La inceput am facut blogu asta ca sa vorbesc mai mult despre mine. Nu ma pricep sa vorbesc despre mine, tocmai de asta am zis ca o sa scriu despre altceva, de exemplu despre visele/ visurile mele... am incercat, scriam vreo 3 randuri pe care le stergeam mai apoi, pentru ca imi dadeam seama ca nu sunt ale mele, unele erau mult prea marete, nici nu mai aveau macar putina legatura cu realitatea... sau cu mine. Am decis mai tarziu, ca o sa scriu despre ce imi place mie mai mult si mai mult: muzica. Chiar am postat cateva chestii legate de muzica, dar prin nu stiu ce "miracol", am ajuns sa scriu, oarecum, despre mine. Nu imi era de ajuns ca nu ma intelegeam in viata de zi cu zi cu mine, dar mai trebuia sa si scriu chestii care sa imi aminteasca de tot. Intr-un timp avusesem un jurnal, asta se intampla cand eram pe clasa a 9-a, din cate imi amintesc, in care era aceeasi dezordine... aveam scrise doar vise, sperante si multe povesti. Ca pe blogu' asta. Dar a fost gasit si am zis ca nu mai risc sa mai afle cineva de cum gandeam, asa ca l-am distrus. Nu doar ca mi-e frica sa raman doar eu cu gandurile mele, insa mi-e frica sa nu le afle si ceilalti. Imi place doar o versiune a linistii. Doar ca nu am o definitie a ei. Cateodata cand raman singura, incep sa ma gandesc la multe chestii pe care le credeam moarte, cateodata imi amintesc de perioada cand eram inchisa in clasa alaturi de cativa prieteni, si incep sa rad ca o mare tampita cce sunt. Imi plac amintirile. Nu imi plac gandurile despre viitor. Nu imi place sa ma gandesc ca trebuie sa cresc si sa am o viata plina de responsabilitati. De genu asta de ganduri fug. Intr-un fel seman cu Peter Pan, adica nu vreau sa cresc. Deloc. Dar totusi nu cred ca mi-ar fi frica de moarte. Toata lumea se sperie de ea. Eu cred ca odata ce murim, nu se intampla nimic altceva decat faptul ca cineva o sa ne acopere cu mult pamant si in timp ajungem sa fim altceva, cum ar zice cineva, " vom deveni benzina, cine stie in rezervorul cui o sa ajungem".
Iar am pornit de la o chestie si am ajuns la cu totul si cu totul alta. Nu cred ca voi putea scrie vreodata chiar tot despre mine. Vreau muzica. Si atat...
Prea tare ideea asta cu benzina:)) nici mie nu mi-e frică de moarte, mi-e scârbă doar că voi deveni mâncare pentru viermi, de-aia vreau să fiu incinerată. uite, fără să vrei, ai vorbit despre tine. Cineva mi-a zis odată...că tot ce fac, ce zic, cum fac, cum zic, totul vorbeste despre mine. De exemplu, mie mi-a zis articolul tău că esti o leoaică adevărată;) not scared of death..
RăspundețiȘtergereca sa te citez: "senc iu veri maci":D:D:D
RăspundețiȘtergereIti spun din nou: nu mai fugii de gandurile tale,si de tot ce insemni tu....stai putin in liniste si accepta totul asa cum e....daca fugi de ceva,practic fugi de tine!
RăspundețiȘtergere...si povesteste viata ta si tot ce inseamna fiecare lucru pentru tine...in asa fel te eliberezi!
....si iti spun asta pentru ca si eu faceam ca tine,inainte....insa mi-am dat seama ca accea nu era o solutie...
am incercat, Deea, dar nu imi iese. parca ma opreste ceva sa scriu despre mine... asa sunt io. Nu sunt chiar o leoaica adevarata, cum zice Sunetu', sunt genu ala de leoaica ce asteapta hrana, sau ma rog, prada, sa vina singura la ea... chiar nu pot sa scriu despre mine. sincer, nu ma cunosc, desi ma stiu de 18 ani... trist, nu?
RăspundețiȘtergeree bine ca iti dai seama de acest aspect....ca nu te cunosti...Ok,nu poti sa scri despre tine...dar,poti sa vorbesti cu cineva despre tine?....lasa ca vin yo si rezolvam atat problema ta cat si ale mele care sunt multe...
RăspundețiȘtergere...pentru ca a inceput in Deva,sa se rememoreze si sa fie uitat totul in Deva(sau pe langa..ma rog) :P