vineri, 21 septembrie 2012

Atacul urşilor

Ce-a zis Vulpea la Arici? a înnebunit Ursul! A înnebunit şi atacă. Tot ce prinde. De nebun, de aia şi scriu că a înnebunit. Nebunia, aparent, a devenit un laitmotiv. Acum că am memorat definiţia laitmotivului, voi repeta cuvântul ăsta, şi anume: laitmotiv. Poate laitmotiv va fi laitmotivul acestei postări extrem de interesante.
Am reuşit şi eu să fiu matinală, într-una din zile, şi am fost în picioare la 8 fără ceva. M-am uitat şi eu, ca tot omul, la ce era la teve la acea oră - 'Neaţa cu Răzvan şi Dani - nimic interesant atunci. aşa că am dat pe silent şi m-am ocupat de alte lucruri. Io am zis că e o postare super. M-a lovit inspiraţia uitându-mă la ştiri. Bahmu' are o perfuzie în mână, în caz că interesează pe cineva. Şi Moartea din Carpaţi a intrat la facultatea de istorie. Moroşanu a intrat al treilea. Câtă informaţie utilă. Bănuiesc că are o mare însemnătate pentru mine să ştiu despre toate aceste fenomene ce se petrec doar la noi în ţărişoară. Ţinând cont că perfuzia Bahmuţencei e importantă pentru existenţa mea pe această planetă, cum de asemenea, e la fel de importantă şi realizarea lui Moroşanu (btw, kudos, nenea!), având toate astea în vedere, şi ce am făcut eu e relevant pentru toată lumea din lume. Deci, l-am amuţit Răzvănică şi am aşteptat să înceapă Badea. El vorbea despre urşi. Urşii ce atacă oameni inocenţi. Cum trec ei, oamenii adică, prin pădure, cum - haţ! - mi prind urşii şi mi torutrează. Io nu am mai auzit de aşa ceva în toată viaţa mea. De când mă ştiu eu. Cum tu ca urs să ataci un om simplu care vânează liniştit şi paşnic urşi? O mare prostie, jur. Săracu' om a rănit şi el un picuţ acolo, un urs, iar nenorocitul a ripostat. Asta e nouă, am auzit eu, acum, la ştiri. Nenea vânător, care era prin pădure cu 5 invitaţi din nişte ţări, în timpul lui liber, adică atunci când nu e vânător, e pădurar. Şi mno, împreună cu cei 5 + un alt amic pădurar, se plimbau ei cu puştile pe umăr prin pădurice, după doi urşi. La un moment dat, vânătorul-pădurar, zăreşte (în zare) un urs. Ţinteşte şi trage. Doar îl răneşte. cu glonţul lui aurit. Ursul, nervos nevoie mare, a tresărit, şi cumva lovit în orgoliu, şi probabil şi în vreo parte a corpului său de urs nebun, s-a întors ca în genericul de la Tânăr şi neliniştit şi, şmaf! L-a atacat pe omul-vânător-pădurar. Aşa ceva... Şi ursul era tânăr. Cu siguranţă era neliniştit. Ieri a fost vremea urâtă şi căutările urşilor răzvrătiţi au fost suspendate, dar de azi... Feriţi-vă, urşilor!
Ţin minte că unul din scenariile apocaliptice suna ceva de genul: în viitor vom construi nişte roboţi destul de inteligenţi care vor prelua controlul asupra lumii. şi ne vor înrobi, pe noi oamenii. Asta înainte să ne omoare. Dar, cumva cred că urrrşii le-o iau înaintea roboţilor. Va trebui să le facem rost de miere şi să le dăm toate tomberoanele cu gunoi pe care le avem. Ne vor obliga să facem constant gunoi. Iar ursul, regele berii în România, va decide cum vom muri. Izgoniţi prin păduri şi vânaţi.
Ah, şi tot de dimineaţă, am prins cel mai minunat răsărit de soare - şi primul, din această vacanţă - nori grei, gri şi care scăpătau picuri de ploaie, iar soarele era superportocaliu... a fost ceva superb...

Un comentariu:

  1. eu cred că urșii ăștia s-au uitat la Ursul (pe care l-ai văzut și tu). :-)

    (mi-i prinde/torturează. scz)

    RăspundețiȘtergere