toți din jur, îşi trădează singurul prieten, se culcă cu soțiile colegilor lui, se droghează, face cam orice nu ar face un polițist vreodată. Dar îi vrei binele, cumva. Pentru că e de fapt vorba despre bolile lui mentale şi chinul prin care trece, doar pentru a fi aproape de familia lui din nou. Filmul este absolut minunat, sunt prea puține filmele care transmit atâtea emoții şi trăiri prin scene atât de depravate.