mi-e frică să mă obişnuiesc cu lucrurile. devin plictisitoare, după ce te-ai obişnuit cu ele... iar eu nu vreau să mă obişnuiesc, vreau să simt aceleaşi lucruri pe care le simţeam când obişnuinţa nu-şi arăta faţa. parcă lucrurile-s mai interesante atunci când nu ai de unde şti dacă-s adevărate, dacă trebuie să descoperi încet-încet misterul. când ţi se spune verde-n faţă un lucru, nu mai e deloc atractiv. poate doar la început. şi pe urmă îţi trece, te obişnuieşti şi, în mod inevitabil, ajungi să te plictiseşti. Nu mai vreau să mă plictisesc...